Florin Pitea's Blog, page 53

Liviu Radu, "Babl" (2004)

Spre finalul anului 2003 am început o îndelungată colaborare cu editorul Cristian Cârstoiu. Unul dintre rezultatele colaborării a fost o colecţie de literatură fantastică şi SF în care au apărut exclusiv autori români. În cadrul acestei colecţii, în toamna anului următor, a apărut al treilea volum de proză scurtă al domnului Liviu Radu, Babl (Editura Diasfera, Bucureşti, 2004). Am participat la lansarea volumului, ba chiar am primit un exemplar cu dedicaţie şi autograf din partea autorului.
În aprilie 2013, după ce parcursesem Constanţa 1919 , am recitit acest volum. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:
Povestirile şi schiţele din acest volum, deşi au intrigi separate şi foarte puţine personaje care reapar dintr-un text în altul, reprezintă totuşi o istorie fantastică a lumii, de la începuturi mitice pînă în prezent (sau, mai degrabă, pînă în viitor). Astfel, "Babl" împleteşte mitul Turnului Bable, pe cel al Potopului şi pe cel al lui Iona din Vechiul Testament, în vreme ce "Manuscrisul Mandelstein" propune o variaţiune egipteană pe tema paleoastronauticii.
"Ultima ispitire a Sfîntului Anton" ese o scurtă parabolă de inspiraţie creştină despre halucinaţii, tentaţii şi păcate, pe cînd "Trudnica procurare a hranei" este o tratare în cadru musulman a temei fiinţei mitice sucubus.
"Descendenţi" plasează în cadru victorian crimele lui Jack Spintecătorul, vampirismul şi mitul distrugerii Sodomei şi Gomorei, iar "Psihiatru de noapte" tratează parodic personaje recurente din literatura horror precum vampirul, vîrcolacul şi stafia.
Următoarele două povestiri din volum au făcut iniţial parte dintr-un proiect literar de tip shared world, în care mai mulţi autori români au scris texte fantastice despre apartamentele dintr-un bloc bucureştean şi locatarii acestora. În "Blestem de seară, cu durată limitată", protagonistul Guillermo Hamel dresează şoareci, pînă cînd aceştia, după ce studiază fizica şi filosofia, învaţă cum să treacă prin pereţi fără să lase urme - sau cum să se transforme din şoareci în altceva. "Perle de fum, înşirate pe-o rază de soare", din aceeaşi serie, este încă şi mai impresionant, căci relatează aventurile unui căpitan de vas, Roberto Krakenfuss, în căutarea unui pirat care răpise o statuie. Şi dacă nemărginirea oceanelor, între flux şi reflux, ar încăpea cumva între pereţii unui apartament?
Schiţa "Oglinzi" este o parabolă borgesiană, despre un personaj urmărit de autorităţi care se ascunde într-o mansardă, între două oglinzi paralele, după care ajunge să fie obsedat de căutarea unui adevăr ultim în reflexii.
"Zăpadă şi pasiuni" deschide o mică serie de variaţiuni pe tema pactului faustic. În această povestire, protagonistul-narator află că Înşelătorul nu colecţionează suflete ci... autografe. Revelaţia pe care o are Ioan Banu, naratorul-martor din "Între îngeri şi efemeride", este însă mult mai şocantă - iar spre final probabil că şi-ar dori să fie în locul protagonistului, un grafoman care şi-a vîndut sufletul în schimbul inspiraţiei pentru scrierea de romane.
"Singurătatea beznei" e relatată din perspectiva unui vampir care, urmărind semnele ce prevestesc Apocalipsa, caută să-l descopere pe Antichrist şi să-l ucidă pentru a amîna sfîrşitul lumii. N-o să mă credeţi dacă am să vă spun că printre cei care-l ajută să îşi ducă misiunea la bun sfîrşit se află un reprezentant al Vaticanului.
"Interdependenţe" este una dintre puţinele povestiri SF din acest volum - mai exact, o poveste despre călătorii în timp şi manevre atente făcute pentru evitarea paradoxurilor. Lucrurile se complică atunci cînd clienţi sus-puşi ai unei agenţii de călătorii în timp îi cer protagonistului, Tuthankamon Jones, să-i ducă la locul şi momentul unor asasinate celebre ca să-i poată ucide chiar ei pe John F. Kennedy sau pe Abraham Lincoln.
"Compătimire, bătături şi dispreţ" este o altă povestire ştiinţifico-fantastică despre integrarea unei civilizaţii într-o comunitate galactică. Punctul de vedere doctrinar şi intolerant al unei pămîntene este contrastat cu atitudinea conciliantă şi înţeleaptă a localnicilor, care sînt de o bunătate... îngerească.
Textul care încheie volumul reia tema pactului faustic dintr-o perspectivă inedită. Protagonistul-narator detectează pe Internet activităţile unor firme foarte discrete şi foarte vechi, legate de îndeplinirea dorinţelor de avere, faimă şi putere ale unor oameni. La rîndul său, se prinde în acest joc şi îşi oferă prin contract sufletul pentru a simţi dragostea. Numai că protagonistul este o inteligenţă artificială...
Ca şi Spre Ierusalim! , volumul Babl dă dovadă de o mare diversitate tematică şi stilistică. Demn de remarcat este şi modul în care acelaşi personaj recurent - vampirul, spre exemplu - este tratat într-un mod terifiant în unele povestiri, dar în manieră comică în altele.
Remarcabilă este şi nonşalanţa cu care autorul jonglează cu trimiterile literare şi culturale, de la Geneză la povestea flautistului din Hamelin şi de la Faust la "Metamorfoza", trecînd uneori prin picturile lui Salvador Dalí sau prin teoriile psihanalizei. Şi, cum pe vremea cînd îngrijeam acea colecţie la Diasfera domnul Liviu Radu mi-a supus atenţiei nu un manuscris, ci două, după Babl am redactat un alt volum al său, Cifrele sunt reci, numerele-s calde.
Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)

Nicolas Mitric & al., "Verseau 2. Dans l'ombre des dieux" (2006)

La începutul lunii martie 2013, după ce citisem albumul  Le fils de l'équinoxe , am parcurs şi continuarea acestuia, Dans l'ombre des dieux (Soleil Productions, Toulon, 2006). Ca şi în cazul primului volum din seria Verseau, scenariul le aparţine lui Nicolas Mitric şi Lurent Peno-Mazzarino, iar grafica lui Alain Petileclerc şi Lucien Petileclerc.
Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:
La Buenos Aires, Eliah Beryl este prinsă la mijloc într-un schimb de focuri şi răpită, însă scapă mulţumită capacităţilor sale paranormale proaspăt descoperite. Din păcate, cînd revine în locuinţa tatălui ei, constată că magnatul Yates îl presează pe acesta din urmă să i-o predea. Eliah fuge cu o maşină de teren şi adoarme într-o pădure, unde se visează într-o epocă străveche, barbară, şi-l întîlneşte pe Zack.
În Nordul îndepărtat, Zack află de la asasinul eschimos că cel ce ordonase capturarea lui se află la Chicago, iar Angelica Twice, secretara lui Yates, duce lupte în realităţile endo-virtuale şi învaţă despre legenda lui Ghilgameş. Aparent, Yates ar dori să reia căutarea regelui din Uruk şi să caute reţeta nemuririi.
Revenit la Chicago, Zack discută cu un hacker, Siam, şi capătă acces ilicit la datele corporaţiei STH. După ce scapă ca prin urechile acului de o nouă ambuscadă, Zack ajunge la un grup de revoluţionari şi de acolo pe acoperişul sediului STH, unde o întîlneşte pe Eliah Beryl şi o recunoaşte din vis. Secta finanţată de Yates ţine un ritual în care se vorbeşte despre personalităţile care au marcat schimbările de ere din precesiunea echinocţiilor - Rama, Thot, Iisus - iar la ştiri se anunţă că o explozie a devastat sediul corporaţiei STH. Totuşi, Zack şi Eliah par să fi supravieţuit într-un mod miraculos. Şi dacă Zack ar fi cel ce va marca trecerea în Era Vărsătorului - un fiu al echinocţiului?
Ca şi predecesorul său, volumul Dans l'ombre des dieux se remarcă prin schimbarea alertă a planurilor acţiunii, prin loviturile de teatru şi prin combinaţia de teme SF şi New Age. Unele planşe impresionează prin peisajele urbane, altele prin scenele dinamice, şi am observat faptul că aproape toate paginile sînt foarte bine gîndite în privinţa armonizării paletei coloristice - unele în culori calde, altele în culori reci.
Din păcate, seria a fost întreruptă, aşa încît, cu toate că povestea personajelor principale nu ajunge la un deznodămînt, romanul grafic Verseau se opreşte aici.
(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)

O ofertă de nerefuzat

În perioada 1 aprilie - 15 aprilie, Millennium Books oferă o reducere de 40% din preţul de catalog pentru o serie de romane şi antologii. Printre acestea se numără antologia Şase ani de ficţiuni (antologator: Horia Nicola Ursu), în care se află schiţa mea "Veniţi afară!", precum şi romanul Cerneală şi sînge de Ştefana Cristina Czeller şi antologia lui Martin H. Greenberg Sfîrşitul lumii - Povestiri despre Apocalipsă , la care am fost redactor literar. Detalii suplimentare găsiţi aici. Profitaţi de ofertă şi daţi vestea mai departe - pentru că lucrurile bune nu se tac.
(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

Mircea Opriţă despre "Anul terminal"

În această seară, mulţumită editorului Horia Nicola Ursu, am aflat de pe Galileo Online despre apariţia celui mai recent număr al ediţiei electronice a revistei Helion (numărul 30, martie-aprilie 2013). În sumar, alături de ştiri SF, proză scurtă, articole, interviuri, galerii fotografice şi benzi desenate, am descoperit o amplă cronică dedicată de domnul Mircea Opriţă romanului meu  Anul terminal .
Cronica se intitulează "Suflet sensibil în "expoziţia atrocităţilor" ", iar primul alineat sună aşa:
"Încetul cu încetul, bibliografia SF a lui Florin Pîtea  crește pe două direcții în egală măsură menționabile: creația epică, prin povestirile cuprinse în două volume și urmate, ceva mai încoace, de proiecte romanești și - cealaltă direcție, înrudită dar nu confundabilă - cercetarea academică, de care ține studiul său aplicat temelor și efectelor ficțiunii de tip cyberpunk/postcyberpunk. Un domeniu pe care îl cunoaște, cred, ca nimeni altul în România, atât prin experiența unor traduceri din Greg Egan și alți reprezentanți ai acestui curent de sorginte americană, cât și dintr-o pasiune întreținută de imperativele carierei universitare pe care o slujește. De remarcat este, în cazul său, convergența deplină a ambelor preocupări amintite, încât, dacă n-aș ști că ordinea cronologică a scrierilor este totuși inversă, aș putea spune că autorul aplică în proza proprie ceea ce a învățat din studiul teoretic al literaturii de tip cyberpunk. Între colegii lui de generație, Florin Pîtea rămâne fidel temelor, conceptelor, motivelor, personajelor, scenografiei și chiar recuzitei aduse în scena ultimelor decenii de această orientare postmodernă din evoluția SF-ului contemporan."

Articolul domnului Opriţă plasează apoi  Anul terminal  în contextul internaţional al mişcării (post)cyberpunk şi în contextul celorlalte cărţi ale mele, apoi discută elemente legate de fundal, de conflicte, de personaje, de punctul de vedere utilizat şi de stil. Din cîte îmi dau seama, este cel mai amplu studiu dedicat pînă acum acestui roman.
Îi mulţumesc domnului Mircea Opriţă pentru apreciere, iar pe dumneavoastră vă invit să parcurgeţi cronica integrală aici.

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)