Florin Pitea's Blog, page 48

2. Generarea ideilor

Într-un articol din luna mai al Gazetei SF v-am prezentat pe scurt cîteva sugestii referitoare la documentare în vederea realizării unui proiect literar. După cum probabil intuiţi, o bogată documentare într-un domeniu va duce la apariţia unui număr de idei speculative referitoare la acel domeniu. Astăzi vom discuta despre cîteva metode prin care apariţia ideilor poate fi stimulată sistematic.
Pentru a genera un mare număr de idei într-un interval scurt de timp, puteţi încerca unul dintre procedeele de mai jos – preferabil în singurătate, ca să nu survină întreruperi nedorite. (Fireşte, fiecare dintre aceste procedee are anumite avantaje specifice, dar şi cîteva dezavantaje, iar unul dintre ele nu le exclude defel pe celelalte. Dimpotrivă, vă încurajez să le încercaţi pe fiecare, pe rînd, şi eventual să le modificaţi după cum simţiţi nevoia.)
O metodă este aceea numită brainstorming. Fixaţi-vă o limită de timp (să zicem – o oră) sau o limită de spaţiu (spre exemplu – 20 000 de semne, dacă scrieţi pe calculator, sau 10 pagini, dacă scrieţi pe hîrtie), după care notaţi, concis, toate ideile care vă trec prin minte legate de subiectul despre care v-aţi propus să scrieţi. Cheia succesului cu această metodă este să vă suspendaţi spiritul critic şi, în loc să vă spuneţi că ideea asta e banală, iar aceea a fost deja tratată mai bine de altcineva, să vă concentraţi asupra misiunii de a le nota. Efectul va fi ca o avalanşă – nu de zăpadă, ci de idei – de la un flux firav la unul mai intens pînă la unul copleşitor prin volum şi prin viteza cu care va năvăli. Fiţi concis şi notaţi toate ideile cît veţi putea de repede.
O metodă oarecum similară este scrierea liberă. Ca şi în cazul metodei brainstorming, e necesar să vă fixaţi o limită de timp sau una de spaţiu. Lăsaţi deoparte pentru o vreme ortografia şi punctuaţia şi scrieţi tot ceea ce vă trece prin cap, exact în forma în care vă trece prin minte. Nu cenzuraţi, doar notaţi – şi va trebui să notaţi foarte rapid, fiindcă mintea se mişcă mult mai repede decît mîinile. Uneori, rezultatul va fi o înşiruire de banalităţi. Alteori, însă, mintea lăsată să meargă liberă, prin asociaţii de idei, vă va duce în locuri unde nu aţi fi bănuit că veţi ajunge vreodată. Iar notele dumneavoastră vor documenta călătoria.
Ulterior, recitiţi ceea ce aţi scris liber, subliniaţi sau scoateţi în evidenţă cu un marker porţiunile interesante, transferaţi-le sau transcrieţi-le în altă parte şi descotorosiţi-vă de materialul originar.
O metodă strîns înrudită cu precedenta este scrierea liberă concentrată. Acelaşi procedeu ca mai sus, numai că vă veţi concentra mintea asupra subiectului despre care vreţi să scrieţi şi veţi nota tot ceea ce vă trece prin cap despre acel subiect. După care – recitiţi, selectaţi, debarasaţi-vă de restul. (Această metodă are avantajul că vă familiarizează cu forma scrisă a gîndurilor şi constituie un bun exerciţiu pentru porţiuni din textul literar în care, prin tehnica numită „fluxul conştiinţei”, le arătaţi cititorilor ce se petrece în mintea unui personaj de-al dumneavoastră.)
O altă metodă, foarte atrăgătoare şi creativă, este harta minţii. Puteţi folosi creioane colorate, markere sau diverse alte instrumente de scris pentru a construi o schemă nonlineară. În mijlocul unei foi de hîrtie sau a unei coli de desen, scrieţi ideea centrală a textului literar pe care doriţi să-l creaţi, apoi închideţi-o într-un chenar – fie el oval, dreptunghiular, hexagonal sau de orice altă formă doriţi. De acolo, trasaţi linii radiale, spre exterior, şi dezvoltaţi ramuri despre chestiuni secundare sau terţiare referitoare la proiectul literar, fiecare dintre acestea fiind închise la rîndul lor în cîte un chenar. Pe o ramură puteţi scrie concis despre personaje – iar pe rămurele periferice puteţi nota caracterul personajelor, vîrsta lor, scurte descrieri sau alte detalii relevante. Pe o altă ramură puteţi scrie concis despre fundalul lumii imaginare despre care scrieţi – climă, societate, nivel tehnologic, limbaj, organizare şi aşa mai departe. Pe o altă ramură puteţi scrie despre recuzită, spre exemplu, sau despre tipul de intrigă, sau despre conflictele dintre personaje.
Trebuie să reţineţi că, pe măsură ce vă îndreptaţi de la centru către periferie, veţi trece de la idei generale, cuprinzătoare, la idei specifice, punctuale. (Şi ar fi recomandabil să nu începeţi explorarea unei noi ramuri principale pînă cînd nu aţi explorat-o pe cea dinainte în cele mai mici detalii.)
O altă metodă, pe care eu, unul, am găsit-o foarte utilă de-a lungul carierei, se numeşte întrebările jurnalistului– numită astfel deoarece un articol din presă trebuie să răspundă la un set de întrebări pentru a fi complet. Întrebările sînt după cum urmează: Cine? Ce? Unde? Cînd? Cum? Cu ce scop? Din ce cauză? Pe marginea subiectului despre care doriţi să scrieţi, formulaţi variaţiuni pe tema acestor întrebări şi răspundeţi concis la fiecare dintre ele. Cîteva exemple ar fi: Cine este protagonistul/ protagonista? Ce evenimente au loc? Unde se desfăşoară acţiunea? Cînd se petrece acţiunea? Răspunsurile clare şi la obiect ale întrebărilor detaliate vor constitui elemente utile pentru proiectul dumneavoastră literar.
Pe de altă parte, dacă plănuiţi să aveţi o carieră literară pe termen mediu şi lung, este de dorit să utilizaţi şi alte strategii pentru generarea şi stocarea ideilor. Mai exact, unele idei disparate, sau care nu au legătură cu proiectul literar curent, au nevoie la rîndul lor să fie stocate sau tratate într-un fel, mai degrabă decît să fie lăsate să se scufunde în uitare – iar ulterior le puteţi recupera, reevalua şi dezvolta.
O metodă (cam demodată) care v-ar putea ajuta în acest sens este să purtaţi la dumneavoatră un carnet şi un pix – oriunde veţi merge. Dacă vă vine o idee, dacă auziţi sau vedeţi ceva interesant, notaţi chestiunea aceea pe scurt. (Fireşte, puteţi să notaţi în memoria telefonului mobil, sau vă puteţi înregistra un mesaj vocal, ori puteţi fotografia ceea ce v-a atras atenţia.) Periodic, aveţi posibilitatea să răsfoi notiţele din carnet şi puteţi iniţia un nou proiect literar pe baza unora dintre ideile notate acolo.
O altă metodă este să aveţi un jurnal de idei – poate într-o agendă format A5. Acolo ar fi de dorit să notaţi zilnic idei care vă preocupă – preferabil pe larg, sub formă de propoziţii, fraze şi alineate. Să zicem că aţi citit un articol într-o revistă de popularizarea ştiinţei (conform sugestiilor pe care vi le-am făcut data trecută), aţi citit o carte sau poate aţi văzut un film documentar, ori unul artistic. Scrieţi în jurnalul dumneavoastră ceea ce gîndiţi referitor la acel subiect – cît impresia produsă este proaspătă în memorie. Iar dacă simţiţi nevoia să speculaţi, să vă imaginaţi alte opţiuni – un final alternativ pentru un roman, sau o consecinţă posibilă a faptelor din documentar care nu a fost prezentată pe ecran – cu atît mai bine. Formatul confortabil al agendei (spre deosebire de dimensiunile mici ale carnetului despre care discutam în alineatul precedent) vă va încuraja să vă expuneţi ideile pe larg, mai degrabă decît să le înghesuiţi în cîteva cuvinte.
Jurnalul vă va ajuta să scrieţi constant, preferabil zilnic, să vă exprimaţi într-o formă articulată din punct de vedere gramatical şi logic şi să vă urmaţi raţionamentele pe baza a diverse subiecte. (Pentru că scrierea este o formă organizată de gîndire.) Ulterior, cînd veţi dori să creaţi un nou proiect literar, veţi putea răsfoi paginile jurnalului de idei, iar unele dintre alineatele de acolo vă vor furniza material pentru proiect.

Desigur, indiferent pe care dintre metodele prezentate mai sus o veţi folosi, ideile vor fi cam alandala, urmînd mai degrabă logica afectivă a subconştientului decît vreo ordine riguroasă. Ca urmare, într-o etapă ulterioară va fi necesar să organizaţi ideile. Însă despre asta vom discuta abia într-un articol din numărul următor al Gazetei SF, la rubrica „Etapă cu etapă”...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Ian Watson & Ian Whates, "The Mammoth Book of SF Wars" (2012)

La sfîrşitul lunii mai 2012, laolaltă cu antologia The Mammoth Book of Steampunk , am achiziţionat de la importatorii mei preferaţi de la Nautilus un alt volum respectabil, îngrijit de Ian Watson şi de Ian Whates şi intitulat The Mammoth Book of SF Wars (Colecţia Robinson, Editura Constable & Robinson, Londra, 2012). De parcurs, l-am parcurs abia în iunie-iulie 2013, ispitit fiind să am o perioadă în care să parcurg mai multe asemenea antologii la rînd.
Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:
Antologia începe cu o introducere în care Watson şi Whates prezintă relaţia dintre războaie şi dezvoltarea civilizaţiilor, tema războiului în SF şi procesul de selecţie al textelor din volum.
Prima povestire se intitulează "Peacekeeper" şi a fost scrisă de Mike Resnick şi Brad R. Torgersen. Protagonistul-narator, sergentul Colford, se află într-o misiune de menţinere a păcii pe o planetă exotică, însă, după ce este răpit şi încarcerat de localnici o perioadă, ajunge să înţeleagă că adevăraţii duşmani sînt extratereştrii care l-au adus acolo, mai degrabă decît băştinaşii.
"From out of the Sun, Endlessly Singing" de Simon R. Green este una dintre cele mai bune povestiri din volum - un excelent omagiu adus lui Cordwainer Smith şi seriei acestuia despre Lorzii Instrumentalităţii. Într-un viitor îndepărtat, o invazie extraterestră este oprită de Lorzii nemuritori care veghează asupra omenirii - iar planul lor e creativ, surprinzător şi de mare efect.
"All for Love" de Algys Budrys prezintă o invazie extraterestră în care astronave uriaşe au aterizat, iar oamenii au fost decimaţi de către invadatori şi siliţi să se ascundă în galerii subterane. Protagonistul, Malachi Runner, conduce o misiune sinucigaşă, la bordul unui vehicul bine camuflat, şi detonează o încărcătură explozivă pentru a destabiliza şi răsturna una dintre nave. Iar în fundal mai complică lucrurile un triunghi amoros...
"The War Artist" de Tony Ballantyne este o povestire satirică, relatată la persoana întîi de un artist al viitorului care e trimis în teatre de război pentru a realiza lucrări grafice propagandistice. Numai că, pe teren în Italia, Brian Garlick descoperă că blocajele informaţionale care distrug ba economia unei ţări, ba societatea alteia sînt cauzate chiar de către forţele de menţinerea păcii. Iar lucrările sale grafice ajung să se schimbe radical.
"The War Memorial" de Allen Steele este o schiţă amară despre un conflict armat pe Lună. Unul dintre soldaţi suferă o avarie a calculatorului care îi coordona costumul, rămîne blocat în mijlocul unei bătălii şi piere, iar învingătorii îl lasă proţăpit pe cîmpul de luptă, ca monument al bătăliei.
"Politics" de Elizabeth Moon este relatată din punctul de vedere al unui puşcaş marin, Gunny Vargas, trimis cu o companie pe o planetă străină ca să apere o zonă împotriva unor combatanţi extratereştri. Dar zona adăposteşte vila de lux a unui potentat, iar sforăriile politice interferează cu strategia militară. Şi Gunny ajunge să aibă de plătit o poliţă personală sau două.
"Arena" de Frederic Brown este o povestire clasică a operei spaţiale militariste. Într-un conflict major al omenirii împotriva unor invadatori extratereştri, un pilot, Carson, şi un extraterestru sferic sînt plasaţi într-o arenă cu nisip albastru, separaţi de un cîmp de forţă şi convinşi să lupte unul cu celălalt pentru a determina astfel soarta întregului război. Extraterestrul e telepat şi încrîncenat. Carson e inteligent şi adaptabil. "Arena" e de neuitat.
"Peacekeeping Mission" de Laura Resnick este o povestire satirică în care conflictele perpetue din Orientul Mijlociu sînt plasate în America de Nord, într-o realitate paralelă în care americanii şi canadienii se duşmănesc şi se decimează reciproc. Fireşte, coaliţii israeliano-palestiniene trimit negociatori, mediatori şi forţe de menţinere a păcii pentru a aplana conflictele.
"The Peacemaker" de Fred Saberhagen este tot o poveste despre un negociator. Carr încearcă să convingă o forţă de invazie constituită din roboţi străvechi şi alienaţi să lase în pace coloniile umane. Soluţia găsită de el e bizară - şi eficientă.
"Junked" de Andy Remic este povestea unui trio de asasini trimişi să-l ucidă pe un general. Cei trei descoperă că generalul se poate transfera dintr-un corp în altul, ca un demon posesiv, cu ajutorul nanotehnologiei, iar misiunea lor e mult mai dificilă decît îşi imaginaseră iniţial.
"The Liberation of Earth" de William Tenn este o povestire satirică relatată de un locuitor sărman şi neinstruit din viitorul îndepărtat al Pămîntului. Pe rînd, două rase extraterestre trimit trupe de ocupaţie pe Pămînt, iar omenirea se vede decimată şi sărăcită de aceste eliberări succesive - căci discursurile propagandistice ale ocupanţilor nu pot ascunde spolierea şi deteriorarea mediului. Pleacă ai noştri, vin ai noştri...
"A Clean Escape" de John Kessel este o povestire amară despre o psihiatră, dr. Evans, şi pacientul ei, un bătrîn care suferă de sindromul lui Korsakov. Ea e din ce în ce mai frustrată şi mai agresivă, convinsă că pacientul se preface şi că, dacă l-ar supune unor ameninţări destul de serioase, acesta ar renunţa la simulare şi şi-ar relua rolul responsabil. Şi dacă pacientul ar fi preşedintele Statelor Unite, retras într-un buncăr, după un război nuclear devastator?
"Storming Hell" de John Lambshead este o bijuterie literară încîntătoare - o combinaţie de steampunk şi operă spaţială în care navele din Marina Regală Britanică, echipate cu plăci de cavorită, călătoresc spre alte planete şi poartă bătălii împotriva vaselor de piraţi. Ca atmosferă, povestirea aduce cu filmul de animaţie Treasure Planet . Am remarcat atît stilul îngrijit, pastişă a naraţiunilor victoriene la persoana întîi, cît şi conexiunile intertextuale cu Primii oameni în Lună de H.G. Wells.
"Solidarity" de Walter Jon Williams este o nuvelă plasată în universul trilogiei "Prăbuşirea Imperiului Groazei". Protagonista, Caroline, Lady Sylla, se află cu o mică echipă operaţională pe o planetă care tocmai a fost invadată de naxizi. Folosindu-şi talentele diplomatice, protagonista reuşeşte să-i mobilizeze la lupta pentru rezistenţă pe cîţiva dintre politicienii şi interlopii locali.
"The Price" de Michael Z. Williamson prezintă povestea unui mic grup de luptători dintr-un război spaţial, trimis să saboteze cîteva obiective de importanţă tactică. Preţul pe care-l plătesc personajele este imens.
"The Horars of War" de Gene Wolfe prezintă un alt tip de conflict - un război în junglă, cu tranşee şi sîrmă ghimpată şi noroi, parţial inspirat de experienţa autorului în Războiul din Coreea. Bună parte dintre combatanţi sînt ciborgi - cu excepţia protagonistului.
"The Traitor" de David Weber combină SF-ul, literatura de război şi literatura western. Tancuri colosale, inteligente, se urmăresc prin munţi, cu viclenie şi fără îndurare, într-un duel pe viaţă şi pe moarte. Iar motivaţia celui urmărit este surprinzătoare şi emoţionantă.
"The Game of Rat and Dragon" de Cordwainer Smith este o povestire clasică a literaturii SF - un episod al colonizării spaţiului în care astronavele omenirii sînt protejate împotriva unor entităţi extraterestre vorace, din adîncurile cosmosului, cu ajutorul unor telepaţi şi a unor pisici antrenate special. (În România, această povestire a fost tradusă de domnul Mihai-Dan Pavelescu.)
"Caught in the Crossfire" de David Drake prezintă o altă faţetă a războiului - ostaticii civili agresaţi şi uneori  ucişi de către soldaţii uneia sau alteia dintre tabere. Numai că uneori civilii care nu mai au nimic de pierdut, cum este protagonista Margritte, se transformă în partizani...
"The Rhine's World Incident" de Neal Asher este un SF militarist cu inserţii cyberpunk. Un comando terorist distruge cu explozibili un obiectiv strategic de pe Lumea lui Rhine, însă agenţii speciali ai civilizaţiei Polity îi depistează şi-i extermină în timp record.
"Winning Peace" de Paul McAuley tratează despre un episod dintr-un conflict în care omenirea s-a scindat în două facţiuni, Alianţa şi Colectivul, iar protagonistul Carver White, prizonier de război vîndut în sclavie, trebuie să conceapă un plan de evadare cu şanse de succes. Din fericire, o călătorie menită să recupereze un străvechi artefact extraterestru din atmosfera superioară a unei pitice brune îi oferă prilejul dorit.
"Time Piece" de Joe Haldeman este povestirea din care ulterior s-au dezvoltat romanele Forever War şi Forever Free. Protagonistul-narator, Pancho, este un veteran al unor războaie spaţiale purtate în astronave ce călătoresc cu viteze relativiste, iar dilatarea timpului l-a împins la multe milenii în viitor, aşa încît o eventuală lăsare la vatră şi reintegrare în societatea civilă devine din ce în ce mai improbabilă.
"The Wake" de Dan Abnett este o povestire foarte de efect, relatată la persoana întîi. Cîţiva soldaţi dintr-o companie pierd un camarad şi organizează un priveghi la sicriul acestuia. După cîteva discursuri şi cîteva pahare, lucrurile o iau razna, căci cadavrul a dispărut din sicriu, iar prin organele clonate din camera frigorifică a dat buzna cineva... sau ceva...
"The Pyre of the New Day" de Catherine Asaro încheie antologia cu o altă poveste impresionantă, în care, pe o planetă a cărei colonizare a eşuat din cauza meschinăriei corporatiste, un tînăr ologit de o maladie stranie înfiripă o poveste de dragoste cu o agentă specială postumană. De remarcat secvenţele de luptă cu încetinitorul - un echivalent literar al tehnicii bullet time din trilogia cinematografică Matrix.
Pe ansamblu, antologia The Mammoth Book of SF Wars merită pe deplin timpul şi atenţia dumneavoastră, întrucît conţine texte de bună şi foarte bună calitate, iar echilibrul dintre povestirile clasice, cele recente şi cele inedite este foarte atent gîndit. Am remarcat şi tehnoredactarea profesionistă, cu un corp de literă prietenos, şi grija cu care antologatorii au introdus la începutul fiecărui text cîte o prezentare atrăgătoare a textului şi autoarei (sau autorului). Puteţi să vă comandaţi un exemplar din această antologie-mamut aici. În ceea ce mă priveşte, am început deja să citesc o altă antologie masivă, The Mammoth Book of Extreme Science Fiction. Dar despre aceea am să vă relatez cu alt prilej...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Henry Gee, "Antologia viitorului" (2007)

În noiembrie 2012, la Târgul de Cartea Gaudeamus, am achiziţionat un exemplar din ediţia română a antologiei Futures from Nature (2007), îngrijită de Henry Gee. Versiunea românească poartă titlul Antologia viitorului(Colecţia Anticipaţia 02, Editura Nemira, Bucureşti, 2012), iar traducerea le aparţine Anei-Veronica Mircea, Alexandrei Popescu, Magdei Xenofont, lui Gabriel Stoian şi lui Silviu Genescu.
Introducerea, intitulată „Nostalgia viitorului”, este cel puţin neobişnuită – căci prima parte e o schiţă ştiinţifico-fantastică avându-i ca personaje perincipale pe Vladimir şi Estragon, într-un viitor distopic în care ficţiunea e interzisă, iar partea a doua arată cum, în intervalul 1999-2005, revista britanică Nature a publicat schiţe SF despre următorul mileniu, după care Henry Gee le-a reunit pe cele mai bune în acest volum.
Antologia viitorului cuprinde nu mai puţin de 100 de schiţe SF. Unele dintre acestea le aparţin unor veterani ai genului, precum Sir Arthur C. Clarke sau Frederick Pohl. Altele – unor autori tineri – inclusiv unei domnişoare care avea 12 ani la vremea publicării, Ashley Pellegrino. Unele sînt scrise de autori britanici, ca Stephen Baxter, altele de autori australieni, ca Greg Egan, sau caraibieni, ca Tobias Buckell, ori americani, ca Greg Bear. Unele le aparţin unor savanţi, ca Gregory Benford ori Rudy Rucker, altele unor jurnalişti, ca Gilles Amon sau Bruce Sterling, iar altele unor profesori, ca Dan Simmons.
Dimensiunile reduse ale textelor fac lectura antrenantă. Am remarcat diversitatea tematică şi stilistică – de la distopii la opere spaţiale şi de la biopunk la poveşti despre primul contact cu extratereştrii. De asemenea, veţi întîlni în cuprinsul antologiei reprezentanţi majori ai tuturor mişcărilor importante din SF – Epoca de Aur, Noul Val, cyberpunk, SF-ul umanist, Noua Operă Spaţială, postcyberpunk. Din acest punct de vedere, Antologia viitorului este o piesă de colecţie, atât pentru pasionaţii literaturii ştiinţifico-fantastice cât şi pentru cei care, proaspăt sosiţi în acest domeniu, ar dori să-şi facă o impresie de ansamblu asupra genului SF.

Ca urmare, ţin să le adresez felicitări domnului Mihai-Dan Pavelescu, care a propus publicarea acestei antologii în România, şi Editurii Nemira, care i-a oferit această ediţie publicului cititor de la noi.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Ţesătorul la gazetă

În această seară am aflat că a apărut numărul din iunie al Gazetei SF. Editorialul se intitulează "Zi de vară", este semnat de domnul redactor-şef Eugen Lenghel şi conţine o invitaţie la Festivalul Science & Fiction Râşnov 2013.
Sumarul conţine povestiri SF de Anişoara Peţa, Liviu Surugiu, Alexandru Lamba, Daniel Boca şi Claudia Marin, două episoade din foiletoane de Alexandru Şchiopu şi Lucian Dragoş Bogdan şi proză mainstream de Eugen Gomboş. Nu lipsesc nici rubricile "Holoteca" şi "Proiecţii grafice", cu lucrări de  Marcel Gherman, respectiv Ionuţ Bănuţă. Sumarul se încheie cu poşta redacţiei, la rubrica "Bitstream".
De această dată, am contribuit la Gazeta SF cu o prezentare a "Antologiei viitorului" de Henry Gee la rubrica "Paperback", respectiv cu un articol despre generarea ideilor în rubrica intitulată "Conexiuni". Vă invit să răsfoiţi şi dumneavoastră paginile virtuale ale Gazetei SF aici. Lectură plăcută!
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Alexandru Mironov, "Lumea-după-Google" (2013)

În prima zi a lunii iunie 2013, am cumpărat de la Tîrgul de Carte Bookfest un exemplar din cea mai recentă carte a domnului Alexandru Mironov, Lumea-după-Google (Colecţia Anticipaţia 04, Editura Nemira, Bucureşti, 2013). Autorul a fost amabil şi mi-a oferit un autograf cu dedicaţie. Am parcurs volumul în două zile.
Şi iată ce am aflat:
Lumea-după-google este un volum de nonficţiune - o carte de popularizarea ştiinţei. Domnul Alexandru Mironov ne împărtăşeşte din activitatea sa de jurnalist ştiinţific. În unele cazuri sintetizează şi explică articole din domenii de vîrf ale cercetării, în altele relatează ca martor ocular despre lucrările unor consfătuiri ştiinţifice, ori intervievează cercetători şi savanţi români.
Domeniile abordate sînt diverse, iar cartea e împărţită în trei secţiuni: "Trăim vremuri exponenţiale", "Ziduri care cad", respectiv "Eurolab". Am fost fermecat de modul în care verva oratorului Alexandru Mironov a fost transpusă în textul tipărit şi de entuziasmul contagios cu care autorul trece de la mecanică cuantică la inginerie genetică, de la energii alternative la apă structurată şi de la dispozitive experimentale la congrese internaţionale.
Lăudabil mi se pare şi efortul domnului Mironov de a atrage atenţia asupra rezultatelor cercetătorilor români - unii din generaţii trecute, alţii contemporani cu noi. Într-o societate în care mijloacele de comunicare în masă sînt sufocate de trivialităţi şi de banalităţi, cineva trebuie să vorbească în numele extraordinarului. Vă invit să parcurgeţi Lumea-după-Google şi vă urez lectură plăcută.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Florin Pîtea, "Gangland" (2006)

După prezentările făcute în numerele precedente ale Gazetei SF de către colegii mei de breaslă Oliviu Crâznic şi Ovidiu Bufnilă, am considerat oportun să relatez în cadrul rubricii "Autorul îşi prezintă cartea" câte ceva despre un alt roman al meu, Gangland (Editura Diasfera, Bucureşti, 2006).
Ca tematică, Gangland este un roman postcyberpunk. Mai exact, personajele principale sunt integrate social, iar activităţile lor au ca scop salvgardarea societăţii, nu subminarea acesteia (ca în cazul literaturii cyberpunk din prima generaţie). Există o deosebire semnificativă între societatea în care trăiesc unele dintre aceste personaje principale (Enguerrand, O'Blivion şi Olivier) şi societatea în care trăieşte Maria Alonzo, dar asta e altă discuţie.
Ca structură a intrigii, romanul are două fire narative care se intersectează. Cel principal urmăreşte trei adolescenţi rebeli, în vreme ce firul secundar tratează despre o fostă agentă federală. În perioada în care am scris Gangland am descoperit că scrierea unor capitole scurte este mai uşoară, iar lectura lor este mai antrenantă, iar romanul a beneficiat de pe urma acestei descoperiri.
În ceea ce priveşte personajele, Gangland ilustrează noţiunea că, pentru fiecare personaj în parte, caracterizarea poate reieşi din modul în care acesta interacţionează cu celelalte personaje. În cazul Mariei Alonzo, spre exemplu, la fiecare nouă interacţiune, într-un capitol sau altul, cu diferite personaje episodice se adaugă o nouă faţetă a personalităţii, un nou element care sporeşte complexitatea acestui personaj feminin.
Fundalul romanului este o lume din viitorul apropiat în care se plasează şi acţiunea romanului Anul terminal sau a unor povestiri incluse în volumele Necropolis şi An/Organic . Ceea ce diferenţiază Gangland de alte scrieri ale mele este însă zona urbană care dă titlul cărţii – un decor de neuitat care, metaforic vorbind, devine unul dintre personajele cărţii.
Din punct de vedere stilistic, când recitesc pasaje din roman sunt mulţumit în primul rând de felul în care am redat dialogurile şi am prezentat scenele de acţiune. Veţi găsi şi descrieri, pasaje de introspecţie şi o mulţime de alte elemente, însă unele întorsături de situaţie sau replici ale personajelor vă vor rămâne în memorie mult după ce veţi fi întors ultima filă a cărţii.
Gangland s-a bucurat de o primire favorabilă din partea criticii literare. Între altele, a fost discutat pe larg de domnul Mircea Opriţă în lucrarea Cronici de familie – SF-ul românesc după anul 2000, iar domnul Cătălin Badea-Gheracostea a declarat în volumul Alternative critice: „Romanul Gangland este apogeul cyberpunkului clasic în literele româneşti.”

De asemenea, aş dori să menţionez că Gangland a fost distins cu Premiul Vladimir Colin în iulie 2008. Şi, cum prima ediţie a acestui roman se epuizase din 2009, la Târgul de Carte Bookfest, pe 2 iunie, Editura Tracus Arte a lansat o nouă ediţie, revizuită. Coperta şi sigla noii ediţii au fost realizate de artistul grafic Tudor Popa.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

1. Documentarea

La invitaţia domnului redactor-şef Eugen Lenghel, începînd cu numărul din mai al Gazetei SF am început să prezint sub titlul "Etapă cu etapă" o serie de articole despre scrierea ficţiunii. Fireşte, aceia dintre dumneavoastră care nu doresc decît să citească literatură pot să lase deoparte liniştiţi acest articol şi pe cele care îi vor urma. Dar aceia care au o scînteie de creativitate ar putea avea cîte ceva de învăţat din cele ce urmează.
Un aspect adesea ignorat al creaţiei de orice fel (nu numai al creaţiei literare) este că nimeni nu creează într-un vid cultural. E drept că, de la mişcarea romantică pînă la modernism, s-a pus accentul pe originalitate, însă, dacă veţi analiza o lucrare literară, veţi constata că textul este conectat la alte texte, că el există într-un context şi că, dintr-un punct de vedere, ca ţesătură de referinţe şi trimiteri şi pastişe şi parodii, el este un intertext. Metaforic vorbind, un scriitor este un creator de vitralii care mai întîi sparge ferestrele altora şi apoi adună cioburile colorate ca să le pună în rame noi.
Ca urmare, prima etapă a procesului de creaţie literară o constituie documentarea. Aveţi nevoie de o bază pe care să vă clădiţi edificiul literar. Sau, dacă preferaţi altă perspectivă, aveţi nevoie de un sol fertil în care să încolţească seminţele creativităţii.
Pe de o parte, dacă aţi decis să scrieţi un text încadrabil într-un subgen anume, este de dorit să citiţi mai multe lucrări reprezentative pentru acel subgen literar. Să zicem că vreţi să scrieţi o ucronie – va fi necesar să citiţi cîteva ucronii. Sau vreţi să scrieţi o operă spaţială – va fi nevoie să citiţi opere spaţiale reprezentative. Sau poate v-aţi propus să scrieţi un roman despre călătorii în timp – va trebui să parcurgeţi alte romane despre călătorii în timp înainte de a vă apuca de scris.
Pe de altă parte, ar fi de dorit să parcurgeţi lucrări de nonficţiune relevante pentru tema abordată. Dacă doriţi să creaţi o ucronie plasată în secolul al XIX-lea, de pildă, va trebui să citiţi lucrări de istorie referitoare la diverse aspecte ale acelei perioade. Dacă vreţi să scrieţi despre un imperiu galactic, ar fi cazul să citiţi despre istoria unor imperii din trecut. (Chiar dacă imperiile acelea au fost terestre, tot veţi afla informaţii utile în urma lecturii.)
Nu în ultimul rînd, dacă aţi decis să adoptaţi un anumit punct de vedere sau un anume stil pentru lucrarea dumneavoastră, va fi necesar să citiţi alte lucrări literare în care s-a folosit acel punct de vedere sau acel stil. Spre exemplu, dacă într-un roman am vrut să scriu la persoana întîi, din perspectiva unei protagoniste-naratoare, am parcurs în prealabil alte romane narate la persoana întîi.
Ceea ce e necesar să precizez este faptul că documentarea în vederea scrierii unei lucrări literare diferă în mare măsură de lectura de divertisment. Fie că citiţi romane din motivele enumerate mai sus, fie că parcurgeţi articole din presă ori lucrări de nonficţiune, va fi nevoie să luaţi notiţe, iar aceste notiţe vor trebui sistematizate.
Astfel, ar fi de dorit să rezumaţi cărţile capitol cu capitol, iar rezumatele ar fi bine să le ţineţi într-un director special creat în acest scop. Şi după lectura articolelor din presă e bine să faceţi un rezumat în care să scrieţi în ordine ideile principale.
În unele cazuri, pe lîngă rezumatul propriu-zis, dintr-o carte sau dintr-un articol poate veţi dori să reţineţi un citat anume, un extras, un concept important, o definiţie sau un element semnificativ. Într-un fişier separat, puneţi aceste citate şi adăugaţi sub fiecare sursa – fie adresa URL, în cazul articolelor citite online, fie numele autorului, titlul lucrării, pagina, editura, oraşul, anul apariţiei în cazul lucrărilor tipărite – şi codul, în situaţia în care cartea a fost luată cu împrumut de la o bibliotecă.
Motivul este unul simplu: adesea, veţi dori să reveniţi la acele lucrări pentru a căuta alte detalii relevante, iar rezumatele şi informaţiile despre surse vă vor ajuta să mergeţi la punct fix, pe o pagină anume sau într-un capitol anume, mai degrabă decît să pierdeţi vremea bîjbîind printr-un întreg volum.
Tot o parte a documentării, şi una importantă, o reprezintă latura vizuală. Dacă scrieţi o operă spaţială, de exemplu, v-ar prinde bine să vedeţi lucrări de grafică pe această temă, precum şi fotografii de machete. Dacă scrieţi o lucrare steampunk, veţi dori să vedeţi fotografii de epocă, gravuri şi picturi. Dacă scrieţi un techno-thriller care se petrece la bordul unui vas de croazieră, aţi face bine să vedeţi fotografii realizate pe vase de croazieră.
Fotografiile, desigur, pot ilustra nu numai decorurile, ci şi personajele sau recuzita despre care doriţi să scrieţi. Dacă v-aţi propus să scrieţi o poveste despre vampiri, căutaţi imagini din filme cu vampiri. Dacă vreţi să scrieţi o povestire despre curse auto, căutaţi fotografii cu automobile de curse. Şi, fireşte, veţi păstra imaginile într-un director separat, ca să le revedeţi ori de cîte ori va fi nevoie în etapele ulterioare ale procesului de creaţie.
Poate că documentarea vi se pare o etapă inutilă, sau poate aveţi impresia că, pentru a scrie literatură SF sau fantastică, nu vă trebuie decît imaginaţie, însă trebuie să vă avertizez că cititorii de ficţiune speculativă au tendinţa să fie educaţi din punct de vedere ştiinţific, tehnologic şi cultural, iar erorile sau lacunele din lucrările dumneavoastră vor fi descoperite şi discutate. Dacă vă documentaţi temeinic, veţi dovedi că vă cunoaşteţi publicul căruia vă adresaţi şi că îl respectaţi – iar cititorii, la rîndul lor, vă vor respecta şi aprecia. Ca să luăm un singur exemplu, autorul american Walter Jon Williams lucrează cîte şase luni la documentarea fiecăruia dintre romanele sale.

Ce e de făcut cu toate informaţiile pe care le-aţi acumulat în etapa de documentare? Vom vedea în numărul următor al Gazetei SF în rubrica „Etapă cu etapă”.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

China Miéville - King Rat (1998)

Prin 2003, după ce citisem cu mare plăcere Perdido Street Station şi The Scar , am primit cadou de la Bogdan Tudor Bucheru un exemplar din primul roman al lui China Miéville, King Rat (Editura Tor, New York, 2000). Am început lectura cu entuziasm, însă, pe măsură ce am progresat prin acest roman, am fost din ce în ce mai dezamăgit, iar lectura a trenat. Poate tot din cauza dezamăgirii am şi întîrziat atît cu scrierea unei cronici pe marginea lui.
Să vă ofer şi dumneavoastră cîteva detalii:
Acţiunea romanului se petrece la Londra, aproape de finalul secolului al douăzecilea. În prolog, cineva pătrunde pe furiş în locuinţa unui cetăţean.
În „Partea întîi – Sticlă”, un tînăr numit Saul Garamond ajunge seara în vizită la tatăl său, la Londra, iar dimineaţă este acuzat că l-ar fi aruncat pe fereastră. Protagonistul e ajutat să evadeze din arest de o creatură, Regele Şobolan, care îi spune că e unchiul său şi că maică-sa (pe care tînărul n-a cunoscut-o niciodată) fusese tot din neamul şobolanilor. Regele Şobolan începe să-l înveţe cum să se caţere pe ziduri şi cum să găsească mîncare în pubele. Aparent, cel care l-a ucis pe Garamond senior va dori să-i găsească şi să-i ucidă şi pe ei...
În „Partea a doua – Noul Oraş”, prietenii lui Saul sînt vizitaţi de un flautist foarte talentat care vrea să înregistreze cu ei pentru remixuri jungle. Doi poliţişti de la locul crimei sunt ucişi, la rândul lor, iar Saul e instruit cum să se orienteze prin reţeaua de canalizare londoneză.
În „Partea a treia – Lecţii de ritm şi istorie”, Saul îşi testează noile puteri, dar e capturat pe străzile Londrei, legat fedeleş şi pus într-o presă pentru automobile vechi. Regele Şobolan îl salvează în ultimul moment şi-l prezintă altor două personaje fantastice – Anansi (regele păianjenilor) şi Loplop (regele păsărilor). Din păcate, flautistul care i-a înecat supuşii Regelui, cu şapte secole în urmă, în Hamelin, este cel care îi vizitează pe prietenii lui Saul – şi care îl ucide pe unul dintre aceştia, Kay.
În „Partea a patra – Sânge”, Saul, explorînd apartamentul tatălui său, îşi dă seama că Regele Şobolan îl minţise – mai exact, Saul a venit pe lume ca urmare a faptului că Regele a violat-o pe soţia unui om, iar acesta din urmă l-a crescut ca pe copilul său. Aici are loc o primă confruntare cu flautistul Pete, iar Saul constată că melodiile interpretate de Pete pot să-i hipnotizeze pe aliaţii săi şi să-i transforme temporar în slujitori ai flautistului.
În „Partea a cincea – Spirite”, prietenii lui Saul se ocupă de remixarea unor piese jungle, în vreme ce ancheta condusă de inspectorul Crowley progresează. Saul îl acuză pe Regele Şobolan de manipulare şi de faptul că l-a folosit ca momeală pentru flautist, apoi decide să adune armata şobolanilor londonezi pentru o nouă confruntare cu Pete. Se va folosi de ajutorul lui Anansi, dar preferă să nu mai aibă de-a face nici cu Regele Şobolan, nici cu Loplop (care a căzut cu uşurinţă pradă vrăjii flautistului). Cu toate acestea, în canale, se vede nevoit să întrerupă o luptă între Regele Şobolan şi Loplop, iar cercetaşii săi şobolani pleacă în căutarea flautistului.
În „Partea a şasea – Junglist Terror”, armate de şobolani, păianjeni şi păsări se strâng la un club de noapte londonez, pe parcursul unei megapetreceri numite „Junglist Terror”, pentru o ultimă înfruntare cu flautistul Pete. Din păcate, piesele înregistrate de acesta din urmă şi redate prin sistemul de amplificare al clubului au un efect devastator asupra creaturilor. Ultima luptă a lui Saul împotriva flautistului este cu adevărat disperată, pe viaţă şi pe moarte. Iar Regele Şobolan intervine într-un moment crucial.
Fireşte, după toate cele îndurate, Saul refuză să-l ajute pe Rege să recîştige loialitatea supuşilor săi. În „Epilog”, Saul îi adună pe şobolani în canalizare numai ca să abdice şi să declare primul an al Republicii Şobolanilor, în care el va fi un simplu cetăţean. Deşi poate că, odată, cîndva, Regele va reveni ca să se răzbune pe propriul său fiu...
Unul dintre motivele pentru care King Rat m-a dezamăgit este că aveam un orizont de aşteptare de la romanele lui China Miéville, iar King Rat nu se potriveşte deloc cu acesta. Mai exact, aşteptam o combinaţie de steampunkşi fantastic plasată într-un tărîm imaginar, însă am primit un urban fantasyîn care fantasticul se combină cu o anchetă poliţistă şi cu numeroase referiri la muzica remixată drum'n'bass.Probabil că, dacă nu aş fi citit mai înainte primele două romane din trilogia Bas Lag, altfel m-aş fi raportat la această carte.
Un alt motiv de dezamăgire este că, faţă de Perdido Street Station , spre exemplu, King Rat pare un roman destul de sărăcăcios în privinţa imaginaţiei. Cel dintîi punea în scenă o puzderie de creaturi fantastice, tehnologii nemaivăzute, acţionate prin magie şi prin forţa aburului, decoruri variate, multiple fire narative şi răsturnări spectaculoase de situaţie. Cel de-al doilea are o gamă mult mai restrînsă de creaturi, un decor în cea mai mare parte tern, mai puţine planuri narative şi o intrigă mai puţin spectaculoasă.
E drept că ediţia americană de la Tor este frumos îngrijită, cu hîrtie de bună calitate, cu o tehnoredactare aerisită, generoasă, şi cu o prezentare grafică de efect. Dar, conţinutul romanului fiind cel prezentat mai sus, nu m-am simţit niciodată ispitit să redeschid King Rat şi să recitesc pasaje din acest roman, ori să caut altele cu o tematică asemănătoare. Poate că nu mi se potriveşte mie genul urban fantasy, cine ştie...
După cum probabil aţi aflat deja din alte surse, recent a apărut o ediţie română a acestui roman, sub titlul Regele Şobolan, la Editura Paladin, în traducerea domnului Mircea Pricăjan. În ceea ce mă priveşte, decît să recitesc romanul acesta, ori să parcurg alt urban fantasy, am să prefer combinaţia de steampunk şi fantastic cu care m-a încîntat China Miéville în seria Bas Lag – pentru că am regăsit-o în cărţi de Jay Lake şi de Stephen Hunt.

Dar despre acelea vom discuta cu altă ocazie...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Rod Rees, "The Demi-Monde: Winter" (2011)

În februarie 2013, prin amabilitatea vechiului meu prieten Liviu Moldovan, am primit cadou un exemplar dintr-o ediţie britanică a unui roman de Rod Rees, The Demi-Monde: Winter (Editura Quercus, Londra, 2011). Auzisem ceva despre acest roman - cap de serie într-o tetralogie - şi ceea ce auzisem era de bine. Mai exact, un recenzent îl compara cu The Diamond Age de Neal Stephenson.
Aşa încît m-am apucat să-l citesc... şi, spre surprinderea mea, l-am dus la bun sfîrşit într-o săptămînă. (Winter fiind o cărămidă respectabilă de 611 pagini.) Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:
Dacă The Demi-Monde: Winter ar fi un fel de mîncare, reţeta de preparare ar suna cam aşa: O felie de Evadare din L.A., o bucată de  Perdido Street Station , o lingură de Întoarceţi-vă la trupurile voastre răzleţite, un praf din Era de diamant, o picătură de Lumea-Disc. Se amestecă bine, se pune la foc mic pînă dă în clocot, după care se lasă cititorii să aştepte continuarea. (Nu vă temeţi, romanul al doilea al seriei, Spring, e pe piaţă din 2012.)
Să le luăm pe rînd:
Partea de Evadare din L.A. este că fiica preşedintelui S.U.A. dintr-un viitor apropiat a fost ademenită într-un mediu periculos şi autonom, iar un personaj marginal este trimis într-o misiune disperată ca să o salveze de acolo.
Partea de Perdido Street Station ar fi că mediul Demi-Monde este unul urban, dens populat, cu tehnologia similară celei de pe Pămînt, de la 1870, şi cu cartiere precum Berlin, Paris, Veneţia, Rangoon sau Cairo în care se află o diversitate năucitoare de rase, etnii, partide politice, ideologii. După cum bănuiţi, au căi ferate, trenuri cu aburi şi baloane de observaţie. După cum vă aşteptaţi, au şi vehicule blindate acţionate cu aburi. (Să vă spun şi că metabolismul locuitorilor, ca şi o porţiune din economia acelei societăţi, se bazează pe traficul de sînge, cam ca în The Scar ?)
Partea tip Lumea fluviului este că în Demi-Monde se află şi personaje istorice precum Heydrich, Beria, Aleister Crowley, Jeanne d'Arc, Robespierre sau Troţki. Erau mai numeroase, dar a avut loc un război teribil în care au pierit Henric al VIII-lea şi susţinătorii săi regalişti, iar anglo-germanii dintr-o zonă i-au cucerit pe slavii dintr-o zonă învecinată şi au instituit un stat totalitar belicos cu o ideologie rasistă, represivă.
Partea de tip Era de diamant ar fi că mediul Demi-Monde este unul virtual, locuitorii săi sînt simulaţi, iar în miezul acestui furnicar se află o zonă nelocuită, Terror Incognita, stăpînită de nanomecanisme care distrug toţi intruşii.
Partea de Lumea-Disc este că intriga se defăşoară pe mai multe planuri, suspansul e foarte atent dozat, personajele secundare sînt adesea amuzante, jocurile de cuvinte se ţin lanţ, iar unele scene sau replici sînt neaşteptat de hazlii. (Ca să vă dau un singur exemplu, mi-a fost greu să nu zîmbesc cînd am citit că super-calculatorul care găzduieşte mediul virtual Demi-Monde se numeşte ABBA, iar personajele virtuale, care îl consideră un fel de divinitate, îşi spun unul altuia: "ABBA fie cu tine!")
Aş mai adăuga faptul că publicul-ţintă al romanului este probabil unul tînăr şi feminin. Protagonista, Ella Thomas, este o frumoasă negresă din New York, de numai 18 ani, trimisă ca să o salveze pe fiica preşedintelui. Antagonista, Trixie Dashwood, fiica unui baron englez şi conducătoare a insurecţiei din ghetoul din Varşovia, are 17 ani. Iar fiica preşedintelui, Norma Williams, iresponsabilă şi plină de tatuaje, de piercing-uri şi de ifose, are tot 17 ani.
Pe lîngă cele arătate mai sus cu privire la fundal, intrigă şi personaje, mai trebuie să adaug că romanul are o prezentare atrăgătoare pentru publicul SF - hărţi, extrase din lucrări fictive plasate la începutul fiecărui capitol, glosar la final - precum şi coperte gîndite special pentru cititorii de steampunk şi o tehnoredactare generoasă, cu litere frumoase şi rînduri aerisite.
Ca urmare, nu numai că am citit cu plăcere acest prim roman de Rod Rees (şi vi-l recomand şi dumneavoastră - îl puteţi comanda la importatorii mei preferaţi de la Nautilus, aici), dar am început deja să parcurg şi continuarea, The Demi-Monde: Spring. Însă despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

O invitaţie

Zilele trecute am primit o invitaţie din partea domnilor Eugen Lenghel şi Ştefan Ghidoveanu la un eveniment aflat la prima ediţie: Science & Fiction Festival. Festivalul va avea loc la Râşnov în perioada 18-21 iulie 2013, cu concursul Primăriei Râşnov şi al Asociaţiei Mioritics. Parte din program, în zilele de 18, 19 şi 20 iulie se va desfăşura un atelier de scriere creativă la care voi fi moderator. După cum probabil aţi remarcat, sigla festivalului a fost creată de artistul grafic Viorel Pîrligras. Pentru detalii suplimentare şi înscrieri, vă rog să vizitaţi site-ul oficial al evenimentului aici. Sper să ne vedem la festival.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)