Florin Pitea's Blog, page 35

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 15" (2014)

În martie 2014, la lansarea volumului 9 istorii reutilizate , domnul Marian Truţă mi-a oferit un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia, numărul 15. Să vă spun şi dumneavoastră ce conţine această ediţie:
Prima povestire din sumar îi aparţine lui Bruce Sterling şi face parte din seria Plăsmuitorilor şi Mecaniştilor. "Grădinile scufundate" a apărut iniţial în 1984, iar traducerea română îi aparţine domnului Mihai-Dan Pavelescu. În istoria viitoare a războiului rece dintre Plăsmuitori şi Mecanişti, relatată în volumul omnibus  Schismatrix Plus , "Grădinile scufundate" e plasată spre final, după secole de evenimente tumultuoase, într-o perioadă în care Stupul-Terraformare condus de Regele Homar trimite pe suprafaţa planetei Marte facţiunile marginalizate pentru a-i încuraja pe membrii lor tineri să îi adopte ideologia şi să contribuie la experimente ecologice. Protagonista Mirasol participă la un concurs între facţiuni, descoperă un secret stînjenitor pe parcursul întrecerii şi cîştigă un avantaj neaşteptat în carieră.
"Cer furat" de Emanuel Grigoraş este un text de mare întindere, în care un grup de căluşari deschide porţi către o lume paralelă şi înfruntă iele şi zmei. Am apreciat atît grija cu care autorul a alternat planurile narative cît şi atenţia pe care a acordat-o individualizării personajelor.
Oliviu Crâznic prezintă succint o întreagă saga fantastică în articolul "Abercrombie, un rival pentru Martin?" De remarcat că pe piaţa românească au apărut deja unele romane din seria despre care scrie colegul meu, iar următoarele volume din serie sînt aşteptate cu interes de către publicul cititor.
Sumarul se încheie cu o povestire recentă de Joe Abercrombie, "O bandită" - o combinaţie de acţiune, fantastic şi... atmosferă western. Primele alineate mi s-au părut stîngace, însă restul povestirii a fost destul de interesant - o bună ilustrare a conceptului de "literatură de consum", dacă doriţi. (Dar parcă mai convingător în privinţa calităţii scriiturii lui Abercrombie mi s-a părut articolul lui Oliviu Crâznic decît povestirea aceasta a autorului britanic...) Traducerea română îi aparţine Ilenei Busac.
Am remarcat la acest număr ilustraţia atractivă de pe copertă, creată de bunul meu prieten Tudor Popa, imaginile judicios alese presărate prin paginile revistei, redactarea literară de bună calitate şi tehnoredactarea îngrijită. Toate acestea m-au îndemnat să parcurg şi numărul următor din CPSF. Dar despre acela am să vă relatez cu alt prilej...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 14" (2014)

În februarie 2014 am primit de la Editura Nemira un set promoţional de cărţi, printre care şi numărul 14 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia, apărut sub îngrijirea domnului redactor-şef Marian Truţă. Am parcurs acest număr al revistei în iunie 2014. Şi iată ce am aflat:
Domnul Alexandru Mironov evocă, în articolul "Cenaclurile SF şi Meteoritul de aur", figura regretatului scriitor Octavian Sava, cel care a inaugurat prima serie a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice. Articolul este emoţionant pentru că aminteşte membri marcanţi ai mişcării literare SF din România de ieri şi de azi - dar şi pentru că se încheie cu ultimul mesaj al domnului Sava, un bun-rămas de neuitat.
Apoi, revista cuprinde o povestire de Gardner Dozois, "Aducător de pace", apărută iniţial în 1983 şi oferită publicului cititor român în traducerea domnului Mihai-Dan Pavelescu. În viitorul apropiat imaginat de scriitorul american, încălzirea globală a dus la topirea calotelor glaciare şi la creşterea necontrolată a nivelului oceanului planetar. Una dintre consecinţe este inundarea zonelor de coastă în Statele Unite continentale şi colapsul civilizaţiei americane. Iar grupările religioase fundamentaliste recurg la metode neobişnuite (şi nemiloase) pentru a potoli furia apelor.
Ştefana Czeller evocă în "Smulge-ţi inima, copile!" un viitor apropiat încă şi mai decăzut, brutal şi nemilos decît Gardner Dozois. Mărturisesc că violenţa intrigii a făcut textul greu de parcurs pînă la capăt.
"Cursa înarmărilor" de Arthur C. Clarke este o schiţă clasică, cu poantă, apărută iniţial în 1954 şi tradusă de acelaşi Mihai-Dan Pavelescu. Într-o versiune domestică, britanică, a poveştilor gogonate americane, un personaj le relatează altora într-un local de provincie cum a construit recuzită pentru un serial SF de televiziune... şi unde s-a ajuns.
Domnul Mircea Opriţă contribuie la sumarul acestui număr cu articolul "Doctrină insolită şi fantastic literar", dedicat operei lui Victor Kernbach. De remarcat ampla documentare a articolului, concizia exprimării, claritatea expunerii şi urmărirea temelor atît în lucrările literare cît şi în cele de non-ficţiune ale autorului prezentat.
Ultimul text din acest număr este o povestire de Victor Kernbach, "Paradoxul dublurii" - o poveste meditativă despre călătorii în timp, paradoxuri, consecinţe nebănuite şi manipulare. Alături de schiţa lui Arthur C. Clarke, este unul dintre textele literare mai atractive din CPSF 14.
Pe ansamblu, acest număr al revistei mi s-a părut mai bine îngrijit ca redactare literară decît altele, destul de atrăgător din punct de vedere vizual, bine tehnoredactat şi variat tematic. Ilustraţia copertei a fost creată de artistul grafic Tudor Popa.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

7. Cîte ceva despre feedback

Într-un articol precedent v-am oferit nişte sugestii privitoare la scrierea celei de-a doua versiuni a romanului dumneavoastră. Dacă proiectul literar a ajuns pînă aici, a venit vremea să solicitaţi feedback. Căci, după cum spune un proverb japonez, „Nici unul dintre noi nu este atît de deştept pe cît sîntem toţi laolaltă.”
Pe scurt, ar fi bine ca a doua versiune să ajungă la cîteva persoane de încredere care să o citească, apoi să vă ofere comentarii pe marginea acesteia. Desigur, ar fi foarte de dorit ca persoanele acelea să fie pasionate de literatură şi eventual să cunoască (sau măcar să agreeze) subspecia literară în care se încadrează romanul dumneavoastră.
Iar apoi ar fi cazul să vă înarmaţi cu multă răbdare şi, în cazul în care abia aşteptaţi ca să contactaţi acele persoane... să nu le căutaţi o perioadă şi să le daţi pace. La urma urmei, bunăvoinţa dumnealor vă va fi necesară şi cînd veţi termina de scris următorul roman.
După ce vor încheia lectura, persoanele de încredere vă vor căuta ca să vă spună opiniile lor. Şi trebuie să vă avertizez că, indiferent cît de bună este părerea dumneavoastră despre romanul pe care l-aţi scris, nu e cazul să o exprimaţi. Amintiţi-vă că scopul discuţiei cu fiecare dintre acele persoane este să aflaţi opiniile sale, nu să auziţi opinia dumneavoastră. (Doar pe aceasta din urmă o cunoaşteţi deja.)
Ascultaţi cu atenţie ceea ce vă vor spune dumnealor şi luaţi notiţe. Chiar dacă nu toate opiniile auzite vă vor fi pe plac, notaţi-le pe toate – căci memoria ne poate juca feste. E posibil ca unii dintre interlocutori să înceapă lista chestiunilor cu cele care i-au impresionat cel mai mult – fie pozitiv sau negativ. E la fel de posibil ca alţii să fi venit cu o listă gata scrisă de acasă. Unii poate vă vor sublinia nişte probleme din textul romanului. Alţii poate vă vor sugera nişte soluţii. Dar, pe moment, important este să le reţineţi opiniile în scris, în loc să vă lăsaţi luat(ă) de val şi să vă lansaţi într-o discuţie cu argumente şi contraargumente.
Fireşte, puteţi să aduceţi şi o serie de întrebări: „Ce ţi-a plăcut? Ce nu ţi-a plăcut? Ce crezi că a mers bine în roman? Ce crezi că scîrţîie şi ar trebui schimbat?” Dar întrebările pot fi puse, strategic, în a doua parte a conversaţiei, după ce interocutoarea (sau interlocutorul) a exprimat liber propriile opinii. Altfel, există pericolul ca unele chestiuni importante să rămînă nesubliniate pentru că discuţia nu a ajuns deloc în vecinătatea lor.
După care... mulţumiţi-le oamenilor de încredere, inclusiv în scris, pe o pagină specială din roman, şi nu uitaţi să-i invitaţi la lansarea romanului dumneavoastră. Feedback-ul este micul dejun al campionilor.
Ulterior, în linişte, ar fi bine să parcurgeţi listele de sugestii şi observaţii. Mai ales în situaţia în care o problemă a textului – de pildă, numele unui personaj principal sau strategia de încheiere a romanului – a fost subliniată de două sau mai multe persoane, acea problemă va trebui rezolvată.
Alte chestiuni poate vor declanşa reacţii contradictorii. Decorul unei scene-cheie din roman, spre exemplu, le-ar putea plăcea unora dintre primii cititori, i-ar lăsa poate indiferenţi pe alţii, iar pe cîţiva s-ar putea să-i dezguste sau să-i îngrozească. Şi în acest caz puteţi decide că mai e ceva de lucru, punctual – fie nu aţi declanşat cu destulă precizie efectul emoţional dorit asupra cititorilor în acea scenă, fie unele dintre elementele prezente acolo vor trebui atenuate sau schimbate.
Desigur, poate că unele dintre soluiţile propuse pentru ameliorarea unor neajunsuri ale romanului vi se vor părea foarte inspirate, drept pentru care le veţi pune în aplicare. Altele poate că nu vi se vor părea acceptabile, însă problemele pe care ar trebui să le rezolve vor căpăta eventual de la dumneavoastră alte rezolvări – mai adecvate sau mai creative.
Şi, pe parcursul încorporării feedback-ului în romanul dumneavoastră, aveţi întotdeauna grijă să nu stricaţi părţile bune ale lucrării. E un aspect la fel de important ca şi procesul de ameliorare al părţilor mai slabe.

Iar când toate obiecţiile, problemele şi sugestiile din listele de observaţii vor fi fost abordate şi vor fi primit o rezolvare, va fi vremea să treceţi la o altă etapă a creaţiei. Însă despre aceea vom discuta într-un articol viitor...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Cristian-Mihail Teodorescu, "SF Unu" (2008)

Spre finalul lunii ianuarie 2013, prin amabilitatea domnului Cristian-Mihail Teodorescu, am primit cadou cu dedicaţie şi autograf un exemplar din volumul său de povestiri SF Unu (Editura Bastion, Timişoara, 2008). De citit, l-am citit abia în mai-iunie 2014. Şi iată ce am aflat:
Prima schiţă din volum se intitulează "Pedalaţi şi fiţi fericiţi". Este un text distopic, în care personajele consumă hrană sintetică şi pedalează pentru a produce energie electrică. Protagonistul, S., pare a avea şansa evadării din această lume cenuşie şi epuizantă. Sau evadarea e numai o iluzie?
Povestirea următoare, "Tina dansatoarea", urmăreşte tribulaţiile unui veteran de război, Frandl, într-o lume postapocaliptică. Destinul său se schimbă într-un orăşel de provincie unde, la un cabaret, Tina dansatoarea, o androidă, i-a fermecat pe bărbaţii urbei, care se îndrăgostesc de ea fără speranţă. Iar Tina, la rîndul ei, se îndrăgosteşte de Frandl, din cauza unei erori de programare...
"Dosar 74" aminteşte întrucîtva de povestirile despre roboţi ale lui Isaac Asimov, numai că tratează despre încărcarea memoriei şi personalităţii unui personaj uman, Roger Clifford, într-un calculator performant. Acesta din urmă îşi împinge creatorul la sinucidere, iar reprezentanţii autorităţilor care au fost însărcinaţi cu anchetarea cazului caută metode prin care să determine această inteligenţă artificială hibridă să îşi înceteze funcţionarea. De remarcat că "Dosar 74" este o metaficţiune, un colaj de rapoarte şi înregistrări fictive din care cititorii deduc, pas cu pas, evenimentele intrigii.
"W. K. în Butonia" este încă un text care îmbină distopia cu satira socială. Protagonistul, W. K., face parte dintr-o societate în care indivizilor li se acordă importanţă (sau nu) în funcţie de numărul butoanelor pe care le pot apăsa la locul de muncă. Desigur, personajele fac manevre dubioase pentru a accede la posturi cu mai multe butoane, iar stima de sine a protagonistului creşte sau scade în funcţie de butoanele pe care le controlează.
"Kandru" e tot o povestire distopică, însă una în care protagonistul-narator e un personaj întreg şi sănătos într-o lume postapocaliptică de mutanţi şi de schilozi. Astfel, protagonistul este marginalizat şi asimilat cu fiinţele umanoide scunde, paşnice, numite kandru, pe care alte personaje umane din povestire le torturează şi le ucid cu sălbăticie. Doar că, spre deosebire de personajul secundar Hans, care excelează în cruzime, protagonistul caută să afle de unde vin umanoizii kandru şi din ce motive sînt paşnici, în pofida prigoanei.
"Cutia de tablă" e o satiră la adresa societăţii româneşti din anii 1980. Într-un mediu urban unde angajaţii de la o întreprindere par urmăriţi de ghinioane, protagonistul, Ştefănescu, are o serie aparent interminabilă de incidente norocoase, de la semafoare sincronizate la lozuri cîştigătoare. Doar că, pe lîngă invidia colegilor, Ştefănescu îşi atrage şi premisele unei despărţiri dramatice de raţiune şi de viaţă. Finalul este suprarealist, absurd şi grotesc - un ecou al povestirilor cu poantă scrise şi apreciate în cenacluri în anii 1980.
"Bio-interfeţe pentru memorie extensibilă" este un alt metatext satiric care explică, ironic, cum nu se scrie un text SF. Scenele din intrigă sînt comentate de vocea naratorială, întrerupte cu observaţii despre reacţia publicului de la cenaclul în care se citeşte textul, subminate. (Dacă aveaţi impresia că metaficţiunea e numai o meteahnă a filologilor, aveţi aici dovada că o mai practică şi fizicienii.)
"Cărămizile şi profesorul" satirizează un alt aspect al societăţii româneşti - anume, mediul universitar. Prelegerile neclare ale unui profesor plafonat şi plictiseala generală a studenţilor din sala de curs se combină cu manifestarea lumilor paralele.
Nuvela "Coeficient 128" este piesa de rezistenţă a volumului. Tot distopică şi satirică, relatează despre măreţia şi decăderea unui profesor universitar, cercetător, într-o societate în care cetăţenilor li se hotărăşte destinul în funcţie de coeficientul de inteligenţă. Pe de o parte, cei însărcinaţi cu testarea coeficientului de inteligenţă se dedau la trafic de influenţă. Pe de alta, profesorul lucrează la un prototip care ar putea amplifica de cîteva ori inteligenţa indivizilor. Numai că, prins fiind într-o tentativă de reclasificare a iubitei sale, profesorul este reevaluat şi trimis la munca de jos. Ca şi în "Bio-interfeţe...", vocea naratorială intervine periodic cu comentarii care expun textul drept ceea ce este - un simplu joc al imaginaţiei.
"Calculator de viitor" este o povestire distopică în care Bucureştiul e invadat treptat de săli cu jocuri în care participanţii pot trăi o scurtă perioadă în viitor. Pe măsură ce aparatele care oferă aceste iluzii devin mai populare, viitorul prezentat clienţilor se schimbă şi el. Căci viziunea aceea se bazează pe capacitatea unei inteligenţe artificiale de a prevedea viitorul pornind de la datele personale din prezent ale personajelor umane. Şi dacă de la previziune la control nu ar fi decît un pas?
Volumul se încheie cu povestirea "Des-prinderea", în care protagonistul-narator relatează o schimbare majoră într-un viitor apropiat. Ipotetica societate românească din acel viitor este implicată într-un megaproiect ambiţios - o astronavă - iar cetăţenii sînt sprijiniţi (sau marginalizaţi) în funcţie de capacitatea lor de a contribui la acel proiect. Doar că nişte nomazi dintr-un alt grup etnic tulbură mersul acestei societăţi cvasi-totalitare cu stilul lor de viaţă. Paradoxal, tocmai marginalizaţii sînt cei care construiesc în cele din urmă o astronavă funcţională, în felul lor, în vreme ce societatea lîngă care se aciuaseră ajunge să fie debusolată, demotivată şi secătuită.
Pe ansamblu, SF Unu reprezintă un foarte onorabil volum de debut. Unele dintre textele incluse reflectă perioada în care au fost scrise şi publicate iniţial (anii 1980, mai exact), însă culegerea este foarte unitară din punct de vedere tematic şi bine echilibrată stilistic. În consecinţă, imediat după ce am terminat SF Unu am început să citesc următorul volum al lui Cristian-Mihail Teodorescu, SF Doi. Dar despre acela am să vă relatez cu alt prilej...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Jeff Somers, "The Terminal State" (2010)

Spre finalul lunii mai, 2011, am primit cadou de la Bogdan Tudor Bucheru un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a romanului lui Jeff Somers The Terminal State (Editura Orbit, New York, 2010). Am ajuns să citesc romanul acesta abia în mai 2014.
Şi iată ce am aflat:
La începutul celui de-al patrulea roman al seriei, Avery Cates, protagonistul, s-a retras într-un orăşel provincial şi s-a transformat într-un ajutor de şerif. Într-o seară obişnuită, la lucru, se confruntă cu un fost poliţist şi află că la scară mondială s-a declanşat un conflict între forţele armate şi poliţiştii-androizi animaţi de mintea numerică a lui Richard Marin.
Din păcate, nu după multă vreme, Cates însuşi este înrolat cu de-a sila. Ca urmare, i se introduc în sistemul nervos central implanturi cu ajutorul cărora ofiţerii superiori, prin telecomandă, îi pot cauza dureri atroce sau chiar decesul. După aceea, află cu tristeţe că armata publică periodic liste ale recruţilor proaspeţi, iar pe unii dintre ei îi vinde (cu tot cu telecomandă) doritorilor. În cazul lui Avery Cates, doritorii sînt Canny Orel şi organizaţia sa de asasini plătiţi.
Aşa se face că, în loc să fie folosit drept carne de tun în războiul împotriva poliţiştilor-androizi, Cates este trimis la Hong Kong în căutarea creatorului unei tehnologii revoluţionare, Londholm. Din păcate, pe capul lui Londholm s-a pus un premiu atît de mare încît numeroase organizaţii criminale sînt pe urmele lui, iar Cates şi însoţitorii săi trebuie să traverseze un oraş în bună parte depopulat, înfruntînd o mulţime de pericole, ca să treacă de agenţia de securitate ce-l potejează pe savant şi să ajungă în cele din urmă la el.
Fireşte, ca în orice lucrare cyber-noir, spre final, cititorii au parte de o surpriză sau două - mai exact, însoţitorii lui Cates, Mara şi Poetul, se dovedesc a fi androizi animaţi de minţile numerice ale lui Canny Orel şi Wallace Belling, adjunctul său. Iar Cates, mai obosit şi mai traumatizat ca niciodată, este dus în cele din urmă la ordinele colonelului Anners pentru a fi executat. (Numai că cel însărcinat cu îndeplinirea execuţiei este un protejat al protagonistului, Remy.)
Ca şi romanele precedente ale seriei, The Terminal State se încheie cu un apendice care reflectă punctul de vedere al unui personaj secundar, o femeie înscrisă în forţele armate şi participantă la campania colonelului Anners. (Iar un alt procedeu recurent îl constituie presărarea prin text a unor referinţe la personaje, episoade şi situaţii din primele trei cărţi care constituie acest ciclu romanesc.)
Am remarcat, poate în mai mare măsură decît la The Electric Church sau la The Digital Plague , efectul de joc video pe care îl creează lectura prozei lui Jeff Somers. Fie că o scenă se petrece într-o zonă rurală din America de Nord sau în Hong Kong, lipsesc cu desăvîrşire elementele identitare ale decorului - aspectele care să creeze impresia că fundalul descris este o plauzibilă versiune viitoare a unui loc real din prezent. La acest efect de joc video contribuie şi numeroasele scene violente, cu schimburi de focuri şi explozii (ca într-un first person shooter), ritmul alert al acţiunii, precum şi absenţa aproape totală a scenelor în care personajele dorm, se odihnesc sau se relaxează.
Şi, dacă lumea viitoare descrisă de autorul american se îndreaptă din ce în ce mai vertiginos către colaps, pe măsură ce seria aceasta cyber-noir progresează, devinde din ce în ce mai dificil de înţeles pentru cititori cum şi unde se mai face agricultură sau se mai cresc animale domestice, unde se procesează hrana, cine şi cum o mai distribuie, cum se mai produce şi se mai distribuie energia electrică şi cum de supravieţuiesc personajele de la o zi la alta. Cumva, acţiunea furibundă din prim-plan convinge cititorii să parcurgă The Terminal State o dată, însă implauzibilitatea lumii din fundal nu încurajează o a doua lectură.
Ar mai trebui să menţionez că seria despre Avery Cates se încheie cu un al cincilea roman, The Final Evolution. Dar despre acela vom discuta cu altă ocazie...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

"Ficţiuni.ro" nr. 8 - special Mihail Grămescu

Astăzi a apărut numărul al optulea al revistei lunare Ficţiuni.ro, dedicată literaturii şi artelor vizuale. Editorialul "Un nemuritor", semnat de redactorul-şef Eugen Lenghel, este în memoria scriitorului Mihail Grămescu. Tot domnul Eugen Lenghel este şi creatorul copertei acestui număr al revistei.
În rubrica "Literatură" veţi găsi un grupaj de povestiri ale regretatului Mihail Grămescu, proze scurte semnate de Hanelore Alexa, Florin Purlucă, Milena Unciuleanu, Teodora Matei, Cezar Mazilu, Lucian Dragoş Bogdan, precum şi o poveste din cartea cu scoarţe de argint, ferecate, intitulată "Instinctul".
La rubrica "Arte vizuale" vă aşteaptă două benzi desenate de Viorel Pîrligras din îndrăgita sa serie numită "Cosmogonii".
În secţiunea "Critică" veţi întîlni cronica volumului "Steampunk - Fantasy Art, Fiction, Fashion and the Movies" de Henry Winchester - un volum de colecţie, recent apărut.
La rubrica "Eseuri", pe lîngă editorialul deja menţionat, veţi mai găsi un interviu realizat de Jovi Ene cu un cristian, o cronică de carte semnată de Eugen Stancu şi un articol al subsemnatului intitulat "Câte ceva despre redactorul literar".
Vă doresc lectură plăcută şi nu uitaţi - lucrurile bune nu se tac.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Am întîlnit şi ţesători fericiţi

Anul acesta, Tîrgul de Carte Bookfest a fost, în ceea ce mă priveşte, cu totul special... şi distribuit.
Astfel, joi, prim amabilitatea domnului director Vlad Niculescu de la Librăria Engleză Anthony Frost, am achiziţionat în sfîrşit un exemplar din romanul meu grafic preferat, Elektra Assassin de Frank Miller şi Bill Sienkiewicz. De asemenea, am participat la lansarea antologiei Lumi stranii , îngrijită de Ştefan Ghidoveanu şi apărută la Editura Vremea.
Tot joi, mulţumită doamnei Teodora Ivan, am primit antologia Epic  de John Joseph Adams (Editura Trei, 2014), iar din partea Editurii Nemira mi s-au oferit romanul Vegetal de Dănuţ Ungureanu şi Marian Truţă, antologia Xenos îngrijită de Antuza Genescu şi cîteva numere din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia .
Vineri, de la anticariatul Antic Ex-Libris de pe Strada Doamnei, am achiziţionat la preţ promoţional albume precum Art Nouveau , William Morris şi Louis Comfort Tiffany Masterworks , iar sîmbătă am recidivat şi am cumpărat din acelaşi loc albumele Art Deco  şi Gothic Dreams: Steampunk .
Tot sîmbătă am achiziţionat un exemplar din antologia Argos Unu îngrijită de Michael Haulică şi publicată de editurile Media Tech şi TexaRom. Iar editorul Horia Nicola Ursu mi-a oferit un exemplar din Steampunk - A doua revoluţie într-o ediţie nouă şi elegantă.
Cu puţin noroc, în următoarele zile veţi vedea cronici ale acestor volume la Ţesătorul. Vara asta începe bine...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Ţesătorul la Bookfest

Pe parcursul tîrgului de carte Bookfest, desfăşurat în Bucureşti la Romexpo în intervalul 28 mai - 1 iunie, veţi putea găsi romanele mele Gangland şi Anul terminal la standul Editurii Tracus Arte, pavilionul C2, zona B, standul B15. Ediţiile sînt revizuite, iar copertele şi siglele au fost create de artistul grafic Tudor Popa. Lectură plăcută!
(Dacă nu aveţi drum în Bucureşti în această perioadă, le puteţi comanda şi online, aici, respectiv aici.)

Ţesătorul în "Lumi stranii"

Ieri, pe blogul său, antologatorul şi traducătorul Ştefan Ghidoveanu a anunţat iminenta lansare a unei noi antologii de ficţiune speculativă românească intitulată Lumi stranii. Volumul urmează să apară la Editura Vremea, cu o copertă de Ionuţ Bănuţă. Lansarea va avea loc joi, 29 mai, ora 14, la standul Editurii Vremea din cadrul Tîrgului de Carte Bookfest, la Romexpo.
În cuprins, alături de proze semnate de autoare precum Cristina Ghidoveanu, Antuza Genescu, Ana-Veronica Mircea, Ştefana Czeller şi Ana-Maria Negrilă, respectiv alături de povestiri ale unor autori ca Viorel Pîrligras, Liviu Radu şi Sebastian A. Corn, veţi găsi şi o schiţă a subsemnatului. Ne vedem la lansare!
Nu în ultimul rînd, îi mulţumesc domnului Ştefan Ghidoveanu pentru permisiunea de a reproduce pe acest blog coperta antologiei Lumi stranii.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Ce citim astăzi... de la Librăria Engleză Anthony Frost?

Mîine, vineri, 23 mai, ora 10.00, vă invit la o nouă ediţie a emisiunii "Ce citim astăzi?" pe postul de televiziune TVH. Invitat special este domnul Vlad Niculescu, directorul Librăriei Engleze Anthony Frost din Bucureşti. Împreună, vom discuta despre subiecte incitante precum recent încheiatul East European Comic Con, benzi desenate de ieri şi de azi, volume de specialitate şi un original program destinat schimbului de cărţi. Puteţi urmări emisiunea şi online aici. Vizionare plăcută!
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)