Florin Pitea's Blog, page 36

"Anul terminal" nominalizat la Premiile "Vladimir Colin"

Ieri am aflat de la domnul Cătălin Badea-Gheracostea că juriul Premiului "Vladimir Colin" a finalizat lista nominalizărilor pentru perioada 2011-2013. De această dată, juriul a avut în vedere mai multe categorii - roman SF, volum de proză scurtă SF, roman fantastic, volum de proză scurtă fantastică, nonficţiune, texte de frontieră. La categoria roman SF, alături de romanele unor contracandidaţi de seamă precum Voicu Bugariu, Dan Doboş, Mircea Liviu Goga şi Mircea Opriţă, a fost nominalizat şi romanul meu "Anul terminal". Sînt onorat de această nominalizare şi aştept cu interes decizia finală a juriului.
Mai multe informaţii în legătură cu acest subiect puteţi afla din "Observator cultural", din rubrica "SFada cu literatura" a criticului literar Cătălin Badea-Gheracostea.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

În amintirea lui Mihail Grămescu

Aseară, pe 13 mai 2014, am aflat cu părere de rău că s-a stins scriitorul şi antologatorul Mihail Grămescu. Activitatea dumnealui literară s-a desfăşurat de-a lungul a patru decenii şi a inclus volume de povestiri, romane, culegeri de poeme, precum şi publicări în periodice, almanahuri şi antologii.
De asemenea, a avut o activitate susţinută ca promotor al autorilor români printr-o serie de emisiuni, "Portret de autor", realizate la Radio Shalom România. Prietenii şi colaboratorii îi vor simţi lipsa...

Mike Ashley, "The Mammoth Book of Extreme Science Fiction" (2006)

Spre finalul lunii ianuarie 2010, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat cîteva antologii-mamut. (Pe urmă am făcut un obicei din asta şi am umplut un raft întreg, iar în prezent am început să îl umplu şi pe al doilea, însă asta e altă poveste.) Dintre acestea, mi-a atras în mod special atenţia o antologie îngrijită de Mike Ashley şi intitulată The Mammoth Book of Extreme Science Fiction - New Generation Far-Future SF (Editura Robinson, Londra, 2006). Am parcurs-o în etape în intervalul ianuarie-aprilie 2014.
Şi iată ce am aflat:
În introducerea intitulată "Extreme Science Fiction", antologatorul prezintă succint conceptul de idee extremă în literatura SF, cîteva povestiri din cuprinsul antologiei, exemple de literatură SF britanică extremă (la vremea ei), precum şi maniera de ordonare a textelor în antologie - de la moderat la extrem. Tot din introducere am aflat şi că trei dintre textele antologate sînt inedite.
"Anomalies" de Gregory Benford e o schiţă despre modificări inexplicabile în poziţia unor corpuri cereşti, reacţiile astronomilor, presei şi publicului, respectiv ipotezele care ar putea explica anomaliile. Am remarcat atît modul plauzibil în care autorul american tratează personajele britanice, cît şi umorul din naraţiune.
Tot umoristică este şi schiţa lui Paul Di Filippo "...And the Dish Ran Away with the Spoon", în care protagonistul-narator Kaz relatează cum, în viitorul apropiat, aparatele casnice sofisticate şi interconectate informaţional manifestă inteligenţă artificială emergentă. Lucrurile se complică atunci cînd o asemenea IA caută să o cucerească pe iubita protagonistului, Cody.
"Crucifixion Variations" de Lawrence Person relatează din perspectiva unui narator-martor, Richard Lasman, eforturile unui cercetător sclipitor şi dezechilibrat, Phil Morley, de a construi un aparat cu care să vizualizeze episoade marcante din trecuturile posibile. Din păcate, credinţa lui Morley este zdruncinată din temelii cînd aparatul îi arată, în două ocazii, două versiuni diferite ale răstignirii lui Iisus.
"The Pacific Mystery" de Stephen Baxter începe ca o ucronie în care Al Treilea Reich a cîştigat războiul împotriva Marii Britanii, dar continuă ca o călătorie în spaţiu... şi în timp. Protagonista-naratoare Bliss Starling relatează în jurnalul ei cum o expediţie cu dirijabilul Goering într-o tentativă de a traversa Pacificul şi de a ajunge în America de Nord s-a pierdut într-un trecut din ce în ce mai îndepărtat, peste o întindere de ape mai mare decît distanţa de la Pămînt la Lună.
Cory Doctorow şi Charles Stross contribuie cu o schiţă similară cu a lui Paul Di Filippo, "Flowers from Alice", despre iubire şi rivalitate într-o lume post-umană în care mobilierul e inteligent şi adaptabil.
"Merlin's Gun" de Alastair Reynolds, în schimb, este o nuvelă space opera plasată într-un viitor îndepărtat. Protagonista, Sora, e singura supravieţuitoare de pe o navă atacată şi parţial distrusă într-un război cosmic. Cel care, după cîteva milenii terestre, o trezeşte din stază, Merlin, o invită să-l ajute la recuperarea unei arme extrem de puternice. Dar regăsirea armei este numai începutul unei misiuni extrem de dificile.
"Death in the Promised Land" de Pat Cadigan îmbină literatura post-cyberpunk cu o subspecie a literaturii poliţiste - police procedural. Protagonista, Dore Konstantin, anchetează un caz de dublă crimă - un asasinat care a avut loc atît în realitate cît şi într-o lume virtuală. (Ulterior, nuvela aceasta a fost transformată şi inclusă în romanul Tea from an Empty Cup .)
Deşi avînd dimensiuni mult mai reduse, "The Long Chase" de Geoffrey A. Landis este foarte palpitantă. Relatează, din perspectiva unei protagoniste-naratoare, o urmărire cu nave cosmice la viteze relativiste - şi cu o durată de trei secole. Ritmul schiţei este alert, iar miza e teribilă - căci urmăritorii sînt cuplaţi la o minte colectivă ce asimilează şi anihilează individualitatea.
Stephen L. Gillett şi Jerry Oltion ne propun "Waterworld". În această nuvelă, membrii echipajului unei astronave explorează o planetă, Teresa, cu suprafaţa acoperită integral de oceane. Pe de o parte, ecologia marină pe care o descoperă personajele este fascinată. Pe de alta, reparaţiile pe care le au acestea de efectuat la bordul astronavei conduc la nişte scene foarte tensionate, demne de filmul Gravity. Nu în ultimul rînd, textul este memorabil şi pentru excelenta caracterizare a personajelor.
"Hoop-of-Benzene" de Robert Reed are intriga plasată la bordul unei astronave extraterestre atît de vaste încît conţine o planetă. La bordul acesteia, oamenii care o administrează trebuie să desfăşoare multiple negocieri cu diverşi reprezentanţi ai unei rase extraterestre, iar protagonista, doamna căpitan Washen, face o descoperire neaşteptată în privinţa unuia dintre superiorii săi. În privinţa dificultăţilor legate de comunicarea între specii şi culturi diferite, povestirea aceasta mi-a amintit de un text clasic al lui Jack Vance, "Molia Lunii".
"The New Humans" de B. Vallance datează din 1909. Protagonistul-narator, Montmorency Merrick, suferă un accident fatal la începutul secolului al douăzecilea şi este resuscitat într-un viitor îndepărtat de către nişte fiinţe care îşi pot modifica înfăţişarea şi structura după bunul plac. Intriga se complică atunci cînd Montmorency se îndrăgosteşte de fiica Adaptorului-Şef, iar conducătorii acelei societăţi dezbat dacă să-l modifice, să-l ucidă sau să-l expulzeze pe protagonist.
Clifford D. Simak explorează o temă oarecum similară în "The Creator". Publicată iniţial în 1935, povestirea prezintă, din perspectiva unui protagonist-narator, Peter Sands, eforturile acestuia împreună cu un coleg, Scott Marston, de a construi o maşină a timpului. Cînd călătoresc cu prototipul, cei doi ajung să îl întîlnească pe creatorul Universului nostru. Din păcate, acesta se pregăteşte să-şi distrugă creaţia, iar cei doi temponauţi se străduiesc să îl împiedice.
Textul lui Theodore Sturgeon, "The Girl Had Guts", datează din anii 1950. Protagonistul-narator, căpitanul Gargan, revenit din misiune, îi relatează soţiei sale despre explorarea planetei extrasolare Mullygantz II. Din păcate, membrii expediţiei sînt atacaţi şi măcelăriţi rînd pe rînd de nişte creaturi extraterestre foarte rapide şi periculoase, iar puţinii supravieţuitori ajută la găsirea unei soluţii de contracarare a acestei ameninţări. Povestirea merită parcursă nu numai pentru intrigă, ci şi pentru stil şi pentru poanta de final.
"The Region Between" de Harlan Ellison este o nuvelă experimentală din 1969. Maniera de prezentare este avangardistă, cu tehnoredactare creativă şi cu caligrame. Subiectul este cel puţin la fel de interesant: sufletul unui om, Bailey, este recoltat de o entitate extraterestră şi trimis în diferite trupuri de extratereştri, pe cuprinsul galaxiei, pentru a participa în diverse conflicte şi pentru a servi interesele entităţii manipulatoare, Succubus. Dar Bailey se străduieşte din răsputeri să-i dejoace planurile entităţii.
Deşi scrisă într-o manieră ceva mai convenţională, nuvela următoare, "The Days of Solomon Gursky" de Ian McDonald, este încă şi mai spectaculoasă ca subiect. Protagonistul este un cercetător, Solomon Gursky, care, într-un viitor apropiat, studiază nanotehnologia. Deşi nuvela prezintă şapte zile din viaţa acestui personaj, acestea sînt felii de viaţă între care se scurg ani, apoi decenii, secole, milenii, iar în cele din urmă eoni. Gursky ajută mai întîi la crearea unei corporaţii, Tesler, care resuscitează morţii şi le exploatează forţa de muncă, apoi se implică într-o revoltă a morţilor-vii din Sistemul Solar, se multiplică şi ajută la colonizarea post-umană a Căii Lactee, iar în cele din urmă capătă capacităţi şi puteri colosale, cu care re-creează Universul nostru în dimensiuni superioare, după Big Crunch. Am apreciat nu numai conexiunea tematică a nuvelei cu romanul Necroville , ci şi viziunea extrem de ambiţioasă pe care o construieşte în etape.
Tot o viziune ambiţioasă ne propune şi scriitorul australian Greg Egan în povestirea "Wang's Carpets". Conceptual, aceasta se plasează în aceeaşi zonă ca romanele Permutation City şi Diaspora - un viitor îndepărtat în care entităţi informaţionale postumane, cetăţenii polisurilor, construiesc universuri virtuale detaliate, dar şi explorează Universul în astronave minuscule. În acest caz, protagonistul postuman Paolo Venetti şi concetăţenii săi din polisul Carter-Zimmermann descoperă o lume în care, pe apele unui ocean, pluteşte o singură moleculă extrem de compleză, iar aceasta funcţionează ca un calculator organic pe care rulează o întreagă ecologie de fiinţe informaţionale. Mărturisesc că mi se pare una dintre cele mai inovatoare idei din cîte am întîlnit pînă acum în literatura ştiinţifico-fantastică.
"Undone" de James Patrick Kelly începe cu o situaţie de criză. Un personaj feminin postuman, Mada, este singurul supravieţuitor al unui lot clonat şi pregătit pentru a porni o revoluţie, iar agenţii unui regim totalitar galactic o urmăresc prin spaţiu şi timp pînă într-un viitor îndepărtat în care societatea din care provin nu mai este nici măcar umbra unei amintiri. Mada descoperă o societate bucolică şi utopică pe o planetă de lîngă Tau Ceti. Eforturile protagonistei de a se integra se ciocnesc de diferite convenţii sociale şi diferenţe culturale pe care Mada le rezolvă... cu scurte călătorii înapoi în timp. (Iar textul le ilustrează cu o utilizare creativă a tehnoredactării.)
Greg Bear, în "Judgment Engine", propune o vizine vastă, ambiţioasă şi îndepărtată în viitor. Mai exact, aproape de sfîrşitul timpului şi al Universului, nişte complexe entităţi postumane reactivează copia informaţională a minţii unui savant din vremurile noastre, Vasily Gerazimov. Acesta din urmă face eforturi ca să afle ce se întîmplase cu soţia şi cu copiii săi, iar răspunsurile pe care le află sînt nu numai surprinzătoare, ci şi relevante pentru criza în care se află acea societate postumană din viitorul îndepărtat.
Ultima schiţă din volum, "Stuffing" de Jerry Oltion, este umoristică şi amuzantă. Personajele principale, postumane şi capabile de fotosinteză, redescoperă plăcerile gătitului şi ospăţului... după care sînt luate prin surprindere de efectele digestiei.
Pe ansamblu, The Mammoth Book of Extreme Science Fiction a meritat pe deplin atît banii, cît şi timpul petrecut cu cititul, mai ales că destule dintre textele incluse merită şi o a doua lectură. V-o recomand cu multă căldură şi dumneavoastră - spre exemplu, puteţi comanda online un exemplar aici.
În ceea ce mă priveşte, imediat după ce am terminat această antologie am parcurs încă una din seria antologiilor-mamut, îngrijită tot de Mike Ashley şi intitulată The Mammoth Book of Mindblowing SF. Dar despre aceea am să vă relatez într-o postare viitoare.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Ce citim astăzi... de Eugen Lenghel?

Mîine dimineaţă, pe data de 28 martie, ora 10.00, vă invit pe postul de televizine TVH la o nouă ediţie a emisiunii "Ce citim astăzi?" Invitat în studio este scriitorul Eugen Lenghel, cel care a debutat recent în volum cu colecţia de povestiri 9 istorii reutilizate . Puteţi urmări emisiunea şi online, în direct, pe site-ul TVH - aici. Vă doresc vizionare plăcută!
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Lian Hearn, "Across the Nightingale Floor" (2002)

În iunie 2011, mă aflam într-o companie agreabilă la Tîrgul de Carte BookFest. Am fost încîntat cînd doamna Roxana Petrescu, directoarea de relaţii publice a Grupului Editorial Corint, mi-a oferit cadou o trilogie fantastică într-o ediţie foarte elegantă. Erau "Legendele clanului Otori" de Lian Hearn, în traducerea Lidiei Grădinaru. Cu toate că volumele aveau o prezentare de excepţie, abia în perioada ianuarie - martie 2014 am reuşit să-mi fac timp pentru a parcurge primul roman al seriei în original: Across the Nightingale Floor (Pan MacMillan, Londra, 2002).

Şi iată ce am aflat:
Primul roman al seriei despre clanul Otori urmăreşte două fire narative. Unul dintre ele îl are ca protagonist-narator pe tînărul Tomasu Kikuta, talentatul fiu al unui asasin renegat, crescut într-o comunitate ascunsă. Celălalt relatează la persoana a treia evenimentele prin care trece o adolescentă ostatică, Kaede, fiica seniorului Shirakawa.
Soldaţii unui puternic senior, Sadamu Iida, îi extermină pe sătenii printre care crescuse Tomasu, iar acesta din urmă este salvat de un alt senior, Shigeru Otori. Căpetenia clanului Otori îi schimbă numele protagonistului în Takeo, îl adoptă, îl creşte şi îl educă pe cheltuiala sa în oraşul Hagi. Mai mult, un membru marcant din tribul asasinilor, Kenji Muto, îl învaţă pe Takeo arte marţiale şi tehnici de disimulare - dintre care unele par de-a dreptul magice.
Kaede, pe de altă parte, este pusă în situaţia de a se cununa cu seniorul Otori la ordinele lui Iida. Shigeru ar prefera să nu o ia de soţie - pentru că are o relaţie de durată cu doamna Maruyama, o văduvă ce controlează un domeniu strategic din Apus, şi pentru că pretinsa cununie ar putea fi numai un pretext pentru o capcană mortală. Dar călătoria lui Shigeru Otori, împreună cu Takeo şi cu Kaede, către oraşul de reşedinţă al rivalului său este un bun prilej pentru a urzi un plan de răzbunare.
Căci Takeo s-ar putea strecura de-a curmezişul podelei-privighetoare din Inuyama ca să-l asasineze pe seniorul Iida, conducătorul clanului Tohan...
Intriga romanului Across the Nightingale Floor este construită elegant, cu lovituri de teatru şi răsturnări de situaţie plasate strategic. Dealtfel, acţiunea începe încă din primul capitol, iar planurile diferitelor personaje se intersectează în moduri spectaculoase. Din acest punct de vedere, am admirat modul în care autoarea a controlat tensiunea narativă, a creat suspansul şi a relatat scenele de acţiune - dintre care unele sînt cu adevărat memorabile.
Personajele sînt interesant conturate, iar autoarea a combinat foarte bine dezvoltarea intrigii şi caracterizarea. Dealtfel, evoluţia lui Takeo ca protagonist e marcată de conflicte multiple - între religia ascunsă în care a fost crescut şi codul războinicilor cu care este educat în adolescenţă, între datoria de a-şi răzbuna familia şi responsabilitatea ca moştenitor al domeniilor Otori, între iubirea pentru Kaede şi jurămîntul de a sluji tribul secret al asasinilor.
Şi principalul personaj feminin este sfîşiat de conflicte, căci Kaede are datoria de a se cununa cu cine îi spun tatăl şi seniorul clanului Tohan, însă doreşte să îşi petreacă viaţa împreună cu Takeo - sau, dacă asta nu este posibil, să piară împreună cu el.
Fundalul romanului seamănă foarte bine cu Japonia tradiţională - numele ţinuturilor, personajelor, localităţilor şi templelor sînt nipone. Cu toate acestea, veţi întîlni şi elemente fantastice, precum abilitatea asasinilor de a-şi proiecta un al doilea trup, iluzoriu, ori capacitatea lor de a deveni invizibili pentru o vreme, sau abilitatea acestora de a face timpul să curgă mai repede sau mai încet.
Tot în această manieră transfigurată veţi găsi tratate în roman şi religiile. Creştinii (persecutaţi în unele perioade în Japonia) nu sînt numiţi ca atare. Personajele se referă la ei cu apelativul Ascunşii - iar practicanţii acestei religii au semne secrete de recunoaştere. Nici buddhiştii nu sînt numiţi ca atare. Chiar dacă se fac referiri la călugări şi temple, Gautama Buddha este denumit în roman Iluminatul.
Parte din farmecul cărţii, dincolo de intrigă şi de personaje, rezidă însă în impresia de lume vie pe care o creează autoarea. Astfel, pe parcursul scenelor relatate, vocea naratorială găseşte timp pentru a descrie păduri, oraşe, cetăţi, grădini, schimbări de anotimpuri, păsări şi copaci, sunete şi arome. Dacă suspansul îi îndeamnă pe cititori să parcurgă Across the Nightingale Floor prima dată, cu siguranţă că atmosfera şi limbajul poetic încurajează o a doua lectură.
Şi ediţia română, publicată sub titlul Să nu trezeşti podeaua-privighetoare (Editura Leda, Bucureşti, 2009), a redat eleganţa poetică a originalului. Merită menţionat şi faptul că versiunea de la Leda este cartonată, cu supracopertă embosată şi decorată cu foiţă metalică, iar tehnoredactarea este foarte atrăgătoare, cu litere prietenoase. Hîrtia pe care e imprimat volumul este de bună calitate, iar legătura e trainică. Cu adevărat, Să nu trezeşti podeaua-privighetoare este un volum de colecţie pe care merită să-l aveţi în bibliotecă şi să-l recitiţi. (Dacă nu deţineţi deja un exemplar, puteţi comanda unul aici.)
În ceea ce mă priveşte, am aflat că autoarea anglo-australiană Gillian Rubinstein a mai publicat sub pseudonimul Lian Hearn şi alte volume din "Legendele clanului Otori", aşa încît am început deja să citesc romanul Grass for His Pillow. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Ficţiuni.ro nr. 6 - special Philip K. Dick

Aseară s-a lansat numărul al şaselea al revitei virtuale Ficţiuni.ro . De această dată, Eugen Lenghel (redactor-şef) şi Ştefan Ghidoveanu (senior editor) ne-au pregătit un număr special Philip K. Dick.
Secţiunea "Literatură" cuprinde schiţa "Istorii reutilizate" de Eugen Lenghel, extrasă din volumul recent apărut 9 istorii reutilizate , precum şi o povestire de Cezar Mazilu şi un fragment de roman de Adrian Buzdugan. De asemenea, în această secţiune veţi găsi declaraţii ale lui Philip K. Dick (în traducerea lui Nicu Gecse) şi un omagiu adus scriitorului american de către autori români (Liviu Radu, Cristina Săvescu, Marian Truţă şi Florin Pîtea) sub titlul "Dickţiuni".
La secţiunea "Arte vizuale" veţi găsi benzi desenate de Viorel Pîrligras, caricaturi de Nicu Gecse, o cronică de Jovi Ene dedicată capodoperei cinematografice Blade Runner , precum şi un articol al subsemnatului în care se discută A Scanner Darkly  - romanul, filmul şi romanul grafic. (Datorită caracterului său interdisciplinar, acelaşi articol apare şi în secţiunea "Critică".)
Secţiunea "Eseuri" este deosebit de bogată. Vă aşteaptă nu un editorial, ci două (semnate de Ştefan Ghidoveanu, respectiv de Eugen Lenghel), articole de Philip K. Dick (traduse de Roxana Brînceanu, Loredana Frăţilă-Cristescu şi Ana-Veronica Mircea), un interviu cu scriitorul american (realizat de Frank C. Bertrand şi tradus de Loredana Frăţilă-Cristescu), precum şi prefaţa scrisă de Ştefan Ghidoveanu la prima ediţie română a romanului Visează androizii oi electrice?
În fine, la secţiunea "Traduceri" puteţi citi două povestiri de Philip K. Dick în traducerea aceluiaşi Ştefan Ghidoveanu. Una dintre ele, "Ajustorii", a fost ecranizată sub titlul The Adjustment Bureau.
Nu-mi rămîne decît să vă urez lectură plăcută... şi să vă reamintesc că lucrurile bune nu se tac.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Veronica Roth, "Divergent" (2011)

Spre finalul lui 2011, prin amabilitatea doamnei Roxana Petrescu, directoarea de relaţii publice a Grupului Editorial Corint, am primit cadou un exemplar din romanul de debut al Veronicăi Roth, Divergent (Editura Leda, Bucureşti, 2011, traducerea Adrian Deliu). De citit, am citit versiunea originală în intervalul ianuarie - martie 2014, la timp ca să vă ofer o cronică în perioada lansării ecranizării romanului.
Iată, pe scurt, despre ce este vorba:
Într-un viitor apropiat, după ce civilizaţia nord-americană a suferit un colaps, societatea se împarte în facţiuni, iar protagonista-naratoare, Beatrice, ajunge la momentul în care să fie supusă unor teste, respectiv să aleagă în care facţiune îşi va petrece restul vieţii. Pentru majoritatea personajelor, rezultatele testelor sînt grăitoare, iar alegerea facţiunii este simplă - ele aleg facţiunea în care au crescut şi pentru care sînt cel mai bine adaptate.
Însă testele lui Beatrice arată altceva. Ea este o divergentă, adică prezintă caracteristici atipice, potrivite cu mai multe facţiuni, nu cu una singură. Şi, cum în societatea imaginară unde se petrece acţiunea romanului divergenţii sînt identificaţi şi eliminaţi, protagonista trebuie să-şi ascundă bine caracterul atipic.
În mod mai degrabă surprinzător, Beatrice alege să părăsească facţiunea în care a crescut şi în care e încadrată familia sa - mai exact, Abnegaţia. Ea preferă facţiunea Neînfricaţilor, drept pentru care, alături de alţi voluntari care crescuseră în alte facţiuni, trebuie să treacă printr-un instructaj îndelungat şi printr-o serie de probe.
Unele probe îi testează curajul. Altele - capacitatea de luptă. Altele - abilitatea de a-şi confrunta temerile. Şi, pe parcursul desfăşurării acestui instructaj, Beatrice află cîţiva prieteni, se confruntă cu cîţiva rivali şi se îndrăgosteşte de un instructor, Tobias, poreclit Patru.
Din păcate, finalul romanului dezvăluie că societatea post-colaps este instabilă. Mai exact, facţiunea Erudiţilor conspiră cu nişte lideri Neînfricaţi corupţi pentru a ataca şi extermina facţiunea Abnegaţiei. Iar Beatrice trebuie să aleagă între a-şi urma facţiunea şi a-şi salva familia...
Ca orice roman, Divergent ar trebui să se sprijine pe trei piloni: intrigă, personaje şi lume de fundal. Intriga relatează subiectul liniar, cronologic, aducînd ici şi colo cîte o revelaţie despre trecutul şi motivaţiile personajelor.
Personajele sînt destul de bine individualizate - începînd cu părinţii protagonistei şi terminînd cu antagonişti ca Eric şi Jeanine. Aş remarca, în trecere, că numeroase episoade din roman respectă regula prin care, în paralel, intriga progresează, iar caracterizarea personajelor se dezvoltă. Şi ar mai merita menţionată grija cu care autoarea a imaginat cîte un cod vestimentar pentru fiecare facţiune.
Lumea de fundal are însă unele aspecte neconvingătoare. Astfel, pentru o societate post-colaps, facţiunile prezentate în roman nu par să se ocupe prea mult cu chestiuni elementare precum grădinăritul, zootehnia sau pomicultura. (Astfel, ele reflectă mai mult găştile de liceeni - tocilari, sportivi, rockeri - şi mai puţin grupurile socio-profesionale care constituie o societate de adulţi.) În aceeaşi linie a neverosimilităţii se înscriu şi trenurile cu care circulă Neînfricaţii - urcînd şi coborînd din mers. Nu aflăm niciodată cine menţine în funcţiune aceste trenuri, spre ce destinaţii merg, respectiv dacă transportă mărfuri sau călători obişnuiţi.
Ca stil, Divergent e foarte limpede un prim roman al unei scriitoare tinere. Propoziţiile şi frazele sînt scurte, seci, aproape telegrafice, iar descrierile acţiunilor şi decorurilor sînt funcţionale. De asemenea, preferinţa pentru timpul prezent în naraţiune e întrucîtva obositoare.
Ediţia română este foarte elegant prezentată - cu coperte cartonate, supracopertă color în policromie, tehnoredactare aerisită şi semn de carte inclus. Punînd în balanţă forma şi conţinutul, aş zice că Divergent este un roman pe care îl puteţi oferi cadou ca să faceţi impresie frumoasă sau îl puteţi ţine la raft ca să vi-l admire oaspeţii în bibliotecă, dar pe care n-o să doriţi să-l redeschideţi prea des după ce veţi încheia prima lectură. (Dacă doriţi, puteţi comanda un exemplar de pe site-ul editurii, aici.) 
În ceea ce mă priveşte, probabil că în viitorul apropiat voi parcurge şi următoarele două volume ale trilogiei "Divergent". Dar despre acelea vom discuta cu altă ocazie...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Eugen Lenghel, "9 istorii reutilizate" (2014)

Joi, 13 martie 2014, am asistat la lansarea volumului de debut al domnului Eugen Lenghel. Evenimentul a fost agreabil, prilej de revedere cu vechi prieteni şi de întîlnit persoane noi şi interesante. Au vorbit scriitorul Dănuţ Ungureanu, editorul Bogdan Hrib şi autorul. Printre participanţi s-au aflat Monica Ramirez, Ovidiu Petcu, Marian Truţă, Mihail Grămescu şi Lucian Cristian Oancea. După lansare am citit şi volumul.
Şi iată ce am aflat:
9 istorii reutilizate (Editura Tritonic, Bucureşti, 2014) este o colecţie care acoperă mai bine de un sfert de secol de activitate literară - de la povestirea de debut a autorului, apărută la finalul anilor 1980 în Almanah Anticipaţia, pînă la texte recente, lansate în reviste electronice în urmă cu cîteva luni. Schiţele şi povestirile reunite în acest volum se încadrează în mai multe subspecii literare, de la SF la literatura realistă, trecînd prin fantastic.
"Istorii reutilizate", schiţa care deschide volumul, este o satiră la adresa concursurilor de literatură SF, a restricţiilor impuse de jurii şi a lipsei de originalitate a unora dintre participanţi.
"Rosenau, sânge de dimineaţă" este o povestire realistă despre un ofiţer de poliţie aflat în vacanţă la Râşnov şi o mică enigmă legată de vitezomani şi de vitrine sparte. Ca în textele poliţiste clasice, protagonistul culege indicii, iar în cele din urmă soluţionează enigma.
"Optimism de împrumut" este o schiţă inspirată de încălzirea globală şi de apariţia fenomenelor meteorologice extreme. În acest caz, protagonistul foloseşte o dronă pentru a descoperi cauza unor indundaţii locale şi a salva un proiect de construcţii.
"Ambasada roboţilor" e un text mai amplu, cu cîteva planuri narative. Intriga este confuză pe alocuri, însă elementul principal pare să fie efortul autorităţilor naţionale de a ascunde dovezile unei iminente invazii extraterestre, dejucat de un pilot militar care doreşte să informeze publicul larg.
"Moş Timp" e o povestire SF despre călătorii în timp. Mai exact, protagonistul, Mihai, caută să descopere metode prin care timpul să poată fi oprit - sau inversat. Din păcate, succesul eforturilor sale de decenii nu îi aduce rezultatele scontate.
"Dacă timpul ar curge" tratează tot despre experimente referitoare la natura timpului, însă de această dată la bordul unei nave spaţiale. Intriga include şi episoade legate de căutarea vieţii inteligente pe alte planete, însă textul se încheie într-un punct incert.
"Exo, carte de bucate" continuă tema explorării altor planete. Protagonistul-narator relatează cum a eşuat pe planeta extrasolară Hefaistos, cum a încercat să-şi repare naveta pentru a se putea întoarce la nava-mamă şi cum s-a confruntat cu vietăţile locale.
"Fermierul virtual" e o felie de viaţă contemporană despre un personaj din România, George Florescu, care ajunge să ducă un trai îmbelşugat cu ajutorul jocurilor online. Din păcate, activităţile sale ilicite atrag atenţia autorităţilor, iar protagonistul încearcă să scape de rigorile legii.
"O lume magică" este nu atît o povestire cît un început de roman fantastic plasat la Braşov. Intriga implică o pălărie magică, ce poate transfera conştiinţe dintr-un corp în altul, vampiri şi moroi. Din păcate, după ce construieşte premisele unui conflict, textul se termină fără a finaliza conflictul.
Pe ansamblu, 9 istorii reutilizate reprezintă un volum de calitate medie, scris clar, însă lipsit de texte care să îndemne la o a doua lectură. Ilustraţia copertei este atractivă, dar parcă aş fi preferat un conţinut pe măsură. Redactarea literară lasă de dorit pe alocuri. Tehnoredactarea, în schimb, este aerisită, cu o bună paginare şi cu litere prietenoase. Autorul şi editura merită felicitări pentru o carte realizată la un nivel decent, iar cititorii pot spera că volumul următor al domnului Eugen Lenghel va fi şi mai bun.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 12-13" (2013)

Într-o postare anterioară, vă relatam cum, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, reprezentanta de atunci pentru relaţii publice a Editurii Nemira, domnişoara Maria Galan, mi-a oferit cîteva volume. Dintre acestea, numărul dublu al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice 12-13 (Editura Nemira, Bucureşti, 2013) a încheiat cu bine primul an de apariţii al noii serii CPSF.
L-am parcurs în prima parte a lunii martie din 2014. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:
Prima povestire din CPSF 12-13 este "Efecte relativiste" de Gregory Benford, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu. Premisa este asemănătoare cu cea a romanului lui Poul Anderson Tau Zero: unei astronave terestre care zboară într-un univers relativist i se defectează sistemele de frînare, iar echipajul, pentru a nu fi ucis de radiaţii, accelerează asimptotic către viteza luminii. Zborul îi poartă în spaţiu, printre galaxii, şi în timp, din ce în ce mai aproape de Marele Colaps al Universului. Interesant, în abordarea lui Gregory Benford, este că vocea naratorială ne relatează o "felie de viaţă" - o zi obişnuită din viaţa echipei de întreţinere care, teleghidînd roboţi, curăţă pîlnia de absorbţie ce alimentează motoarele astronavei. Pe ansamblu, o povestire SF de referinţă - atît ca subiect, cît şi ca scriitură.
Ovidiu Petcu, în schimb, ne oferă o schiţă fantastică, "Păsările insulei", despre patru personaje naufragiate pe o insulă acoperită cu vegetaţie stranie. Schiţa face parte dintr-un volum aflat în pregătire.
Povestirea "Caliban" de Robert Silverberg ne aduce perspectiva unui om obişnuit, cu o mulţime de mici imperfecţiuni fizice, asupra unui viitor îndepărtat în care, prin inginerie genetică şi chirurgie estetică, oamenii au ajuns perfecţi şi... perfect identici. Şi dacă moda i-ar duce pe descendenţii noştri la o imperfecţiune la fel de uniformă?
Urmează partea a doua a nuvelei "* * *" de Mihnea Columbeanu, în care tensiunile erotice şi sociale din prima parte ajung la un punct culminant intens şi greu de uitat.
Din opera autoarei americane Ursula K. Le Guin veţi găsi în schimb o metaficţiune satirică, "Autorul seminţelor de acacia", în care, într-un viitor nu prea îndepărtat, lingviştii descifrează lucrările literare ale furnicilor, pinguinilor, delfinilor şi... florii-soarelui. Paradoxal, traducătorul Mihnea Columbeanu ne informează într-o notă de subsol că, la prima publicare în ţara noastră a acestui text, în 1989, acesta a fost cenzurat.
Domnul Mircea Opriţă contribuie cu un amplu articol intitulat "Lumile SF ale lui George Anania", o retrospectivă dedicată vieţii şi operei unuia dintre cei mai importanţi autori SF români. Articolul este însoţit de imagini cu copertele unor cărţi ale regretatului scriitor.
Eugen Cadaru ne propune "Între oglinzi", o povestire pe tema universurilor paralele. În ciuda unui început banal, povestirea dezvoltă o idee generoasă, iar o eventuală publicare online ar merita să fie împănată cu hiperlegături la articole Wikipedia relevante ca să-i ajute pe cititori să înţeleagă toate referirile filosofice, ştiinţifice şi mistice presărate de autor în text.
După cum probabil vă aşteptaţi, sumarul numărului se încheie cu o cronică de carte marca Oliviu Crâznic. De această dată, mai tînărul meu coleg prezintă un volum de povestiri al lui Ted Chiang, Împărţirea la zero, precum şi alte povestiri ale acestui apreciat autor american. Şi, cum deţin deja în biblioteca personală un exemplar din acel volum, tot ce voi avea de făcut va fi să îl citesc.
Pe ansamblu, CPSF 21-13 mi-a lăsat o impresie bună, mai ales că le oferă cititorilor 136 de pagini şi are o copertă frumoasă creată de bunul meu prieten Tudor Popa. În plus, pe site-ul editurii, acest număr dublu este disponibil cu o reducere de preţ. Detalii puteţi găsi aici. În ceea ce mă priveşte, am continuat periplul CPSF cu numărul al paisprezecelea al noii serii. Dar despre acela vom discuta cu altă ocazie...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 11" (2013)

Spre finalul lunii noiembrie 2013, la Tîrgul de Carte Gaudeamus de la Romexpo, am primit, prin amabilitatea reprezentantei de atunci pentru relaţii publice a Editurii Nemira, domnişoara Maria Galan, cîteva volume. Printre acestea se afla şi numărul al unsprezecelea al Colecţiei de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia, apărut în îngrijirea domnului Marian Truţă.
Am citit CPSF 11 la început de martie 2014. Şi iată ce am aflat:
Prima povestire (şi cea mai reuşită) îi aparţine lui Ted Chiang şi se intitulează "Expiraţie". Protagonistul-narator se referă la sine însuşi şi la semenii săi ca fiind oameni, însă cititorii descoperă că personajele sînt roboţi acţionaţi cu argon comprimat. Protagonistul-narator îşi pune întrebări filosofice ("Ce procese permit existenţa?" sau: "Pe ce anume se bazează conştiinţa de sine?"), însă caută răspunsuri pe cale ştiinţifică, experimentală. Iar unele dintre răspunsuri sînt cu adevărat neliniştitoare... (De remarcat traducerea îngrijită realizată de domnul Cristian Tamaş.)
Următoarea povestire este de Stephen King şi se numeşte "Herman Wouk încă trăieşte". E o povestire realistă cuminte (nici fantastică, nici SF, nici horror) în care se întretaie două planuri narative. Pe unul dintre ele, două mame singure cu prea mulţi copii din prea multe căsnicii ratate cîştigă un premiu la o loterie şi pleacă să petreacă la un sfîrşit de săptămînă într-o dubiţă închiriată. Pe celălalt, un cuplu ajuns la vîrsta a treia e în drum spre o lectură publică şi poposeşte într-un refugiu, pe marginea autostrăzii, ca să ia masa la iarbă verde. Traducerea Ruxandrei Toma este frumos realizată, însă povestirea propriu-zisă este o ilustrare perfectă a ceea ce înţeleg prin literatură de consum - se citeşte, se uită pe banchetă, în tren, şi se şterge din amintire a doua zi.
CPSF 11 conţine şi prima parte a unei nuvele de Mihnea Columbeanu, "* * *". Protagonistul-narator asistă la efectele culturale şi sociale ale sosirii extratereştrilor pe Pămînt. Aceştia, scunzi şi foarte paşnici, provin de pe planeta Alaalla şi se înmulţesc foarte repede. Ca urmare, unii pămînteni devin ostili, în vreme ce alţii caută să-i protejeze pe noii-veniţi şi să-i ajute să se integreze în societatea umană. Discursul protagonistului este fragmentat, uneori incoerent, deoarece acesta a suferit o traumă majoră cu cîţiva ani mai înainte. Soţia sa, care pe atunci avea o sarcină într-un stadiu foarte avansat, a fost zdrobită într-un moment de panică incontrolabilă colectivă pe un stadion. În "prezent", Greg Goliath s-a împrietenit cu o familie de allani. (Iar continuarea poveştii am aflat-o din CPSF 12-13.)
Sumarul acestui număr se încheie cu o amplă cronică de carte dedicată de colegul meu, Oliviu Crâznic, unui volum de Ana-Veronica Mircea, Floarea de loldilal. Avînd în vedere entuziasmul cu care scrie Oliviu despre această carte, probabil că am s-o citesc şi eu în viitorul apropiat.
Pe ansamblu, CPSF 11 a meritat timpul petrecut cu lectura. Am remarcat coperta biomecanică realizată de artistul grafic Tudor Popa, fotografiile şi lucrările grafice interesante din interior, precum şi faptul că, faţă de alte numere CPSF, acesta a avut un număr de pagini mai consistent (80, mai exact). Un punct mai puţin bun mi s-a părut dispariţia notelor biobibliografice de la începutul fiecărei povestiri. Acestea aveau un rol informativ şi educativ, în special pentru cititorii mai tineri ai revistei, şi readucerea acestor note în numerele viitoare ale CPSF ar fi binevenită.
Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar din CPSF 11 aici, la un preţ foarte atrăgător. În ceea ce mă priveşte, imediat după ce am terminat numărul 11 l-am început pe următorul - unul dublu. Dar despre acela am să vă relatez cu alt prilej.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)