Florin Pitea's Blog, page 31

Valentin Nicolau, "Basmania: Răspântia gândurilor" (2014)

În noiembrie 2014, la invitaţia bunului meu prieten, Tudor Popa, am asistat în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus la lansarea unui volum de Valentin Nicolau, Basmania: Răspântia gândurilor (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). Am parcurs această carte abia în 2015. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:
Basmania: Răspântia gândurilor este o carte pentru copii, prima dintr-o trilogie proiectată de autor. Prezentarea este deosebit de atrăgătoare - volum cartonat, format mare, ilustraţii şi grafică integral color, hârtie lucioasă, copertă lăcuită. Pe scurt, un volum cu adevărat elegant la un preţ accesibil.
Subiectul cărţii este o lume a basmelor, în care spaţiul, timpul, locurile şi locuitorii sunt altfel decât în lumea noastră. Deşi, dacă e să îi dăm crezare naratorului, basmele noastre vin din lumea lor. Din păcate, însă, lumea basmelor intră în criză, iar împăratul ei, Băsmuitorul cel Cumplit, caută un salvator. Rând pe rând, intră în scenă o vastă galerie de personaje - membri ai familiei imperiale, curteni, dregători, precum şi unele personaje negative - cu nume năstruşnice şi înfăţişare suprarealistă. Ca să amintesc doar câteva, Aquarela e o prezenţă diafană, transparentă, ţesută din culori de curcubeu, pajul Aeiou este alcătuit din hârtie şi fraze încâlcite, Aricioşenia Sa, prinţul moştenitor, are părul ţepi, dar şi firea arogantă, iar împărăteasa Arpegiata poate vorbi şi cânta pe mai multe voci simultan. (Dealtfel, numeroaselor personaje le este dedicat un index la finalul cărţii, cu portrete sugestive.)
Tot suprarealist este şi decorul în care se desfăşoară povestea. Autorul dă dovadă de o imaginaţie debordantă, iar diversele secţiuni ale cărţii amintesc de o arhivă a închipuirilor, de grădina viselor suspendate, de un turn-prăpastie, unde sunt întemniţate unele personaje periculoase, sau de un tezaur al dorinţelor. Şi, în bună tradiţie suprarealistă, destule dintre aceste decoruri tratează în cheie simbolică unele elemente din inconştient - fie că e vorba de pulsiunea de a crea, de planuri neduse la bun sfârşit sau de regrete nemărturisite.
Din păcate, toată bogăţia de personaje şi toată abundenţa de decoruri exercită un fel de presiune asupra intrigii. Mai degrabă decât să aibă un fir narativ clar sau un conflict bine delimitat, Răspântia gândurilor  adună laolaltă o mulţime de evenimente disparate, câteva fire narative promiţătoare, care se ivesc cu oarecare întârziere, şi... promisiunea implicită că intriga se va dezvolta şi se va închega în volumele următoare ale trilogiei. (Cu atât mai tragic este că autorul, distinsul editor, romancier şi dramaturg Valentin Nicolau, a pierit în primăvara acestui an, iar trilogia  Basmania  nu a fost dusă la bun sfârşit.)
Ceea ce dă un farmec aparte acestei cărţi este însă prezentarea grafică. Imaginaţia autorului este complimentată şi completată de ilustraţiile lui Tudor Popa, poate cel mai important grafician român din domeniul fantastic. Basmania: Răspântia gândurilor este rezultatul unei concepţii grafice integrate, în care imaginile, cadrele ilustraţiilor, siglele (ba chiar şi literele iniţiale ale capitolelor sau numerele din josul paginilor) au fost create de o singură persoană. Ansamblul este cu adevărat uimitor şi încântător. Paginile au culoare texturată în fundal. Titlurile capitolelor au litere renascentiste, pe scoici ovale, ciobite, brăzdate de crăpături, ce par să plutească deasupra filelor şi să lase umbre dedesubt. Iniţiala primului alineat din fiecare capitol este o bijuterie de alamă, prinsă în nituri, cu un fundal extrem de complex, minuţios realizat. Iar ilustraţiile mari, ca apar din loc în loc pentru a umple câte o pagină întreagă, sintetizează cunoştinţele unui maestru care a studiat şi practicat arta grafică timp de o viaţă.
Culorile pastelate sunt prietenoase cu ochiul, personajele prind viaţă parcă, costumele şi decorurile sunt puse în pagină minuţios şi sugestiv, iar creaturile fantastice ce populează Basmania sunt cu adevărat remarcabile. În tandem cu autorul, artistul grafic Tudor Popa a făcut mai mult pentru încurajarea lecturii decât toate cohortele de adulţi care îşi frâng ritual mâinile, văicărindu-se că odraslele lor nu citesc. Şi, pentru că o realizare de excepţie ca Răspântia gândurilor  nu putea trece neobservată, la începutul lunii iunie, la cea de-a treizeci şi cincea ediţie a "Trofeului Micul Cititor" desfăşurată la Centrul Cultural "Drăgan Muntean" din Deva, bunului meu prieten i-a fost decernat premiul pentru cel mai bun ilustrator de cărţi pentru copii. (Detalii aici.)
Mai degrabă decât să trag concluzii academice la sfârşitul acestei prezentări, am să le mulţumesc autorului Valentin Nicolau şi ilustratorului Tudor Popa pentru că au făcut efortul de a crea o lume imaginară bogată şi impresionantă şi o carte superbă, ce poate sta la loc de cinste în colecţia oricărui bibliofil. Pentru noi, ceilalţi creatori de tărâmuri închipuite, ştacheta calităţii a fost ridicată mult mai sus de Răspântia gândurilor .

Roger Zelazny, "Lord of Light" (1967)

În urmă cu 20 de ani, în 1995, am primit cadou la sediul Editurii Nemira două ediţii elegante, imprimate în Germania, ale unor romane de căpătâi ale SF-ului din Noul Val. Una era prima traducere română a romanului Stand on Zanzibar de John Brunner. Cealaltă era traducerea unui roman legendar al lui Roger Zelazny, Lord of Light. Pe acesta l-am devorat - îmi amintesc că l-am citit într-o singură zi, cu sufletul la gură, şi că am rămas uimit şi încântat de pe urma lecturii. Îmi plăcuseră şi alte cărţi de Zelazny, în special Jack of Shadows , însă Lord of Light era mai mult decât un roman reuşit.
Era o capodoperă.
Mulţi ani mai târziu, în 2006, mulţumită importatorilor mei preferaţi de la Librăria Nautilus, am avut ocazia să achiziţionez un exemplar dintr-o ediţie britanică a acestui roman celebru - numărul 7 în colecţia SF Masterworks, Editura Gollancz, Londra, 2004. Şi, după mai multe peripeţii, am izbutit abia în luna mai 2015 să îl citesc în original, pe îndelete.
E o experienţă pe care v-o recomand şi dumneavoastră. Iată din ce motive:
Subiectul romanului pare desprins din mitologia hindusă. Zeităţi precum Vişnu, Brahma, Kali sau Şiva domnesc de pe un tărâm numit Puntea Zeilor asupra unei planete pe care oamenii, într-o civilizaţie preindustrială, pot fi reîncarnaţi. Doar că reîncarnarea într-un trup tânăr şi sănătos sau într-unul bătrân şi bolnav este decisă de preoţimea zeilor atotputernici, care veghează ca populaţia să nu se revolte.
Iată însă că un farsor, Mahasamatman, care preferă să i se spună Sam, predică o doctrină a trezirii şi ieşirii din ciclul reîncarnării şi suferinţei - o revoluţie paşnică, dar care ar duce la pierderea puterii zeilor asupra oamenilor de rând. De aici până la comploturi, tentative de asasinat, trădări, jocuri de putere, alianţe şi războaie în toată regula nu mai este decât un pas - căci zeii îşi apără puterea cu gelozie şi asprime.
Interesant este că, pe măsură ce intriga romanului se desfăşoară, cititorii înţeleg treptat că aşa-zişii zei sunt, sau au fost cândva, membrii echipajului unei astronave, iar locuitorii de pe suprafaţa planetei sunt descendenţi ai lor şi ai pasagerilor navei. Băştinaşii planetei sunt fiinţe de energie pură, descrişi drept demoni, întemniţaţi cândva de protagonist şi eliberaţi acum pentru a-l ajuta în efortul de a-i răsturna pe zei de la putere.
Din discuţiile pe care Sam le poartă cu o zeitate sau cu alta, înţelegem că, odinioară, Yama, zeul morţii, fusese inginerul de bord, Brahma fusese femeie, iar un anume Lord Kalkin, stăpân peste armate de morţi-vii, era cândva capelanul creştin al astronavei. Şi tocmai aceste jocuri de identităţi, dintr-un corp în altul şi de la un rol public la altul, duc la răsturnări de situaţie şi la schimbări de alianţe. Căci iubiri vechi, despărţiri, gelozii şi ambiţii cât se poate de omeneşti duc, amplificate de tehnologii imposibil de deosebit de magie, la bătălii apocaliptice grandioase şi la lovituri de teatru ce întorc pe muchie de cuţit soarta întregii lumi.
Ceea ce are versiunea originală a romanului, iar traducerea nu poate reda decât parţial, este o frumuseţe a limbajului, o diversitate stilistică foarte bine controlată. Dacă discursul naratorial este elegant şi plin de lirism, iar unele conversaţii ale personajelor au sintaxă shakespeareană şi un vocabular elevat, venit parcă din alte vremuri, discuţiile de culise dintre foştii membri ai echipajului, cândva camarazi, iar acum când adversari, când aliaţi, se desfăşoară într-un stil colocvial, contemporan, la o ţigară. Chiar această jonglerie stilistică, menţinută fără cusur de la prima la ultima pagină a cărţii, sugerează foarte bine diferenţa dintre ceea ce pretind a fi personajele şi ce sunt ele de fapt.
Căci la temelia conflictului dintre Sam şi foştii săi colegi din echipaj stă o dilemă morală cu implicaţii majore: dacă populaţia planetei trebuie menţinută în sărăcie şi ignoranţă pe viitor, spre folosul şi slava unor privilegiaţi care joacă roluri de zei, ori dacă progresul tehnologic al acestor oameni trebuie permis, ba chiar accelerat, pentru ca viaţa să li se amelioreze. 
Şi probabil nu vă veţi mira câtuşi de puţin să aflaţi că, într-o manieră destul de tipică pentru anti-eroii Noului Val, protagonistul Sam, în numele unui nobil principiu moral şi al unei cauze drepte, nu se mulţumeşte doar să joace rolul lui Buddha Shakyamuni, în care nu crede cu adevărat, ci săvârşeşte fapte reprobabile, mergând până la sabotaj şi asasinat. (Că unul dintre asasinii trimişi de Kali pe urmele lui e convertit şi atinge iluminarea e încă un paradox al acestei poveşti de neuitat.)
Acestea ar fi câteva dintre motivele pentru care v-aş recomanda să citiţi Lord of Light sau, dacă aţi parcurs-o deja în traducere, să vă delectaţi cu originalul. (Puteţi comanda online un exemplar aici.) Este unul dintre romanele care, ca şi The Book of the New Sun , încurajează şi răsplătesc mai multe lecturi.

Oliviu Crâznic, "Ceasul Fantasmelor" (2015)

La finalul lunii martie, în cadrul târgului de carte fantastică şi SF Final Frontier IV, am participat, într-o companie agreabilă, la lansarea volumului de proză scurtă Ceasul fantasmelor (Crux Publishing, Bucureşti, 2015). La eveniment au fost prezenţi autorul, Oliviu Crâznic, precum şi editorii, Adreea Sterea şi Şerban Andrei Mazilu. De achiziţionat un exemplar şi de primit un autograf cu dedicaţie din partea autorului, n-a durat mult. De citit, însă, mi-a luat câteva săptămâni ca să-l citesc.
Şi iată ce am aflat:
Ceasul fantasmelor reuneşte schiţele şi povestirile publicate de Oliviu Crâznic între 2011 şi 2013. Introducerea îi aparţine scriitorului şi editorului Şerban Andrei Mazilu, care face o succintă prezentare a volumului.
Prima secţiune se intitulează "Înainte de coşmar" şi cuprinde povestirile "Lenore Arras" şi "Pivniţele Palatului Charron". Ambele se încadrează în curentul literar gotic. "Lenore Arras" îmbină tema licantropiei, incestul şi paricidul, în vreme ce "Pivniţele Palatului Charron" aduce laolaltă motivul gotic al femeii întemniţate în castel şi pe cel al feţei bisericeşti chinuite de îndoieli şi de ispite. Trebuie să menţionez că cele două povestiri aduc în scenă personaje din romanul de debut al lui Oliviu Crâznic, ...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul , precum Arthur sau Armand de Courtray, însă cronologic se plasează înaintea evenimentelor din roman.
Cea de-a doua secţiune, "Ceasul fantasmelor", continuă filonul fantastic al celei dintâi. Astfel, "Însângerată, luna" transpune în mod foarte convingător tema din "La Belle Dame Sans Merci" într-un cadru autohton. "Trecătoarea", în puţine pagini, aduce un fior supranatural în războiul dintre daci şi romani. "Ellen Lee" şi "Spiriduşii albi", în schimb, sunt plasate într-un cadru contemporan, în America de Nord, şi tratează motivul gotic al casei bântuite, respectiv tema recurentă a poporului ascuns.
A treia secţiune, "Viitorul ieri şi azi", reuneşte texte de factură ştiinţifico-fantastică. Schiţa "Anna Lise" aminteşte ca ton şi stil de unele dintre povestirile de groază ale lui Edgar Alan Poe, dar şi de faptul că autorul a studiat criminologia. "Tempus fugit", în schimb, este o ucronie ambiţioasă, în care timpul însuşi pare să se apropie de final, iar societatea umană, prin tehnologii şi instituţii special create, caută să îl stocheze şi să îl modifice. "Imora", pe de altă parte, surprinde prin încărcătura de lirism şi prin imaginaţia debordantă.
Cea de-a patra secţiune, "Întâlnire cu Ermengaarde", este interesantă în mai multe privinţe. Pe de o parte, schiţele şi povestirile reunite aici fac parte dintr-o istorie viitoare, o frescă space opera ambiţioasă. Apoi, evenimentele din intriga fiecărui text sugerează că sunt doar fragmente dintr-un proiect mai amplu, pe care autorul încă nu l-a dus la bun sfârşit. (Dealtfel, cel puţin o povestire încadrată în seria "Ermengaarde", "Echilibru", nu apare în cuprinsul acestui volum.) Nu în ultimul rând, unele dintre textele acestei serii sunt remarcabile sub aspectul virtuozităţii stilistice.
"Mascarada învinşilor" este narat la persoana întâi chiar de personajul Ermengaarde şi relatează un episod sângeros, cu puţine personaje, pe fundalul unui conflict mai amplu. "Transport periculos" este mai comod încadrabil în categoria space opera, căci se desfăşoară în spaţiul cosmic, la bordul unei astronave, şi implică negocieri tensionate cu nişte reprezentanţi ai unei rase extraterestre."Edana Rose" este unul dintre cele mai reuşite texte din volum (şi preferatul meu) -  un monolog dramatic excelent realizat în care protagonista-naratoare îşi spune povestea şi îşi bulversează publicul ascultător. "Domini Canes" este, la rândul său, o povestire foarte elegantă, amintind întrucâtva, în privinţa punctului de vedere şi a stilului, de una dintre secţiunile din "Hyperion" de Dan Simmons.
Pe ansamblu, Ceasul fantasmelor are câteva merite incontestabile. În primul rând, dovedeşte că scriitorul Oliviu Crâznic a evoluat în privinţa măiestriei stilistice în anii care s-au scurs de la publicarea romanului ...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul. Deşi Coşmarul a fost un roman foarte bun, Ceasul fantasmelor dovedeşte că e loc de şi mai bine - gama tematică s-a diversificat, iar scriitorul este mai stăpân pe stil(uri).
În al doilea rând, volumul deschide calea către noi realizări literare. Mă gândesc aici la un volum de sine stătător cu schiţe, povestiri şi nuvele din seria "Ermengaarde" - sau poate chiar la un roman - ori la o carte cu nuvele space opera şi ucronii, sau la un întreg volum despre istoriile personale ale personajelor principale din Coşmar.
În al treilea rând, Ceasul fantasmelor dovedeşte că doi editori tineri şi ambiţioşi, aflaţi la început de carieră, pot oferi publicului cititor un produs excelent. De la coperta şi sigla realizate de Ionuţ Bănuţă, continuând cu tehnoredactarea aerisită, cu redactarea literară îngrijită şi încheind cu hârtia de bună calitate şi cu coperta laminată în plastic, volumul Ceasul fantasmelor reprezintă o piesă de colecţie pentru oricare bibliofil, iar editorii de la Crux Publishing merită felicitări. (Puteţi comanda şi dumneavoastră un exemplar aici: http://cruxed.ro/product/ceasul-fantasmelor/.)
Singurul neajuns pe care i l-am găsit acestui volum - şi pe care autorul are şansa de a-l îndrepta de acum încolo - este că textele din seria "Ermengaarde" nu constituie un întreg coerent, ci doar cioburi dintr-un vitraliu vast, fragmente dintr-o lucrare pe care sper că Oliviu Crâznic o va duce la bun sfârşit. Ca urmare, cititorii întorc ultima filă a Ceasului fantasmelor nu numai cu satisfacţia de a fi parcurs o carte frumoasă, ci şi cu strângerea de inimă că au întrezărit un univers incitant şi că apoi au fost siliţi să-l părăsească prea curând, înainte de a fi avut şansa să-l exploreze pe săturate.
De aceea, pe lângă felicitările adresate autorului, artistului grafic şi editorilor, închei cu o întrebare: Pe când următoarea carte semnată Oliviu Crâznic?

Michael Haulică (redactor-şef), "Galileo 6" (2015)

Sâmbăta trecută, la târgul de carte SF şi fantasy Final Frontier IV, într-o companie agreabilă, am achiziţionat numărul 6 al revistei Galileo  (Editura Millennium Books, Satu Mare, 2015). Aşteptam acest număr al revistei trimestriale sătmărene... din noiembrie 2012. L-am parcurs în câteva zile. Şi iată ce am aflat:
La conducerea revistei Galileo Science Fiction & Fantasy a avut loc o schimbare. Mai exact, redactor-şef este acum Michael Haulică. Dumnealui semnează editorialul "Continuăm cu începutul", care deschide sumarul revistei - o pledoarie pentru necesitatea periodicelor ca pepiniere pentru noile generaţii de autori.
Secţiunea "Ficţiuni" este foarte bogată în acest număr. Veţi găsi, pentru început, o metaficţiune ucronică de Roland C. Wagner, "H.P.L. (1890 - 1991)", în traducerea lui Horia Nicola Ursu. Textul pretinde a fi un necrolog la dispariţia lui Howard Philips Lovecraft, iar autorul ţese în rândurile acestuia o istorie paralelă cu a noastră. De remarcat şi că, într-o bună tradiţie metaficţională, chiar unele dintre notele de subsol ţin de ucronie.
Ciprian Mitoceanu, în "Complet accesorizat", ne oferă un text de mare întindere. Subiectul nuvelei pare realist - protagonistul, Peter Landsale, merge la reuniunea de douăzeci de ani de la absolvirea liceului într-un orăşel provincial din Montana. Treptat, spre final, intriga virează spre fantastic. Din păcate, pentru gusturile mele, deşi nuvela este scrisă la un nivel rezonabil, are prea mult realism şi prea puţin fantastic.
Alexandru Lamba, în schimb, contribuie la sumar cu schiţa clockpunk "Fum şi abur". Intriga este plasată în Spania, la începutul secolului al XVII-lea, iar printre personaje se numără Christiaan Huygens şi Jerónimo de Ayanz y Beaumont, inventatorul primului motor cu aburi. Am remarcat minuţiozitatea cu care autorul a imaginat dispozitivele mecanice din această ucronie, precum şi notele de subsol pe care le-a plasat pentru a le uşura cititorilor receptarea textului.
Tot o lume minuţios imaginată veţi întâlni şi în povestirea de debut a lui Andrei Duduman, "Eroi fără voie". Intriga urmăreşte, pe mai multe fire narative, personaje plasate pe o lume exotică, într-un viitor îndepărtat în care oamenii au călătorit pe planete extrasolare şi au întâlnit diverse rase extraterestre. Judecând după structura evenimentelor din "Eroi...", înclin să cred că textul este mai degrabă începutul unei ample nuvele sau al unui roman. Aştept cu interes continuarea, mai ales că atmosfera şi stilul mi-au amintit întrucâtva de lucrări ale lui Jack Vance sau Fritz Leiber.
Piesa de rezistenţă a sumarului îi aparţine însă lui Mihai Alexandru Dincă. "Oroarea din Oort" combină opera spaţială şi oroarea lovecraftiană. Protagonistul-narator relatează cum a călătorit pe o navă spaţială de agrement în compania unor personaje destrăbălate şi cum, în urma unui accident, a ajuns să descopere un habitat străvechi cu proprietăţi bizare. Am fost foarte plăcut impresionat de stilul literar îngrijit, de atenţia cu care autorul construieşte suspansul şi de atmosfera ce se degajă din această povestire. Îl felicit pe Mihai Alexandru Dincă pentru această reuşită literară şi aştept cu mult interes să parcurg alte lucrări ale sale.
Ultima povestire, "Odihna cea lungă", este semnată de Laura Sorin. Mai degrabă decât horror, ca alte lucrări ale acestei autoare, "Odihna..." este un dark fantasy de portal. Mai exact, patru fete dintr-un oraş provincial românesc descoperă că un tunel din preajma blocului în care locuiesc duce către alte tărâmuri - unele ciudate, altele înfricoşătoare, iar unul... de-a dreptul seducător. Ca şi "Complet accesorizat", cu toate că povestirea este scrisă îngrijit, nu îndeamnă la o a doua lectură. (Sau poate nu mă încadrez eu în publicul-ţintă căreia îi este destinată.)
M-am bucurat în schimb să constat că în Galileo  au reapărut texte de nonficţiune, într-o secţiune intitulată "Din carte-n carte". Veţi găsi aici cronici de carte de Laura Sorin, Oliviu Crâznic, Iulia Dromereschi şi Tudor Ciocârlie - concise, clare şi bine argumentate.
Pe ansamblu, dintre plusurile acestei versiuni a revistei Galileo  am remarcat decizia programatică de a respecta pe viitor periodicitatea anunţată iniţial, coperta foarte atrăgătoare (cu o ilustraţie de Kira Santa), unele dintre proze şi revenirea nonficţiunii. Tot un plus mi se pare şi raportul cantitate-preţ: 240 de pagini de text la 18 lei - preţ promoţional la Final Frontier IV. Dintre minusuri aş aminti scăpările de redactare literară - parcă mai frecvente decât în numerele precedente ale acestei publicaţii.
Voi aştepta apariţia numărului 7 din Galileo  cu speranţa că, în noua formulă, revista va merge de la bine la mai bine. De asemenea, îi mulţumesc pe această cale editorului Horia Nicola Ursu pentru permisiunea de a reproduce aici coperta numărului 6.

Ţesătorul la Final Frontier IV

Mâine şi poimâine (28-29 martie 2015), între orele 10:00 şi 19:00, va avea loc la Clubul Nexus de pe Bulevardul Elisabeta 37, din Capitală, ediţia a patra a târgului de carte fantasy şi SF Final Frontier. Aceasta va reuni edituri prestigioase, autori, editori, redactori şi cititori.
Dintre numeroasele evenimente de la această ediţie, doresc să amintesc mult-aşteptata apariţie a unei noi cărţi semnate de Oliviu Crâznic, autorul romanului ... Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul . Este vorba despre un volum de povestiri, Ceasul fantasmelor, publicat de Editura Crux.  Evenimentul va avea loc sâmbătă, 28 martie, între orele 15:45 şi 16:30, în prezenţa autorului şi a editorilor. Printre cei care vor vorbi la lansare se numără şi subsemnatul.
Tot sâmbătă, între orele 17:00 şi 19:00, va avea loc o ediţie specială a cenaclului Wolf's Pack, organizată şi moderată de neobositul Lucian Cristian Oancea. La această ediţie va citi Alexandra Medaru, iar apoi veţi putea audia un fragment inedit din volumul meu "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate", în lectura autorului.
Duminică, 29 martie, în schimb, între orele 16:00 şi 16:30, Editura Paladin va lansa Trilogia Ciberspaţiului de William Gibson, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu. Dacă Neuromantul se află acum la cea de-a patra ediţie românească, iar Contele Zero la cea de-a doua, Conexiunea Mona Lisa  apare în premieră în ţara noastră, mulţumită strădaniilor lui Michael Haulică. Alături de dumnealui vor vorbi la lansare Oliviu Crâznic şi subsemnatul.
Vă aştept şi pe dumneavoastră la aceste evenimente, precum şi la celelalte manifestări prilejuite de Final Frontier IV.
De asemenea, adresez pe această cale mulţumiri Editurii Millennium Books, partener oficial al acestei ediţii Final Frontier, de pe site-ul căreia am preluat unele dintre informaţiile de mai sus şi sigla târgului de carte.

Am întâlnit şi ţesători fericiţi

Vineri am mers în vizită la Librăria Engleză Anthony Frost de pe Calea Victoriei. Am avut plăcerea să conversez cu domnul director Vlad Niculescu, care a fost o gazdă foarte amabilă. De asemenea, am făcut două achiziţii interesante. Cea dintâi este Under the Sign of Capricorn de Hugo Pratt (Euro Comics, San Diego, 2014) - o ediţie americană a unui album din 1970, din seria dedicată lui Corto Maltese. Cea de-a doua e un volum pe care îl căutam de multă vreme: Forward the Foundation de Isaac Asimov (Bantam Spectra, Bantam Books, New York, 2004). În sfârşit, după paisprezece ani de eforturi, am adunat toată seria Foundation în engleză.
Şi, cum la Anthony Frost nu poţi merge doar o dată (sau cumpăra o singură carte), sâmbătă am revenit şi, după o întrevedere agreabilă cu domnul Niculescu, am achiziţionat alte trei volume. Unul este de popularizarea ştiinţei şi este scris de dr. Michio Kaku, profesor de fizică teoretică la Universitatea Oraşului New York. Se intitulează The Future of the Mind - The Scientific Quest to Understand, Enhance and Empower the Mind (Anchor Books, New York, 2015). Celelalte două sunt romane grafice de Alan Moore şi Kevin O'Neill. Sunt adăugiri târzii la Liga domnilor extraordinari şi se intitulează Nemo: Heart of Ice (Top Shelf, Marietta şi Knockabout, Londra, 2013), respectiv Nemo: The Roses of Berlin (Top Shelf, Marietta şi Knockabout, Londra, 2014). Din câte îmi dau seama, volumele acestea virează seria Ligii din steampunk în dieselpunk.
Le mulţumesc pe acestă cale domnului director Vlad Niculescu şi colegilor săi de la Anthony Frost pentru amabilitate şi pentru bunăvoinţă. Vă recomand şi dumneavostră să vizitaţi librăria dumnealor, fie la sediul de pe Calea Victoriei 45, fie online, aici.
În ceea ce priveşte cărţile achiziţionate la acest sfârşit de săptămână, după ce le voi parcurge, am să vă dau detalii la Ţesătorul. Până atunci, o duminică plăcută şi toate cele bune!

Graeme Aymer, "Dragon Art" (2009)

Săptămâna trecută, am achiziţionat de la anticariatul Antic Ex Libris mai multe volume, între care un exemplar din albumul Dragon Art - Inspiration, Impact & Technique in Fantasy Art (Editura Flaming Tree, Londra, 2009), realizat de Graeme Aymer, cu o prefaţă de John Howe.
Albumul acoperă o gamă largă de subiecte legate de creaturile fantastice. Astfel, în introducere, artistul grafic John Howe tratează succint despre mitologie, despre literatura şi arta fantastică, precum şi despre experienţa sa de decenii în crearea ilustraţiilor cu balauri.
Apoi, diferitele capitole tratează despre arta fantastică, despre istoria artei şi elemente fantastice prezente în picturile clasice, despre graficieni de marcă precum "Fantastic" Frank Frazetta sau Michael Whelan, despre influenţa asupra artelor grafice a unor autori celebri ca J. R. R. Tolkien sau Robert E. Howard, despre prezenţa balaurilor în mitologii de pe mapamond (Egiptul Antic, Grecia Antică, India, China, Australia, Imperiul Maya) şi despre prezenţa balaurilor în filme.
Foarte des, în paginile acestui album, veţi întâlni şi secţiuni succinte în care stadiile realizării unor lucrări grafice sunt expuse şi explicate de către artiştii care le-au creat. Dealtfel, unul dintre capitolele finale este dedicat unei discuţii ample asupra trecerii artelor grafice de la pânză şi vopsele la sisteme computerizate.
Albumul se încheie cu o bibliografie amplă, cu o listă de recomandări de lectură şi cu un index.
Pe lângă prezentarea grafică foarte atrăgătoare, Dragon Art este o piesă de colecţie şi pentru că acoperă un spectru larg. Astfel, în cuprinsul său veţi găsi reproduceri ale unor lucrări create de artişti argentinieni, chilieni, britanici, irlandezi, ruşi, canadieni, cehi, finlandezi, chinezi şi, desigur, americani. Diversitatea conţinutului, buna documentare dindărătul textului, planşele color foarte elegant tipărite şi excelenta prezentare tipografică, în format cartonat, cu supracopertă, recomandă acest album pentru pasionaţii de literatură şi artă fantastică. (Puteţi comanda un exemplar online aici.)
În ceea ce mă priveşte, am început deja să parcurg un alt album publicat în aceeaşi serie, Fantasy Art. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie.

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 25-26" (2015)

La finalul lunii ianuarie 2015, de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Gheorghe Magheru din Bucureşti, am achiziţionat un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia, numărul dublu 25-26. L-am parcurs în următoarele două zile. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:
Povestirea de deschidere îi aparţine lui Ken Liu şi se intitulează "Maestrul litigiilor şi Regele Maimuţelor". Acţiunea e plasată în China, în secolul al XVIII-lea, iar protagonistul este bătrânul cărturar Tian Haoli. Acesta se ocupă cu ajutarea sătenilor în procese, iar bunăvoinţa sa faţă de tânăra văduvă Li Xiaoyi, pe care o reprezintă în tribunal, îi atrage necazuri. Parte din intrigă se bazează pe sfidarea autorităţilor, combaterea abuzurilor şi dezvăluirea unor secrete incomode. Izul de fantastic îl adaugă un personaj literar clasic, Regele Maimuţelor, care îi apare bătrânului cărturar în vise şi în imaginaţie.
Tot o temă orientală, cu atmosferă exotică, tratează şi Lucian Dragoş Bogdan în "Povestea lui Xieng Baohui". Autorul ne prezintă o lume croită după precepte taoiste, în care oamenii cunosc şi respectă legea firii şi ordinea lucrurilor. Doar că unele personaje, nemulţumite de viaţa îndelungată a protagonistului, strică regula după care oamenii piereau pe rând şi instituie o existenţă haotică, în care oamenii pier accidental, mai mult sau mai puţin la întâmplare. Ca şi povestirea precedentă, textul lui Lucian Dragoş Bogdan este deosebit de îngrijit din punct de vedere stilistic.
În "Lazaret", Mircea Pricăjan tratează tot despre înţelepţi şi sihaştri, însă în cadru românesc. Spre deosebire de textul precedent, "Lazaret" este mai sumbru şi axat pe o temă horror. De asemenea, este îngrijit pe plan stilistic.
În schimb, "Liberul arbitru" este o povestire steampunk fantasy a subsemnatului. Face parte din proiectul "Cartea cu scoarţe de argint, ferecate", iar cititorii vor reîntâlni pe parcursul ei personaje din "Pălărierul", text apărut în Almanah Anticipaţia 2015 . Sper să vă facă la fel de multă plăcere să o parcurgeţi câtă mi-a făcut mie să o scriu.
Ca şi "Liberul arbitru", "Ambasadorii" de Eugen Cadaru plasează creaturi fantastice într-un cadru urban. Mai exact, aducerea unei stânci din Finlanda în România, într-un parc din Bucureşti, strămută accidental elfi între personaje mitice româneşti. Premisa e interesantă, iar autorul strecoară şi accente de satiră socială printre rânduri. Din păcate, textul suferă de unele scăpări stilistice, dintre care mi-au atras atenţia câteva exprimări pleonastice.
"Artefactul" de Mircea Liviu Goga combină cazuri neelucidate încă şi tema călătoriilor în timp. Pornind de la fenomene neelucidate, precum fosile sau artefacte nelalocul lor în stratele geologice, personajul Adrian construieşte o teorie a fluctuaţiilor temporale, iar protagonistul-narator anchetează, ani mai târziu, dispariţia misterioasă a prietenului său. Schiţa e bine construită, atent dozată şi cu un final interesant.
Ultima povestire din CPSF 25-26 este o pastişă după Alexandru Ungureanu, "Arte marţiale moderne IV", semnată Radu Halippa. Spre deosebire de "Artele marţiale moderne III", din Almanah Anticipaţia 2015 , aceasta are intriga mai închegată şi e mai bine realizată stilistic. De asemenea, dă dovadă de ceva mai multă imaginaţie în privinţa armelor şi stilurilor de luptă fictive.
Cuprinsul se încheie cu episodul al cincilea al benzii desenate "Zona de vest", scris şi desenat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.
Pe ansamblu, acest număr dublu din CPSF Anticipaţia mi s-a părut foarte bine realizat, destul de unitar tematic, elevat stilistic şi mai bine redactat decât destule alte apariţii precedente ale acestei publicaţii. Am fost foarte plăcut impresionat de ilustraţia copertei, realizată de vechiul meu prieten Tudor Popa, şi de multitudinea de imagini judicios alese presărate prin paginile revistei. Alături de CPSF 03 , acesta reprezintă un număr de colecţie pe care vi-l recomand cu multă căldură. (Dealtfel, îl puteţi comanda la preţ redus de pe site-ul editurii aici.)
În ceea ce mă priveşte, îl felicit şi pe această cale pe domnul redactor-şef Marian Truţă pentru o treabă foarte bine făcută şi aştept cu interes noile apariţii ale Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice.
P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 23" (2014)

La începutul lunii noiembrie 2014, cu ocazia unei vizite la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, am cumpărat un exemplar din numărul 23 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). L-am parcurs la finalul lunii decembrie. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:
Prima povestire din cuprins îi aparţine lui Kim Stanley Robinson, se intitulează "Lunatecii" şi a fost tradusă de Antuza Genescu. Are elemente de hard SF, distopie şi horror. Personajele principale sunt deportate pe Lună şi silite să lucreze la extracţia din galerii a unui metal rar, promeţiu. Doar că galeriile par să fie bântuite de o entitate malefică, iar filoanele de promeţiu care înţesează subsolul lunar poate că sunt mai mult decât bănuiesc pământenii. (Mai mult nu am să vă relatez aici, pentru că nu vreau să vă stric plăcerea unui text care se citeşte cu sufletul la gură.)
Dănuţ Ungureanu ne oferă o povestire umoristică, "Om cu O mare, ţară cu Ţ mic", plasată într-un viitor apropiat în care România s-a adâncit într-o perpetuă criză economică, iar puterea discreţionară a fost împărţită între baronii locali. Prin acest peisaj de corupţie şi sărăcie bântuie artişti de curte, ca protagonistul-narator Seri sau pictoriţa Giocondina Pop. Cum textul e de tip "felie de viaţă", cu final deschis, nu m-aş mira ca peste câteva luni să vedem că se lansează un întreg roman. Eu, unul, îl aştept cu plăcere.
Urmează o poveste cu fantome, "S.O.S.", scrisă de Connie Willis şi tradusă de Ileana Buşac. Veţi regăsi aici tema vieţii de după moarte, o tramă poliţistă, dar şi numeroase referiri la scufundarea Titanicului, toate îmbinate într-un mod ingenios şi memorabil.
Sumarul se încheie cu al treilea episod din serialul BD "Zona de vest", scris şi desenat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.
Încă mai mult decât numărul precedent, CPSF 23 mi-a făcut o impresie foarte bună prin calitatea textelor, prin traducerile îngrijite, prin buna redactare literară şi prin superba copertă ilustrată de artistul grafic Tudor Popa. (Dealtfel, şi dumneavoastră puteţi comanda aici un exemplar la un preţ incredibil de mic.) În ceea ce mă priveşte, în aceeaşi după-amiază de iarnă am început să citesc numărul 24 din Colecţie. Dar despre acela am să vă relatez altădată...
(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)

Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 22" (2014)

La începutul lunii noiembrie 2014, la Librăria Nemira din centrul Bucureştiului, am achiziţionat câteva apariţii recente. Printre acestea s-a aflat şi Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia 22 (Editura Nemira, Bucureşti, 2014). Am parcurs-o aseară, imediat după ce încheiasem lectura Almanahului Anticipaţia 2015 . Şi iată ce am aflat:
Sumarul începe cu o povestire science-fantasy de David Brin, "Ochii aceia", în traducerea Antuzei Genescu. Pe un fir narativ auzim punctul de vedere al unui astronom invitat să fie gazda unei emisiuni radiofonice nocturne - şi dezbătând cu ascultătorii mitul modern al farfuriilor zburătoare. Pe celălalt fir narativ, tragem cu urechea la discuţiile unor făpturi care, în farfurii zburătoare, pun la cale diverse năzbâtii ca să-i uimească şi să-i intrige pe pământeni.
Uremază o povestire horror de Stephen King, "Demonul din maşină", în care noţiunea romantică a "maşinăriilor satanice" este aplicată în mod creativ unei maşini industriale de călcat. Căci, printr-un concurs de împrejurări foarte puţin probabil, o asemenea maşinărie dintr-o spălătorie americană provincială a ajuns să fie posedată de un demon. Iar ceea ce la început părea un accident de muncă ajunge ulterior să captete conotaţii mult mai sinistre...
Tot o boare de fantastic adie şi prin povestirea lui Sergiu Someşan "Despăgubiri de război". Protagonistul-narator este proprietarul unei florării. Viaţa acestuia este dată peste cap când un client aparte e nemulţumit de modul în care i s-au livrat câteva sute de agave. Iar despăgubirile cerute de client au consecinţe mondiale.
Spre final, veţi găsi al doilea episod din serialul de bandă desenată "Zona de vest" scris şi ilustrat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.
Pe ansamblu, CPSF 22 mi-a lăsat o impresie foarte plăcută. Am apreciat calitatea textelor, ilustraţiile judicios alese, buna redactare literară, tehnoredactarea îngrijită şi coperta ilustrată de artistul grafic Tudor Popa. Ţin să îl felicit pe redactorul-şef Marian Truţă pentru o treabă bine făcută. Vă recomand şi dumneavoastră să vă luaţi un exemplar din CPSF 22, mai ales că îl puteţi comanda la jumătate de preţ aici. În ceea ce mă priveşte, am început deja să citesc numărul 23 al colecţiei. Dar despre acela vom discuta cu altă ocazie...
(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)