Octavian Soviany's Blog, page 39

ÎNCEPUTURILE EXPERIMENTALISMULUI (1965 – 1980)

Contextul istoric şi cultural Din perspective unei filosofii a imaginarului, noua poezie experimentalistă ce începe să se configureze la sfârşitul anilor 60, constituie impactul cu formele, miturile și imaginile oficiale, care acționează asupra imaginarului în mod opresiv, ca o pedagogie. În orice epocă – scrie Gilbert Durand – există două mecanisme antagonice de motivare, unul […]

flora

Spirit baroc, terorizat de obsesia metamorfozelor terifiante, prin a căror mecanică realul se converteşte in fantasmagoric, Ioan Flora trăieşte cu acuitate paradoxurile spiritului care oscilează, ca pe o lama infinit de subtilă, ca de pumnal damaschin, între farsa ontologică şi comedia literaturii. Apelând cu virtuozitate la resursele intertextualitătii, autorul rescrie astfel în Discurs asupra Struţocămilei, […]

stratan

Pe urmele lui Şerban Foarţă, membrii grupului 80 s-au lansat adesea în explorarea metapoeticului, a ultimelor limite ale rostirii, au cultivat poemul autoreferenţial, oscilând între comedia limbajului şi drama semnificării, iar carnavalul cotidian se transformă în poemele lor într-un carnaval al cuvintelor. Astfel, poemele lui Ion Stratan transcriu adesea episoadele unei initieri in răspăr si […]

denisa comănescu

Cele dintâi poeme ale Denisei Comănescu sunt, de cele mai multe ori, autobiografii fabuloase, legate de misterul trecerii de la adolescenţă la maturitate. Pe parcursul acestor evocări nostalgice se fac simţite, însă, ciudate disfuncţionalităţi ale memoriei, iar versul se dovedeşte un mijloc inadecvat de a recupera paradisurile copilăriei şi de a exorciza aspectele devoratoare ale […]

mariana marin

Apetitul pentru aspectele burleşti ale cotidianului sau fascinaţia textului sunt străine de poemele Marianei Marin, care scrie o poezie a stărilor interioare, în care lirismul atinge tensiuni paroxistice. Pentru ea, faptul poetizării este un act de o gravitate superlativă,presupunând implicarea totală, lipsită de menajamente, aproape sinucigaşă în mişcarea nimicitoare a scriiturii. Si totuşi, autoarea nu […]

mircea cărtărescu

Fără îndoială, cel mai prestigios dintre poeţii cotidianului din grupul 80, ce au meritul de a fi readus poezia cu picioarele pe pământ, eliberând-o din chingile lirismului metafizic şi ale abstracţionismului este Mircea Cărtărescu. Poetul (greu de definit printr-o formulă reducţionistă) este, în cele din urmă, mai curând un „nostalgic” din familia spirituală a lui […]

experimentalismul românesc (6)

DIRECŢII ŞI LINII DE EVOLUŢIE Una dintre principalele caracteristici ale oricărei literaturi experimentaliste este diversitatea. Cu toate acestea, în tabloul de ansamblu al experiementalismului pot fi decelate câteva linii principale de evoluţie, care se regăsesc, vreme de cinci decenii, în creaţia poetică a tuuror promoţiilor experimentaliste. Ceea ce pare să confirme opinia lui Jean Baudrillard […]

experimentalismul românesc (5)

O opoziţie tranşantă între poetica simbolului şi cea a semnului operează şi Marin Mincu în Ion Barbu.Eseu despre textualizarea poetică. unde criticul semnalează analogia perfectă dintre teoretizările lui Ion Barbu şi abordările teoretice contemporane, ceea ce permite lectura liricii barbiene dintr-o perspectivă textualistă, concretizată într-un sistem de “axiome” pe baza algoritmizării logico-matematice, în timp ce […]

experimentalismul românesc (4)

Recursul la objectual, caracteristic literaturii experimentaliste. are o consecinţă esenţială: epicizarea discursului poetic, care se regăseşte la experimentaliştii de pe toate meridianele; ea a fost şi unul dintre punctele-cheie ale programului oniric, cel puţin pentru Dumitru Ţepeneag. Acesta nu doar va afirma în luările lui de cuvânt teoretice că liricul şi oniricul se află într-o […]

experiementalismul românesc (3)

Mai important însă decât tentativa reinstaurării literaturii în metafizic (aventură totuşi de mare curaj într-o epocă cînd filosofia era redusă de ideologii partidului comunist la tezele – şi acelea deformate de o „lectură originală” – ale gândirii lui Marx) sau decât elaborarea unei „metode de creaţie” este faptul că în programul oniric se regăsesc, dincolo […]