Octavian Soviany's Blog, page 36

stralucirea si suferintele filosofilor (2)

Partea întâi Decor extrem de simplu. Câteva coloane dorice sugerează antichitatea cea mai clasică cu putinţă. În mijlocul scenei – o cuşcă momentan goală. Din culise se aud nişte strigăte destul de anemice: La moarte cu corupătorul tinerelor noastre vlăstare! La moarte cu duşmanul tradiţiilor seculare ale Atenei! Moarte sofistului! etc. Apoi strigătele se sting […]

o piesa

Strălucirea şi suferinţele filosofilor Farsă cinică în două părţi cu numeroase anacronisme Dramatis personae În sală: Chorul, format din slujitori ai Agiei Marele Agă- îl joacă pe Dionisos Maestrul de Ceremonii – îl joacă pe Anitos Autorul – îl joacă pe Dion Ioan Caragea – hospodar la Kara Iflac Domniţa Ralu Poetul curţii – îl […]

gertrude

3 Am plecat de la Gestapo cu inima ușurată după ce am semnat un maldăr de foi dactilografiate, pe care nici măcar nu m-am dat osteneala să le citesc. Poate că îl nenorocisem pe Siegfried, dar reușișem să-l salvez pe Gunter, care era sânge din sângele meu. În drum spre am trecut pe la biserică, […]

gertrude

2 Această seară plăcută, petrecută în tovărășia părintelui Hermann m-a făcut să uit pentru moment supărările. Începeam să nădăjduiesc că Siegfried o să-și redobândească până la urmă luciditatea și lucrurile își vor intra din nou în făgașul obișnuit. De la București nu mai venea nici o scrisoare. Deși părintele mă încredințase că se va ruga […]

din moartea lui siegfried

GERTRUDE 1 Siegfried cu siguranță a înnebunit. Ultima lui scrisoare m-a pus foarte tare pe gânduri. E o scrisoare ciudată, incoerentă, aproape insultătoare, așternută cu niște litere diforme, asemănătoare cu picioarele de păianjen. Și cât de frumos și de ordonat era odinioară scrisul soțului meu! Nu știu pentru care păcate, ale mele sau ale altora, […]

femeia mascata

6 După cearta aceea cumplită, sora mea nu mi-a vorbit câtva timp, nici nu a mai trecut pragul camerei mele. În sfârșit eram lăsat în pace să scriu și după doar trei zile și nopți de muncă îndârjită am încheiat, cu pleopele înroșite de veghe, Familia Schroffenstein și, deși epuizat, eram cât se poate de […]

femeia mascata

5 În curând dragostea mea pentru Franța avea să se transforme într-o ură năpraznică. La puțin timp după ce am părăsisem Hotel-Dieu,mi-am adunat de pe fundul buzunarelor puținii bani ce-mi mai rămăseseră, mi-am vândut toate hainele, mi-am cumpărat dintr-o prăvălioară de haine vechi niște straie simple de lucrător și, înșelând iarăși vigilența lui Ernst, am […]

femeia mascata

4 Vestea logodnei mele cu Wilhelmine von Zenge a nemulțumit-o din cale afară pe Ulrike. După aflarea acestei vești n-a mai vorbit cu mune câteva zile,mulțumindu-se să-mi arunce niște priviri încărcate de ură. O întâlnisem pe Wilhelmine la una din acele serate plictisitoare, la care burtă-verzimea germană mănâncă pișcoturi, bea vinuri dulci , bârfește, face […]

femeia mascata

3 Am începu să mă întălnesc zilnic cu Henriette și uneori ii citesc, fie pe banca din Wansee, fie în cârciuma birtașului cu plasture negru, scene întregi din Răzbunarea Krimhildei. Femeia mă ascultă cu mare atenție, având pe buze un zâmbet timid de încurajare. Iar la sfârșitul fiecărei lecturi îmi spune că n-a auzit niciodată […]

femeia mascata

2 Neîndoielnic, Henriette se deosebește de toate femeile pe care le întâlnisem până acum. De fapt experiența mea cu femeile este destul e săracă, iar pasiunea mea pentru Wilhelmine era total lipsită de senzualitate, o priveam pe domnișoara von Zenge,sub influența lecturilor mele romanțioase, mai curând ca pe un personaj de roman decât ca pe […]