Octavian Soviany's Blog, page 38

ruxandra novac

Discursul mânios al promoţiei fracturiste devine, în poemele Ruxandrei Novac, o rostire dezubuzată, rostirea unei sensibilităţi oripilate de filmul sordid al realului, resimţind însă, în acelaşi timp, extrem de acut sentimentul condamnării implacabile la real: ”Ca într-o celulă sau ca într-o groapă comună/strânşi unul in altul, visăm acelaşi vis,/trist şi sacadat/al unei mizerii fără sfârşit/(…) […]

proteu (5)

Mai puţin limpezi, necristalizate încă într-un program coerent, sunt abordările lui Gelu Vlaşin în legătură cu deprimismul, întemeiate pe credinţa că „poezia rămâne ceea ce a fost dintotdeauna – defularea personală a unei trăiri la nivel existenţial” – adică (aşa cum se spunea şi în Manifestul fracturist) expresia unei subiectivităţi. Spre deosebirea de „poemul extrauterin” […]

proteu (4)

În schimb, consideraţiile lui Adrian Urmanov despre ”poemul utilitar” aduc în prim plan relaţia dintre instanţa scripturală şi cea lectorială; ”textul poetic a ajuns astăzi (…) – consideră autorul Cărnurilor cannonice – la stadiul autoseparării totale, al desprinderii din context. Astăzi abia se scrie tipul totalitar de poezie în care poetul este dictatorul absolut şi […]

proteu (3)

Teoretizările promoţiei 80 în legătură cu instanţa eului şi funcţia comunicativă a dicursului poetic vor fi reluate, peste ani, de autorii grupului 2000, ceea ce dovedeşte caracterul unitar al literaturii neoavangardiste româneşti de după 1960. Cu un patos teoretizant specific artei experimentaliste (chiar dacă deocamdată îi lipseşte un ”cap teoretic” în adevăratul înţeles al cuvântului), […]

proteu (2)

Este evident că avem de-a face cu o contestaţie excesivă şi, de la un punct încolo, nedreaptă. Iar diatribele lansate de autorii grupului 2000 la adresa liricii optzeciste sunt cu atât mai puţin întemeiate cu cât „programul” lor (despre care vom vorbi în paginile care urmează) nu face decât să reia, într-o formă mult mai […]

GENERAŢIA LUI PROTEU

Cenaclul Uniunii Scriitorilor, condus de Nora Iuga, cel al Facultăţii de Litere (tutelat iniţial de Mircea Cărtărescu, ulterior de Marius Ianuş), revista Fracturi, atelierul de creaţie al poetei Nina Vasile şi, nu în ultimul rând, Cenaclul Euridice păstorit deMarin Mincu – care s-a bucurat pentru o vreme de o amplă popularizare în paginile ziarului Ziua […]

ÎNCEPUTURILE EXPERIMENTALISMULUI (1965 – 1980) – 5

Beneficiind de asemenea canale (totuşi modeste) de promovare, noua literatură experiementalistă va reuşi să dea în cele din urmă totul producţiei poetice şi se va impune ca un fenomen viu, pe care reacţia regimului nu va mai putea să-l stopeze, iar intenţia lui Nicolae Ceuşescu de a reveni , în planul creaţiei literare, la politica […]

ÎNCEPUTURILE EXPERIMENTALISMULUI (1965 – 1980) – 4

Aşa cum se întâmplă şi în imaginarul poeziei experimentaliste, unde „circumferinţa” se va substitui, în mod progresiv „centrului”., procesul dialectic din care ia naştere noua literatură se caracterizează ca un război nedeclarat între centru şi periferie, un război pe al cărui parcurs retorica marginii se va insinua în retorica centrului (elitei) şi o va înlocui […]

ÎNCEPUTURILE EXPERIMENTALISMULUI (1965 – 1980) – 3

Ne-am oprit mai mult la istoria grupului oniric, deoarece aceasta evidenţiază pînă unde putea merge gradul de toleranţă al regimului comunist vizavi de literatura experimentalistă. Deşi „dubiosi” de la început din punct de vedere politic, cu toate că îşi propuneau reinstaurarea literaturii în metafizic (lucru care nu putea să fie tocmai pe placul unui partid […]

ÎNCEPUTURILE EXPERIMENTALISMULUI (1965 – 1980)

Principalul obiect al contestaţiei care vine dinspre tabără experimentaliştilor (cei mai activi sunt oniricii) este, desigur, poezia neomodernistă, dar această contestaţie e lipsită de furia „demolatoare” a avangardei istorice, mai degrabă insidioasă, şerpuită, plină de maliţiozitate şi ironie. Una din ţintele sale predilecte este, nu se putea să nu fie, lirica „metafizică” a lui Nichita […]