Silviu Iliuţă's Blog, page 63

Sariti! I-au furat pagina Oliviei Steer.

Iertata fie-mi lipsa de empatie pentru un seaman, dar am ras cu mucisori.

Deci Olivia Steer se dadea de ceasul mortii ca dusmanii vaccisti si billgateisti i-au sparlit contul de Facebook pentru ca „impreuna suntem o forta, le e frica de noi, avem bicepsu’ tare!”

Practic, nu gasea pagina!!!

Dar dupa aia si-a dat seama ca are in meniu butonul „switch”.

Vanatoare de sobolani organizata de Tiriac in Sectorul 1

Am ajuns in punctul in care nu ma mai interseaza deloc, dar absolut deloc, cine e vinovat pentru scandalul gunoaielor din Sectorul 1: Dar deloc!

Stiu atat: porcaria asta de mizeroe acum de pe strazi poate insemna sobolani, gandaci, jeg, microbi, boli. E un pericol!

Nu imi pasa deloc daca are dreptate Clotilde sau firma de salubritate, cat timp orasul arata asa. Poate ca aia-s hoti, umfla numarul curselor, au masini mai putin late decat scrie in contract, habar n-am. Poate ca doamna primar zice bine ce zice. Dar un lucru stiu clar: asa NU se mai poate!

Un manager al unui sector TREBUIE SA REZOLVE problema. E frumos sa reziliem contracte, poate e just. E misto sa spunem ca reaua mostenire e naspa, dar un manager, oricum ai da-o, in orice fel ai invarti-o, trebuie sa aiba o solutie! Si sa vina cu ea in timp util. Iar in acest caz, timpul acea a trecut demult.

Poate ca doamna Clotilde nu a trecut granita de la „uite-i pe aia ce hoti sunt!” la „sunt manager, rezolv!” Dar pentru binele ei si al bucurestenilor, trebuie sa faca rapid si altceva in afara de live-uti pe Facebook, foarte apreciate de altfel. Un management bun inseamna sa evaluezi corect riscurile unei actiuni, INAINTE sa o faci. In acest caz, cred ca doamna Clotilde le-a evaluat prost. Gresit. Nici n-a avut o solutie pentru situatia asta de avarie.

Repet, chiar daca aia-s niste hoti, iar contractul trebuie reziliat, asta de acum e un management catastrofal. Ori se trezeste, ori organizam toti vanatori de sobolani nocturne. Il rugam pe Tiriac sa organizeze el.

Si nu, in ciuda unor comentarii ce vor veni, nu-s pesedist. Ba chiar am votat cu USR tura asta.

Cititul desteapta! OFERTA:

The post Vanatoare de sobolani organizata de Tiriac in Sectorul 1 appeared first on Cronici pe bune.

Obiecte ale anilor ’80 explicate generatiei internet (19)

copilarieTRICICLETA

Cand spuneam „tricicleta”, la asta ne refeream. Legenda spune ca nu exista o singura tricicleta facuta in anii ’70-’80 care sa mearga in linie dreapta.

14502693_1324203154285307_2663886435183114125_n

NAPOLITATE CACAO

Acestea aveau o crema care se lipea mereu de cerul gurii. Cred ca se gasesc si azi, dar nu se mai cumpara.

13239024_1038780856241894_2516528534004712149_n

PISICA FURIOASA

Stie cineva ce e?

raha

RAHAN

Se primea pe baza de abonament, facut la scoala. Doar cei alesi o primeau, restul se multumeau cu Cutezatorii. O asteptam cam cum asteapta copiii de azi noile serii din South Park, Game of Thrones… si toate celelalte la un loc.

13940886_1105726916176183_1516564112_n

CULORI PASTEL

… de 6 sau de 12 creioane.

trusa_07023300

TRUSA CHINEZEASCA

Avea de toate: guma, echer, rigle, ascutitoare, creion, raportoare… Daca ne apucam sa o scotocim bine, cred ca gaseam si un chinez inauntru.

OFERTA cu amintiri:

Fragment CARTE:

„Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă.

Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o.

Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul.

Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine.

Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă.

Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini:

-Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex!

Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare.

Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin.

Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

cover_blogb

Paginile mele de facebook: cronicipebune, silviu iliuta.

The post Obiecte ale anilor ’80 explicate generatiei internet (19) appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (257)

In sfarsit, era si timpul!!!



Dar sunt chiar vişine din alea bune! Din copacul care face vişine dezosate.

De când le-am încercat, am hotărât să nu mai cumpăr niciodată din alea vechi, cu oase.

Abia aştept să apară bananele fără solzi şi merele fără maţe!









De aia mirosea în halul asta la raionul de dulciuri?

Şi eu care credeam că sunt doar chestii expirate.

Oricum, orice ar fi, nu aş vrea să văd NICIODATĂ procedeul de fabricaţie.

Şi n-o să mai calc în viaţa mea prin toaletele(laboratoarele) voastre!

Baieti, daca aveati de gand sa faceti operarie de schimbare de sex, asta e momentul!

Asta e din ciclul: „Pile pentru picioare de lemn pătrate”.

De călcâie cu ciocuri am mai auzit, dar cu mâner…

La ce foloseşte?

Îţi agăţi călcâiul în cuier când vii acasă?

Nici nu stiam ca e ziua Vioricai Dancila. La multi ani, doamna, v-a venit tortul!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (257) appeared first on Cronici pe bune.

Cu Shoshoanca la Cotroceni!

E misto tara asta, totusi.

97% dintre romani, dintre care 70% NU au votat, se vaita ca AUR a intrat in Parlament cu aproape 10% dintre voturile exprimate. Asta inseamna cam 3% dintre voturile totale. Matematica simpla.

AUR are scorul asta urias nu pentru ca in Romania sunt multi extremisti! Nuu, ci pentru ca aproape toti extremistii si-au miscat dosul la vot – si bravo lor! – in timp ce noi o ardem cult in flatulente intelectuale dezaprobatoare pe febeu.

AUR si-a trimis shoshoancele alea grotesti, desprinse din filmele de groaza cu Chuckie, nu pentru ca ei sunt puternici, ci pentru ca 70% dintre romani sunt prea scarbiti, tu, sa aleaga varianta mai putin rea.

In vremurile bune, Vadim a facut si un 33% intr-un tur doi cu Iliescu, obligandu-ne practic sa alegem cucuveaua. 3,32 milioane de voturi a avut, in timp ce AUR are acum 535.831 de voturi!

Acum, fata de atunci, extremistii sunt mult mai putini si, daca imi permiteti, pari si cu un IQ net inferior.

Acum, antimasca, antiUE, antiorice astia sunt 3%, dar vocali cat cei 70%, indolentii si scarbitii tu.

Ai stat acasa la vot? Sigur, e dreptul tau! Dar macar lasa-ne cu „scarba” cand vezi shoshoancele la Cotroceni! Vrei, nu vrei, te reprezinta!

Cititul desteapta! OFERTA:

The post Cu Shoshoanca la Cotroceni! appeared first on Cronici pe bune.

De la bloc-148

Aproape ca suna ca o metafora a aerului…

Dar hamsterul? Hamsterul e in regula?

 

 

 

Luati cu sare, va rugam! Si turnati si o berica pe clanta ca sa alunece mai bine. Semnat: Cap de Mort. Alahamora! Varianta corecta era: nu primim cu FCSB. Tot ce ne doream sa cumparam: niste carne de POC! Cum e? Sarmalutele si toba explodeaza in noi dupa ce le papam?

 

Si n-au mai ramas din aia pusi deoparte pentru Revelion? Sunt X. Nu e vorba ca ma deranjeaza afisele, doar ca orbesc de cate ori vad cratimele.

// var om57c6c59395834,om57c6c59395834_poll=function(){var r=0;return function(n,l){clearInterval(r),r=setInterval(n,l)}}();!function(e,t,n){if(e.getElementById(n)){om57c6c59395834_poll(function(){if(window['om_loaded']){if(!om57c6c59395834){om57c6c59395834=new OptinMonsterApp();return om57c6c59395834.init({"s":"8693.57c6c59395834","staging":0,"dev":0,"beta":0});}}},25);return;}var d=false,o=e.createElement(t);o.id=n,o.src="https://www.cronicipebune.ro//a.optnm... OptinMonsterApp();om57c6c59395834.init({"s":"8693.57c6c59395834","staging":0,"dev":0,"beta":0});o.onload=o.onreadystatechange=null;}catch(t){}}}};(document.getElementsByTagName("head")[0]||document.documentElement).appendChild(o)}(document,"script","omapi-script"); // ]]>

 

Raspuns: Incercati sa mergeti la o sala de sport care are si dusuri. Nu credem ca se rezolva. FOLLOW PE FACEBOOK  SI ALTE CHESTII: Silviu Iliuta–cronicipebune Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone. -Crezi că au adormit? o întreb. -Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește. Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen. Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei. Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat. Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum. Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei. I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia. -Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche. -Bine, gemi! -Nu pot, Aliona e trează. În pana mea! Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări. -Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice. -Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice. -Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot. Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo. -Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona. -Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy. -Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar în ochi.”

The post De la bloc-148 appeared first on Cronici pe bune.

Despre razboi.

Despre război

În 2014, Osman Sagirli, un fotograf turc, se afla în Siria și captura imagini pentru ziarul la care lucra de 25 de ani. La un moment dat, când a intrat în campusul pentru refugiați Atmeh, Osman a decis să folosească un obiectiv cu focală lungă (zis și „tun”), pentru a putea poza oamenii de la distanță.

În momentul în care a dus aparatul la ochi, cu obiectivul montat, o fetiță a ridicat imediat mâinile, convinsă fiind că se trage asupra ei.

Pe minunea asta o cheamă Hudea, iar în 2014 avea 4 ani.

Cititul desteapta! OFERTA:

The post Despre razboi. appeared first on Cronici pe bune.

Doar statul roman e vinovat ca exista astfel de petreceri!

E party mare pe fitze in Nordul capitalei, iar lumea injura petrecaretii.

Doar ca sa fie clar: pentru tot ce se intampla acum, pentru toate incalcarile restrictiilor este de vina STATUL ROMAN. Nu altcineva!

Am vazut si eu imaginile din cluburile din Nordul Bucurestiului. Baietii-s pe party, pe mese, pe artificii, saptamana de saptamana. Primesc astfel de filme, postate pe story de fete mandre de ele sau de bombardieri, inca din luna mai. Petrecerile astea nu s-au oprit niciodata, nici in vara, nici acum. Pentru astia n-a existat pandemie. E un bum-bum, pe barosaneala, al celor care mictioneaza pe Covid. Toti „party people” de acolo merg pe principiul „nu ni se intampla noua”. Li se intampla. Unul dintre ei chiar a murit acum o luna de la Covid, il aveam eu in lista. Cine stie cati parinti sau bunici au murit din cauza lor?

Revenind: nu am niciun fel de pretentii de la cei care acum fac petreceri cu sute de oameni. Nivelul lor de intelegere este ala care este, IQ-ul nu da pe afara, atat se poate. Insa stiti care a fost amenda pentru clubul care acum doua zile a organizat o petrecere? 2000 de lei!

Ca sa intelegeti cat de tare ii doare in cur pe aia care au cluburi de amenda: ei au postat singurei imagini pe Instagram!!! Story dupa story: canta un smecher, vine tortu’, sare artifica, danseaza pitzipoanca.

2000 de lei inseamna pentru ei profitul de la o sticla de sampanie mai de mana a doua comandata la o masa. A mia parte din profitul dintr-o ora. Un rahat. La amenda asta, isi permit aroganta de a posta cand vrea muschiu’ lor, pe toate retelele, filme de la petreceri.

Statul roman e de vina: Vela, incapabil sa inchida niste cluburi care incalca legea. Toti aia care ne conduc, care dau din gurita toata ziua ca trebuie sa ne supunem regulilor, dar ei nu-s in stare sa inchida niste cluburi care mictioneaza pe legea lor.

Nicaieri in lume nu s-a facut ordine cu blandetea. Nicaieri! Reprezentantii statului roman sunt singurii vinovati! Nu stiu de ce. Probabil cluburile sunt ale prietenilor din partide, probabil sunt pe spaguta, nu stiu. E mafie? O mana se spala pe alta, boss Vela?

Oricum ar fi, e extrem de simplu: nu patronii de cluburi si petrecaretii isi bat jos de noi. Ei atat pot! Statul roman, reprezentantii lui. Aia isi bat joc de noi. Si ar trebui sa raspunda la greu, de la seful Politiei in jos sau in sus. Toti!

Vorbe in vant. Li se rupe.

 

Cititul desteapta! OFERTA:

The post Doar statul roman e vinovat ca exista astfel de petreceri! appeared first on Cronici pe bune.

Seful unui DSP judetean, fara masca.

 

Doua lucruri de spus:

1. Seful DSP Mures este in biserica, fara masca. Cerem tuturor sa respecte legea, iar cei care trebuie sa o faca primii nu o fac.

Ce inseamna asta? Ca nu credem in masurile luate? Ce transmitem aici poporului?

2. Seful DSP Mures n-a negat, nu s-a fofilat. Ba chiar a mers la Politie, s-a autodenuntat si asteapta amenda.

Nu stiu daca a facut lucrurile astea DUPA ce au aparut imaginile cu el, dar mie mi se pare un gest de normalitate: am gresit, platesc!

Cititul desteapta! OFERTA:

The post Seful unui DSP judetean, fara masca. appeared first on Cronici pe bune.

Ultima zi a lui Nichita

Am primit scrierea de mai jos despre ultimele clipe ale lui Nichita. Apartine doamnei Genovica Parvu si am zis ca e pacat sa nu o public:

„Pe 12 decembrie, trenul care îl aducea de la Drobeta-Turnu Severin intră în Gara de Nord după ora 10 noaptea. Când ajunge acasă, Nichita se culcă…

Noaptea, însă, durerile devin tot mai puternice.

Mircia Dumitrescu își amintește: „Mi-a dat telefon şi a zis «Vino repede!». Avea salteaua pe jos şi îi ţâşnea sânge din buze şi din limbă şi murdărise deja peretele. Şi mi-a zis: «Mircia, stai tu aici, că nu vreau s-o sperii pe Dora». El neştiind că mie mi-e cumplit de frică să văd pe cineva care moare… Dar am stat. Atunci, din atâta lume care avea maşină nu s-a găsit nimeni şi am chemat eu un prieten cu o maşină şi l-am dus la Spitalul Fundeni. Am spus acolo că e vorba de Nichita Stănescu, dar nu ştia nimeni cine e Nichita. Şi atunci m-am trezit la realitate. Nu cultura e cea pe care o ştie lumea…”

Până la mașină și apoi pe coridoarele spitalului, Nichita a mers pe picioarele lui, tot timpul conștient, dar criza s-a repetat, din ce în ce mai violentă. La câteva minute după ora 2 noaptea (se făcute deja 13 decembrie), lupta s-a sfârșit.

Doctorul Chirilă, care era de gardă îşi aminteşte: Mi-e o sete sălbatică, repeta…

Nichita avea propria sa viziune asupra morții: o trata cu ironie, cu curiozitate, cu curtoazie. În această a treisprezecea noapte din decembrie, poetul o întâlnește. Spunea mereu: „când o să mor, o să fiu curios să văd ce simt și vreau să spun asta!”.

Nu-l uitaţi

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă,

ca şi cum ar fi viu între noi,

ca şi cum s-ar fi întors acasă.

De fapt el s-a întors dintre noi întâiul,

numai că s-a întors puţin mai ostenit

şi pe un pat nevăzut şi-a aşezat căpătâiul

lângă veniţii acasă din mit.

El şi-a făcut lucrul lui acum

poate că îi e sete, o sete arzând

ora până la noi ca un fum.

Deci lăsaţi pentru el să cadă vin pe pământ.

Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,

strigaţi-l din când în când pe nume,

ca şi cum ar fi viu printre noi

…şi atunci el va surâde în lume.”

Nichita Stănescu

Cititul desteapta! OFERTA:

The post Ultima zi a lui Nichita appeared first on Cronici pe bune.