Silviu Iliuţă's Blog, page 5

De la bloc (175)

Perfect! Acum stim ca.

S-a inteles?

Dati muzica mai tare!

Si nu CITIȚ ca ORBIȚ!

Acest parculet a fost amenajat special pentru Iulia Albu si alti nebagati in seama. Isi mai plimba gaina, o mai lasa sa faca cacuta. Si schimba pareri cu alte gaste. Iulia, nu gaina.

Legenda spune ca aici au luat baiate Superman si Cat Woman, de la unu’, Gioni.

 

Eu, in locul hotului, as da imediat bicicleta inapoi. Asta e un blestem greu de tot.

Sa va puna dracu’ sa parcati acolo…

A APARUT  Click pe poza:
Cu autograf

[image error]o

De la bloc (175)9

Perfect! Acum stim ca.

S-a inteles?

Dati muzica mai tare!

Si nu CITIȚ ca ORBIȚ!

Acest parculet a fost amenajat special pentru Iulia Albu si alti nebagati in seama. Isi mai plimba gaina, o mai lasa sa faca cacuta. Si schimba pareri cu alte gaste. Iulia, nu gaina.

Legenda spune ca aici au luat baiate Superman si Cat Woman, de la unu’, Gioni.

 

Eu, in locul hotului, as da imediat bicicleta inapoi. Asta e un blestem greu de tot.

Sa va puna dracu’ sa parcati acolo…

A APARUT  Click pe poza:
Cu autograf

[image error]

Tehnicienii de la vremea.ro, in exercitiul functiunii

De zeci de ani, vara, romanii se roaga pentru ploaie.
„Ne rugam cu rugaciuni pe fiecare duminica si in fiecare zi la el acasa, ca sa ne dea Dumnezeu ploaie sa se indrepte recoltele si sa putem sa supravietuim”, a spus un enorias.
Multi vad seceta ca pe o pedeapsa meritata.
„Ne-a pedepsit Dumnezeu, de aceea nu ploua!

Nu vreau sa daram universul nimanui prin acest articol. Nu am nici cea mai mica intentie de a face asta.
Vreau numai sa informez ca acum, in 2015, exista in sistem prin care noi, oamenii, scoatem apa din pamant!
Stiu ca pe unii dintre cei care se roaga in fiecare an pentru ploaie s-ar putea sa ii socheze!
De aceea, ii iau incet.
Apa magica din pamant se scoate asa:
-se sapa/foreaza o groapa la vreo 40-45 de metri,
-se pun niste tuburi in pamant,
-se adauga nisip margaritar,
-se pune o pompa,
-un om apasa pe un buton,
-apa, care pina atunci venea de sus, acum vine de jos.
Ma rog, procedura este putin mai complexa, dar ideea formidabila e ca daca urmezi procesul tehnologic se intampla o minune: apa magica este scoasa la suprafata de obiectul extraterestru pe care tocmai l-ai construit. Obiectul se cheama : PUŢ!
Exista chiar si magicieni! Niste vraci care construiesc aceste creatii martiene. Se numesc puţari!
Important: Daca vedeti pe stalpi afise pe care scrie :SAP PUŢ, sa nu va rugati la ele! Acei oameni care au scris afisul sunt magicieni, dar NU SUNT SFINTI!

Inca o veste socanta: v-ati rugat timp de 20 de ani sa vina ploaia. Daca fiecare dintre dumnneavoastra ar fi sapat un centimetru pe zi (cu unghiile?)… asta inseamna 3,65 metri pe an. In vreo 13 ani ati fi sapat cel mai smecher puţ din Romania!
Unu’ de fiecare om! Era plina tara de puţuri!
Apoi, nu vreau sa va incarc memoria, dar odata scoasa apa din pamant, este pompata pe niste ţevi si ajunge sa ude tot campul.
Si chestia asta are un nume miraculos: SISTEM DE IRIGATII.
Ma scuzati ca v-am deranjat.
Daca va este lene sa faceti ce scrie mai sus, dati-i inainte cu rugaciunea!
Dar va anunt ca in Dubai nu a functionat si au inceput sa sape.

A aparut! carte noua. Comanda AICI

OFERTA SPECIALA:

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”

 

 

 

Cele mai tari oferte din magazinele patriei (284)

Pur sange?

Care esti, ba, melomanule?

Fugiti sa prindeti! Cat mai apucati.

Un adidas, doi tenes, trei converse.

Stiu că există, dar tot nu vreau să mananc!

Ioneleeee, Gigeleeee, Dănuuut, incepe scoala! Hai si tu la noi la Carrefour să iti iei berică la ofertă! Să ai ce face in ora de mate!
Dacă esti prescolar, nu te ingrijora! Nu te neglijează nimeni!
Rabdă si tu pană la Crăciun, că am auzit că bagă votcă la biberon!

Nu cunosc niciun om de sticlă, dar vreau sa stiu: la dumneavoastră găsim cantar pentru  Omul Păianjen sau Iron Man?
Cum? Nu aveti cantare? Doar prosoape?

Barbati la litru nu mai aveti?

O noua statiune de lux pe Litoralul romanesc: Craiova

 

Te chinuiai, ca prostu’, tot anul, sa strangi bani ca sa iti duci familia la mare. Ai renuntat chiar si la un televizor nou ca sa mai iei o noapte in plus la Mamaia. Ai spart toata pensia bunicii, din ultimele 6 luni, ca sa iti cumperi niste amarate de bonuri de masa la impinge tava, langa Satul de Vacanta!
Acum, acest cosmar a luat sfarsit!
In imediata vecinatate a Uzinei Ford, intr-o minunata arie naturala, marginita de un drum national si alt drum national, a aparut o superba statiune de Litoral: Craiova..
Perla a Romaniei, in Craiova poti ajunge direct cu caruta sau, daca esti inconstient sau chiar nebun, cu masina.

 

Ce poti face in Craiova?
Baie, cu valuri, ca in orice statiune de pe Litoral. Valurile vin la pachet de cate ori trece o masina. Daca nimeresti un tractor, poti avea chiar valuri de surfing. Este minunat, nebunilor!
.
Activitati de recreere
In Craiova exista un mall, cu restaurant aproape functional, unde poti petrece cateva ore cu familia.
In imediata lui apropiere, poti face scufundari inr-un mediu natural, intr-o apa provenita din reteaua de canalizare comunei.
Avantajul este ca nu ai nevoie de cursuri de scufundari! Este nevoie doar sa mergi cativa metri si sa ai ghinionul sa nimeresti cu piciorul deasupra unui canal fara capac.

Arhitectura zonei
Ai ce admira! De la faimoasele cartiere rezidentiale, pana la blocurile inalte de sticla, caminele de nefamilisti sau vilele Olgutai.
Stilul eclectic este vizibil la fiecare pas, singura problema este ca nu prea poti admira casele, stradutele fiind foarte inguste si lungi. Ca sa intri pe  multe dintre stradute, trebuie sa astepti mai intai sa iasa masina care vine din sens opus.
In acest anotimp, poti merge pe stradute cu barca. Umbla zvonuri ca primarul Pandele va angaja gondolieri.

Preturile din Craiova
Sunt mici, comparativ cu cele de pe Coasta de Azur. Cu aproximativ 5% mai mici. Daca le compari cu Eforie Nord, preturile sunt mari, dar avantajul e ca poti ajunge aici direct cu metroul si nu iti mai iei cazare. Localnicii sunt prietenosi, corporatisti, tarani, ciobani sau straini, dar au un defect: o aleg incontinuu pe Olguta.

Monumente
Exista. Le poti vedea.

Te asteptam la Craiova! Rezerva-ti acum bilete la estinebundelegatdacaviiincraiova@mulgutza.ro si beneficiezi de o oferta exceptionala! La un bilet de familie cumparat (2+1), o poti aduce GRATIS si pe bunica, si sa o lasi la tratamente cu namol si spa, la renumita baza de tratament baleno-crizantemic La Mocirla, aflata peste tot prin statiune.
Va dorim o sedere placuta! Dumnezeu sa va aiba in paza!

A aparut! carte noua. Comanda AICI

OFERTA SPECIALA:

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”

 

 

 

Campionul mondial din tara cu un singur bazin olimpic omologat

David Popovici a devenit primul medaliat si cel dintai campion mondial de seniori dat de romania. Pentru tara noastra au mai castigat in timp Tamara Costache si Diana Mocanu.
Primul aur pentru Romania, dupa 21 de ani, pentru un baiat venit dintr-o tara ch un singur bazin olimpic omologat international.
Calificat în finală cu cel mai bun timp, 1:44.40, David Popovici s-a întrecut pe sine luni și a încheiat proba în 1:43.21.
Bravo!

A aparut! carte noua. Comanda AICI

OFERTA SPECIALA:

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”

 

 

 

Cineva chiar se marita cu George Simion!

Invit toți românii. Am o singură problemă: stau prost cu dansul. În rest le rezolvăm pe toate, dacă ne ajută Dumnezeu“, a mărturisit George Simion.

Si cu logica stai prost, si cu inteigenta, si cu poeziile lui Eminescu, si cu patriotismul, dar cine le mai numera?

„Îmi doresc mult copii. Vreau șase copii. Cineva mai trebuie să facă copii și în țara asta (…) Am vârsta să mă însor. În 2024 o să fiu ocupat”,

Sicant e ca pe lumea asta exista o fata, o fiinta, o doamna, care pune botul la vrajelile lui Simion, care-i soarbe cuvintele si care e hotarata sa-l ia de barbat pe acest fanfaron si sa faca SASE copii cu el! Ciudata lume, fratilor!

A aparut! carte noua. Comanda AICI

OFERTA SPECIALA:

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”

 

 

 

Un satean si-a construit un Paris in curte

„Ce, boss? De douaj’ de ani ii promit lu’ nevasta-mea ca o duc la Paris!
Acu i-am asus turnul Efes in curte, iar maine dimineata cand bag canalizare ii trag si o Sena, ca oricum n-am scurgere. Ar mai fi Arcul de Triumf, da’ e ultima problema asta ca arcuri avem toti in sat.
Sampanie am, ca am pastrat una de la Revelion ’85, doar un pahar am baut din ea.
Asa ca inchiriez casa la Paris pentru cupluri romantice din satele din jur, care n-are bani familiile lor de avion.”

 

 

A aparut! carte noua. Comanda AICI

OFERTA SPECIALA:

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”

 

 

 

Sefa Russia Today: „Cine studiaza in Occident ajunge in Iad.”

Redactorul-șef al postului rusesc de televiziune Russia Today, Margarita Simonian, a declarat într-o emisiune TV de luni seară că dacă Rusia nu câștigă războiul din Ucraina „se va termina rău pentru toată omenirea”. Totodată, propaganda rusă a sugerat că cine studiază în Occident merge direct în iad, după cum reiese din analiza discursului realizată pe twitter de jurnalista americană specializată în spațiul rusesc, Julia Davis. 

Lasati Harvard, ba! Mergeti toti la Universitatea din Vladivostok sa invatati Horticultura!
Mergeti toti in Siberia sa studiati cuvantarile tovarasului Stalin!
Mergeti toti la Moscova sa tremurati in amfiteatru cand vi se preda o lectie despre razboi!
Lasati Cambridge! Asta e pentru Satana!

 

A aparut! carte noua. Comanda AICI

OFERTA SPECIALA:

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”

 

 

 

Dorep a vopsit podul, dar si masinile de sub el

„Dorep sunt, un Dorel cu p, de la pod, autorul acestei opere superbe numita; Daca tot am vopsit balustrada, de ce sa nu vopsim si masinile de sub pod?” (Poze: Otopeni Fb)

„E asa de trista o masina gri sau alba, asa ca m-am gandit sa ii dau culoare. Sungajat al C G Oltenia, reabilitam podul de la Otopeni, si ma mandresc cu colegii mei! Intr-o zi, cand reparam liniile de cale ferata, un coleg a zis:
-Ba, nu vi se pare ca sunt plictisitoare asa lungi si paralele?
Asa ca le-a facut un nod pe la
Faurei. Si acum se pastreaza azi aceasta opera de arta.
Alt coleg, cand reabilitam scara unui bloc, i-a vopsit in verde pe
toti locatarii care intrau in scara,
de au aparut si stitile acelea despre
martieni. E frumos! Ar
trebui sa ne multumiti, ca
altfel numai stiri cu razboi dadeati.”

 

A aparut! carte noua. Comanda AICI

OFERTA SPECIALA:

Fragment:
„La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi.
La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care jumătate îmbătrânește mai repede, asta diferă de la om la om. Deși în mintea ta te crezi încă un armăsar, copiii încep să te vadă că pe o mârțoagă. E dubios. Cea mai tristă zi de până acum a vieții mele, în ceea ce privește vârsta, a fost acum câteva veri, când urcăm într-un lift cu o fată superbă.
Cam douăzeci și ceva de ani, mirosind extraordinar, împrăștiind miros de primăvară, ca în reclamele proaste la detergent. Bucle blonde, manechin pe orice podium al lumii, dar nu din ăla costeliv și ofilit. Picioare până la Cer, terminate cu doi norișori perfecți, care se întrezăresc prin fusta scurtă și mulată, și ochi de căprioară flămândă. Asta în cazul în care ar exista căprioare cu ochi verzi. Genul cu care ai vrea să stai două ore în lift, apoi să schimbați numere de telefon. După care să mai stați doi ani, în alt lift. În plus, îți zâmbește toată.
– Sărut-mâna, domnule Iliuță!
Și te lovește. Prima lovitură de ciocan vine în moalele capului. Doare.
– Bună.
– Eu sunt fata lui Relu, nu mă recunoașteți? Caut un apartament în zonă. Eram mică atunci când ne-am mutat din cartier. Stăteați la mansardă, în casa de peste drum, iar eu la blocul de lângă.
A doua lovitură este direct în moalele celuilalt cap. Tare, drept la țintă. Brusc, îți dai seama că, oricât de armăsar te-ai crede, ai patruzeci de ani de istorie în spate. Pruncii pe care îi vedeai acum aproape douăzeci de ani au intrat la facultate și îți zic „Sărut-mâna, nenea“?
La mijlocul vieţii, eşti pierdut în spaţiu. Tu tot mai speri că
într-o zi o să te trezeşti şi cineva îţi va spune că ai zece ani. Şi că treaba asta cu îmbătrânirea a fost o glumă proastă, iar mama te strigă chiar acum: „Grăbeşte-te că întârzii la ora de mate’!“

– Mergeaţi în părculeţ cu mine şi cu tata, până să ne mutăm.
– În părculeţul din spate?
– Da! Îmi cam plăcea să mănânc nisip.
– Ți-a prins bine la creștere…
– V-aţi amintit? Mai ştiţi? Ce mai face tanti Amy?
Asta a fost a treia lovitură. Căprioara a lovit drept în suflet, cu cel mai ascuţit cuţit care s-a inventat vreodată: cuvântul.
– E bine. Hai pe la noi, o să se bucure să te vadă!
– Vin! Cum să nu! Ce îmi plăcea când mă dădeaţi în leagăn!
Realizezi că ai devenit un pervers atunci când începi să ai fantezii cu fete pe care le știi de când erau embrioni. Subconștientul tău îți spune că mai ai maximum zece– cincisprezece ani de erecție în viața asta și te îndeamnă să acționezi până nu e prea târziu. Ultima șansă, fraiere!
La patruzeci de ani, îți dai seama că momentul în care erai în scutec este la egală distanță în timp cu momentul în care vei fi în scutec. Și mintea ta face, fără să vrei, primul pas spre Ce bine era pe vremea mea!
– Hai, intră! Cred că mai avem cacao cu lapte.
Pi*da mă-sii de viață!”