Silviu Iliuţă's Blog, page 291
June 29, 2018
Printisorul lui Gabriel Oprea si masinutele de lux.
Din presa (sursa poze si informatii BN24):
„Gabriel Oprea a reușit să facă din fiul de 19 ani copia sa fidelă. Gabi Oprea Jr. adoră să fie admirat, îi plac și își permite mașini scumpe și, mai ales, întocmai tatăului său, nu îi place să stea la cozi. Poate și de aceea tatăl ministru îi punea la dispoziție un Volswagen Passat cu girofar care să îl ajute prin traficul greu din București și uneori chiar și în afara Capitalei, ne dezvăluie surse din anturajul prințișorului.
„Băi, nene, sunt membru UNPR si sunt foarte supărat că toata lumea se ia zilele astea de Gabriel Oprea!
Ce aveti, băi, nene cu omul ala care ne-a salvat tara pană acum de multe ori?
Haideti sa va arat niste poze cu copilul lui, ca sa vedeti ce tata bun este Gabriel al nostru.
Vedeti ce copil de exceptie are? Masina asta costă DOAR 100 000 de euro!
Este un Audi S7 Matrix si i-a fost dăruit juniorului de tatăl sau, domnul Gabriel Oprea, cu ocazia implinirii a 19 ani.
Pai, dacă isi crestea copilul prost, nu e asa că acum baietelul avea masina de 2-300 000 de euro?!?!
Daca il răsfăta nu ii lua si lui Ferrari? Sau Maserati, cum au toate beizadelele?
Sau, Doamne-fereste, elicopter?!
Stiti cati ani s-a chinuit Gabriel Oprea să strangă 100 000 de euro din salariul său de ministru si de vicepremier?
Numai pentru masina asta si pentru casa de la Snagov a strans bani 360-400 de ani!
Asa am socotit noi la partid. Vă dati seama, desigur, că in toti anii ăstia a stat nemancat. Ce sacrificii, domnule! Acum intelegeti de ce merge mereu cu coloană oficială? Ca să nu stea in trafic, răilor! Nu are bani de benzină!
Mai mult. Baiatul acesta, Gabriel Oprea Jr, a reusit prin fortele sale, la numai 19 ani sa ajunga intr-o functie de conducere la un renumit partid din Romania.
Culmea, tot la UNPR!
Este Presedintele UNPR Sector 1. Pe munca sa!
Ca să vedeti ca aschia nu sare departe de trunchiul Gabriel Oprea.
Să stiti că Jr are si calitati artistice deosebite. Un simt al frumosului special. Iubeste arta si in special muzica.
In acest scop, el a platit unui manelist o suma de bani pentru a-i compune si dedica melodia „Puștani de Dorobanți”.
Ce filantrop, domnule! Cum sprijina el artistii din buzunarul său!
Asa ca nu va mai luati de el! Nenorocitilor!”
Membru UNPR
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Printisorul lui Gabriel Oprea si masinutele de lux. appeared first on Cronici pe bune.
La Alba Iulia, in Anul Centenarului, au bagat submarine!
Chiar nu credeam ca o sa mai apuc ziua aia cand voi vedea o defilare si ochii mi se vor umezi de la atatea lacrimi. In sfarsit, la Alba Iulia, Anul Centenarului se sarbatoreste asa cum se cuvine. Cu submarine. (filmare Ziarul Unirea)
Ceea ce vedeti in film e flota romana de submarine sau subflota, cum s-o zice. Domnule primar de Alba Iulia, se pare ca sunteti la fel de capabil si de priceput ca doamna Firea. Cel putin la fel de bun! Trebuie sa va multumesc din suflet pentru acest moment emotionant, pentru ca ati inteles ce inseamna Anul Centenarului si ne-ati facut aceasta surpriza. Si nemtii il aveau pe Bismark, dar aia era ditamai nava de razboi. Noi i-am batut la fundu’ gol cu submarinele astea: mici, vioaie, colorate si pot fi conduse usor chiar si de unu’ care scuipa seminte. Va imaginati voi amiralul de pe Bismark scuipand seminte?
Unde mai pui ca flota asta romaneasca are si camuflaj, ca toate arata ca masinile si dusmanii sunt pacaliti de fmoarte.
O singura rugaminte mai de Corazon, domn’ primar: cand mai faceti din astea sa ne ziceti si noua. Sa apucam si noi sa ne luam costumul popular, sa ne infasuram cu panglica tricolora, sis a aducem si o formatie sac ante ceva romanesc. Nu multi, niste taragostisti, cativa calusari, o solista, sa danseze acolo printer submarine.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post La Alba Iulia, in Anul Centenarului, au bagat submarine! appeared first on Cronici pe bune.
Oprea isi mai pune o mana in Photoshop.
Spuneti voi ca asta nu e cea mai tare chestie pe ziua de azi!
Oprea se atanjeqza in photoshop, incat sa para ca da mana cu Obama. (@Bogdan Pacurar)
POZA ORIGINALA:
PHOTOSHOP-UL LUI OPREA:
In poza originala, capul lui Obama se suprapunea putin pe ceas, asa ca baietii lui Oprea au sters ceasul de tot si au pus altul, mai la dreapta putin. :))))))))))))
Nenea Oprea, nu implant de mana iti trebuia matale, ci unul de bun-simt, ca sa stai departe de politica dupa mizeriile pe care le-ai facut.
Dar, daca o luam pe partea estetica, ai avea asa:
-de retusat sprancenele in Pshotoshop, ca arati tot timpul ca un tauras gata sa impunga, mai ales cand te incrunti. Nu e mare lucru de munca acolo: doar sa le ridica putin colturile, sa le subtieze sis a adauge altele;
-apoi as taia putin din gusa. Se vede naspa cand ai ticurile alea nervoase, dai impresia ca esti o broscuta care umfla si desumfla perna de aer de sub gatlej. Nu trebuie taiat mult din ea, doar vreun kilogram;
-as umbla putin la urechea stanga. Ai vazut cate complexe avea Ceausescu de la urechea aia;
-I-as schimba capul lui Obama cu acela al lui Trump. Sa nu zica lumea ca esti din epoca trecuta.
Cu toate astea, cel mai important ramane implantul de neuroni. Matale n-ai nevoie de multi, ca vorbesti agramat, dar stii cateva litere destul de bine. Doar de o galeata, doua, de neuroni, cat sa umple juma’ de cap. Dar inca n-am vazut sa se poata face in Pshotoshop.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Oprea isi mai pune o mana in Photoshop. appeared first on Cronici pe bune.
Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (107)
Cum se foloseste cel mai tare ibric de inox din lume?
Simplu!
Deschizi aplicatia de fierbere, bagi un wallpaper cu niste apa, pui plicul pe ecran si gata ceaiul!
A em si pate vegetarian, de vaca.
Frate, asta e culmea reciclarii!
Arunci cartela la gunoi si se incarca cu 1o euro!
Baieti, pe tomberoane!
Eu atat va spun:
Prietena mea a castigat si v-a dat deja in judecata!
Mda… O astept si pe aia: „FIRMA DE ORGANIZAT NUNTI-aici se termina tot.”
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (107) appeared first on Cronici pe bune.
Firea: “Vom numi aceasta groapa Vasilica!”
In Bucuresti, langa Conservator, a aparut o groapa. Filmare: Florin Ghioca.
https://www.cronicipebune.ro/wp-content/uploads/FE516533-7C69-4D09-9358-6D37CFC60813.mp4
https://www.cronicipebune.ro/wp-content/uploads/BE5C2739-3934-41BE-9090-5D944E7BE909.mp4
l
Gabriela Firea, declaratie de ultimul moment: „Da, aceasta groapa face parte dintr-un plan pe termen mai lung implementat de Primaria Capitalei sub conducerea MEA. Nu este vorba, asa cum zic toti carcotasii si aia din Opozitie, ca Bucurestiul are strazi care trebuie consolidate, ca noi avem infrastructura praf. Nu! Dezmint categoric.
Groapa aceasta de la Conservator se va numi Viorica Dancila, pentru ca e premierul care a reusit sa ne faca tigrii Europei, chiar daca in Europa sunt tigrii doar la ZOO. Pentru ca a reusit sa anihileze inflatia din doua fraze. Langa groapa va fi si o placuta gravata in bronz, pe care vom scrie: „Tutam Dancilae Erasmus dae”, adica „Esti Dancila de dai in gropi.”
Urmatoarea groapa din Bucuresti va fi inconjurata cu panglica si va purta numele Ministrului Pamglica. Prin programul meu, intentionez sa avem circa 3-400 de gropi in oras, unde lumea va putea sa puna pamant, sa planteze flori, sa stea in jurul lor si sa faca focuri de tabara sau chiar sa cada cu masinile in ele. Daca tineretul iese din casa, cine ii pune? Sa stea ca votantii mei in apartamente si in autobuze, sa nu mai umble ca blambecii in alte zile in afara de ziua de vot!
Va fi frumos! Tocmai am alocat doua miliarde pentru cateva statui ale nepotilor familiei regale belgiene, iar asta sigur va rezolva si problema gropilor, dar si problema cladirilor cu bulina rosie.
Apropo, stati intr-un bloc cu bulina rosie? Vedeti ca sub el se va inaugura in curand cea mai mare groapa din Bucuresti, de 1000 de ori mai mare decat astea din tara”:
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Firea: “Vom numi aceasta groapa Vasilica!” appeared first on Cronici pe bune.
June 28, 2018
Cea mai tare compunere.
Am ras bine. Compunerea asta, desi e clar ca e bacalie si e scrisa tradusa de aici:
…imi aduce aminte de aceea a unui baietel de 9 ani, ruda cu mine. 100% reala. Era cam asa:
„… apoi m-au dat afara din tabara, pentru ca doamna de muzica a spus ca sunt obraznic. Eu m-am bucurat ca totusi ea este bine, chiar si dupa ce era sa se inece in mare.
In noaptea aceea, eram cu un coleg pe plaja, desi nu aveam voie. Dar ne plictiseam in camera. Am vazut-o pe doamna bagand si scotand capul in apa marii. Mi-a fost atat de frica ca se ineaca, incat am vrut sa sarim sa o ajutam, desi stiam ca vom fi pedepsiti. Noroc ca l-am vazut pe profesorul de sport, care a si salvat-o, impingand-o in apa, apoi scotand-o de par de acolo. Habar nu am avut ca asa se salveaza un om. Apoi era sa se inece el si ea i-a facut acelasi lucru. Am stat pana la sfarsit si, cand ei au iesit din apa ne-am dat seama ca fusesera atacati de rechini, care le-au mancat si hainele. Uf, bine ca a scapat!”
Compunere: fb
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Cea mai tare compunere. appeared first on Cronici pe bune.
Veorico, te astept la casa 2!
I-am zis casierei de la Auchan ca eu le platesc produsele la pretul de anul trecut, ca am auzit la televizor ca „inflatia e teoretica”.
Dupa ce m-am certat cu ea zece minute, mi-a zis:
-Mai lasati din produse, daca nu aveti bani!
Am scos bonul de anul trecut de pe vremea asta si i l-am aratat. Aceleasi produse, mai putin chilotii, dar i-am scazut de pe pe bon. Era cu 40 de lei mai ieftin.
M-a facut tampit si a chemat paza.
Paznicului i-am spus ca inflatia e teoretica si ca, daca salariul nu s-a marit, produsele nu s-au scumpit. Ni se pare. I-am zis ca asa am auzit-o pe doamna Dancila la tv.
-Hai, domne’, tu stai sa asculti ce zice p****** aia?
Am lasat inca 40 de lei si am plecat sa imi platesc ratele la banca. Absolut teoretica si statistica si aceasta crestere. Doar 12 euro lunar. I-am explicat si doamnei de la ghiseu ca i se pare ca ratamea a crescut.
-Inflatia e doar o statistica, doamna! Ar trebui sa stiti, ca aoar lucrati la banca!
Si am scos telefonul, i-am aratat declaratia Vioricai Dancila. S-a inchinat de trei virgule sase ori.
Nu m-am inteles cu ea. Tot teoretic, dupa alte zece minute de scandal, a chemat paza. Care practic m-a scos afara si m-a invitat sa platesc prin aplicatie. Apoi i-a zis celei de la ghizeu:
-Doamne, ce idiot!
Doamna Dancila, azi am dat mai mult cu 100 de lei, din buzunarul meu. Care buzunar e un nenorocit si nu vrea sa inteleaga ca inflatia e teoretica. Cum facem? Veniti dumneavoastra sa ii explicati? Va trimit buzunarul prin posta ca sa ii vorbiti sau veniti dumneavoastra frumos la casa 2 de la Auchan sa imi aduceti banii?
PS: am reproduc o afirmatie de-a dumneavoastra si m-au facut idiot. Pot sa dau vine mai departe?
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Veorico, te astept la casa 2! appeared first on Cronici pe bune.
June 27, 2018
Mihaela de la PSD te cheama la lupta!
Draga Mihaela,
Sunt un alegator pesede care am primit mesajul tau. Ce vreau sa zic: vin la lupta sa dam jos guvernul, s ail punem la loc, sa ce vrei tu. Important e sa vii cu aia 50 de lei neimpozabili, ca la ultima cantare. Si sa nu te puna dracii sa ma pui sa semnez pentru ei ca sa ma impoziteze hotii astia de la guvern! Mai adu matale doua-trei sticlute de apa, ma intelegi, si in una din ele pune tot ceva alb, dar nu apa. Ceva la 40 de grade, ma intelegi? Ca eu nu pot sa vad moaca lui Dancila nici in poza, fara tuica.
Si mai adu matale niste pizza, ca sandvizurile alea de la miting mi-au cazut greu la stomac. Nu stiu daca erau alea sau faptul ca am vazut-o pe Firea.
Ne vedem in parcul Izvor. Voi fi imbracat in tricou cu dungi, da’ sa nu se interpreteze ca e un mesaj pentru sefu’, ca nu e. Nu ne-am vazut, dar ma recunosti usor dupa privirea mea tandra. Daca nu reusesti asa, imi arati o poza cu Tariceanu si, daca vomit, eu sunt. Asta merge de fiecare data. Parola este: “Prancila e vroasta!”
Ne vedem acolo. Jos guvernul! Sau sus guvernul! Sau ce dracu’ vrei tu, da’ sa aduci aia 50 de lei ca am ramas fara tigari.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Mihaela de la PSD te cheama la lupta! appeared first on Cronici pe bune.
Induiosatoarea poveste a ultimului neuron.
Neuronul si-a pus streangul de gat, a bagat pistolul in buzunar, si-a legat un bolovan de picior, apoi s-a dus pe marginea prapastiei. Inainte sa detoneze cele 20 de kg de explozibil pe care le avea in jurul braului, a strigat:
-Cand eram eu mic, Viorica, iar tu aveai cativa ani, aici nu erau campiile astea. Erau dealuri si delulete, pline de frati de-ai mei. Zburdam toti in voie, ne plimbam, ne descarcam impulsuri electrice intre noi pana dimineata. Bunicul meu a fost neuron, tatal meu a fost neuron, eu fac aceeasi meserie grea, dar frumoasa. Strabunicul meu a fost printre primii in acest cap, pe cand aveai cateva luni, Viorico. A trait pana ce ai facut vreo 15 ani, cand te-ai gandit sa nu faci totusi vreun liceu unde se invata carte, ci sa te prefaci ca inveti la seral. Au disparut atunci familii intregi de neuroni vechi, sate intregi de neuroni s-au sinucis. Apoi, 20 de ani mai tarziu a disparut si tata. Privea in fiecare zi in jur si vedea cum ii dispareau prietenii-neuroni, rudele, suferea cand circumvolutiunile se transformau in campie si n-a mai rezistat. S-a dus cam cand ai mers tu la Bruxelles si ai inceput sa vorbesti in limba engleza. El era responsabil cu limba engleza, desi saracul nu facuse o boaba la viata lui. Ca nu l-ai antrenat. Viorico! He, he! Si cand ai vorbit cu reporterita aia s-a sinucis de rusine. Isi aminteau batranii ca odinioara mai citeai cate o carte. Aveai 9-10 ani cand ai citit-o pe ultima. Ce vremuri, stramosii erau inca vii! Rand pe rand s-au dus toti, mureau orase intregi de neuroni la fiecare discurs de-al tau. Iar azi dimineata, cand m-am trezit, am vrut sa merg la prietenii mei, cei doi care au mai ramas in viata. Am intrat in casa lor si i-am gasit intinsi pe podea, arsi, prajiti, terminati. Ai avut un discurs in Parlament, iar ei n-au mai suportat. Cand au auzit-o pe aia cu majorarea scaderii,dar si dezacordurile, si-au pus capat zilelor.
Acum, de cateva luni, e ecou aici, cand vorbesc cu tine, vine sunetul de peste tot. Ot, ot, ot…
Sunt ultimul din neamul meu, Viorica. Am avut o viata nu prea frumoasa, grea, dar iti multumesc ca m-ai lasat sa traiesc pana azi. Acum am ramas doar eu, iar eu urasc singuratatea, asa ca te las cu bine. Cat despre tine, nu iti face griji: si cu trei neuroni si fara niciunul, tot la fel traiesti. Cu bine!
Apoi si-a pus punga pe cap, a dat un sut bolovanului, care a cazut in prapastie, a apasat cu mana stanga pe tragaci si cu dreapta pe butonul detonatorului.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Induiosatoarea poveste a ultimului neuron. appeared first on Cronici pe bune.
Cum sa iti faci campanie de marketing, iar poporul sa te iubeasca.
Nu vreau sa va spulber visul revolutionar indreptat impotriva CEC.
Ca omulet care am colaborat vreo 15 ani cu diverse agentii de publicitate din Romania va pot spune cu mana pe inima ca:
-nimic nu este cinstit in industria asta cand e vorba de conturi “grele”, adica orice tine de STAT.
-ca sa pui mana pe un astfel de cont, in esenta trebuie sa cunosti pe cineva bine infipt in partid, un smecher, sau pe cineva cu relatii sau pe cineva care stie pe cineva. CEC este un cont mare si nu se poate obtine altfel pe piata romaneasca, oricat de buna ar fi o agentie, iar Papaya e foarte buna.
-faptul ca un client de calibrul CEC a renuntat la colaborarea cu agentia inseamna un singur lucru. Smecherul a sunat si a zis:
-Ba, imi bag p…, io va dau CEC si voi imi injurati partidu’, ma? In loc sa lucrati ca v-am dat bani, voi dati liber la oameni pentru miting, ma? Hai sa vedem noi acum pentru cine mai lucrati voi!
Nu va imaginati ca e altfel. Nu e!
Asa ca eu ni-as tine banii la CEC. E ca si cum ai zice ca mergi pe autostrazi administrate de o regie PSD, e ca si cum ai spune ca te uiti la meciuri la Tvr. CEC e ca orice institutie care are legatura stransa cu statul roman. Pile, spagi, influenta. Nici mai buna, nici mai rea. Daca as avea bani la CEC, n-as avea nicio retinere sa ii pastrez acolo. NU I-as retrage din cauza unui scandal in care e implicata o agentie de publicitate, NU dupa ce am scrie mai sus. Noroc ca n-am. Prefer bancile private, din principiu.
In Advertising, ca Publicitate suna prost, asa sta treaba. Acolo e o Romanie mai mica, bazata pe pile, partid, traficanti de influenta si para-ndarat. Am prieteni la agentii mici, foarte buni, care se dau cu capul de pereti, scot din ei campanii geniale si tot nu pot pune mana pe un cont greu, pentru ca sunt cinstiti. Asta e un defect. Romania se va curata cand in fiecare domeniu un parte vor fi oameni care nu vor accepta compromisul, doar atunci. Razvratirile astea sunt de genul: am intrat in troaca, dar, vaaaaaai, m-au mancat porcii! Ce surprizaaaa!
Pentru prietenii mei scriu asta, stiu ca ei nu o pot face.
Greful rosu, renumit produs romanesc de la Intorsura Buzăului, colt cu Izmir.
Cat s-au chinuit turcii să e cucerească si nu au reusit…cu tot Baiazidu’ lor!
Si noi i-am invins in cateva minute, cu nea Nicu in fruntea ostirii!
Cum care Nicu? Cel care pune afisele la raionul de fructe.
Ar mai fi variante, să dăm frâu liber creativitatii:
Esti şukar şi ai Mercedes.
Asculti manele şi porti fes
Bagi o piesa de Salam
Ce scuipi cand arunci pe geam?
Nici nu vreau sa stiu ce e berea cu lamaie…
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”
Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la ;
*gasiti cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune
The post Cum sa iti faci campanie de marketing, iar poporul sa te iubeasca. appeared first on Cronici pe bune.
Silviu Iliuţă's Blog
- Silviu Iliuţă's profile
- 45 followers
