Cristina Boncea's Blog, page 6

dc nu citește lumea

Nu mă întrebați pe mine dacă tinerii din ziua de azi mai citesc; aproape toți dintre cei printre care am stat citeau. Opinia generală și anumite statistici ușor de pus la îndoială este că oamenii din ziua de azi nu mai citesc (la fel de mult precum înainte de dezvoltarea tehnologiei). Pe tema asta nu […]

Sînt alta – poem-fluviu al feminității și metamorfozei

Dacă feminitatea ar fi un volum de poezii, ar fi Sînt alta. Este prima oară când o citesc pe Svetlana, așa că nu știu dacă acest stil o reprezintă în general, dar mie volumul mi-a transmis, mai presus de orice, o stare de tandrețe până la erotism. După cum ne spune Andrei Codrescu pe coperta […]

darul natural al Simonei Popescu

Cartea plantelor și animalelor (2023) e prea mare de mine, dar m-am încumetat să o citesc; i-am acordat timpul necesar. Cu toate acestea, pot doar să întrevăd cu ochiul minții adevărata sa dimensiune. După toată experiența de viață și de scris a Simonei, ea ne oferă această enciclopedie în dublu sens, precum textele. Nu este […]

unul dintre cele mai bune debuturi în poezie

„e greu să scrii un poem/și să nu te gândești/instant la dragoste/sau la mama” Astfel scrie Lena în o cană de noviciok la bătrânețe, volumul ei de debut din 2020, unul dintre cele mai puternice pe care le-am citit. Încă de la început aflăm cine e: o fată care își dezamăgește familia urmând acest drum […]

biblia poeziei feminine, Angela Marinescu

Poezia Angelei Marinescu din această antologie m-a transportat într-un univers care, deși descrie cele mai tenebroase niveluri ale experienței umane, mi-a părut o a cincea dimensiune demnă de una dintre cele mai bune poete pe care le-a avut România vreodată. Pe măsură ce citeam mă întrebam de ce nu este inclusă în curricula școlară, de […]

tagliatelle fără condimente

Tagliatelle allegro (2024) descrie perfect experiența acestei cărți: bucăți mici și fluide de text, fragilitate și parcă un abur care se ridică din pagini. Un volum ce poate fi citit dintr-un foc despre desprinderea de un alt suflet – o experiență mereu profund transformatoare. Printre aceste bucăți sunt strecurate și texte de tipul wishful thinking […]

utopie/distopie în San Lorenzo

Nu mi-e clar dacă Vonnegut a intenționat să scrie o distopie sau o utopie prin Leagănul Pisicii. Cartea mi-a amintit foarte tare de Jurnalul lui Palahniuk. Nu mi-a plăcut la fel de mult ca Abatorul Cinci, dar Vonnegut e cu siguranță în ascensiune printre autorii mei preferați. Dacă te întrebi cum ajungi de la creatorul […]

rețetă: 10 ore de coșmar pentru anxioși

Not the dog! Mica mea inimă de om singuratic este genul de poveste în care lucruri din ce în ce mai groaznice i se întâmplă bietului protagonist, dar, din fericire, cele mai multe sunt dirijate de mintea lui de om foarte anxios, ceea ce le duce mai mult în sfera imaginarului. Pe de altă parte, […]

Eva și ceilalți – trecutul care ne construiește

Mi-a plăcut mult Eva și ceilalți, prima carte de-ale Cristinei Ispas pe care am citit-o. Lectura mi s-a părut greoaie la început din cauza descrierilor lungi, dar mai mult din cauza fontului prea mic al textului. După ce m-am deprins cu personajele, puțin ca în experiența cu romanul lui Bogdan Coșa, Cât de aproape sunt […]

ultimele locuri în drona lui Elekes

o dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine (2018), spre deosebire de primul volum al lui Robert, ne implică în abisul interior al unui bărbat de 33 de ani în mod cât se poate de direct. Protagonistul (sau eul-locutor) își asumă aici mizeria din jur mai mult decât personajele din Aici îmi […]