Cristina Boncea's Blog, page 4

(p.lockwood) ar trebui să vorbim despre asta

Patricia Lockwood mă impresionează din ce în ce mai tare. Nimeni nu vorbește despre asta (2021) păstrează atât temele autobiografice din Motherland Fatherland Homelandsexuals, cât și imaginile suprarealiste pentru a ne oferi o capodoperă (post)modernă. Nu este nimic criptic aici, Patricia a scris despre lumea în care trăim cu toții, atât de mult încât uităm […]

(p.lockwood) every gull has a chunk of your mom on its beak

Motherland Fatherland Homelandsexuals (2014) mi-a atras atenția atât prin titlu, cât și prin designul copertei. Imaginea nu este deloc înșelătoare: Patricia Lockwood chiar ne-a oferit poezii despre ființe hibride sau animale antropomorfizate; volumul conține un singur poem confesiv, narativ. În rest, backgroundul&influențele autoarei reies prin intermediul temelor abordate. Cine empatizează cu Bambi, Monstrul din Loch […]

(t.pynchon) autorul care nu te lasă singur în trip

Nu cred că acest om a scris vreo frază plictisitoare în viața lui. Își merită absolut toți laurii, este Autorul de care avem nevoie, pe care merită să-l slăvim; să-l lăsăm să ne arate ce-i cu lumea asta (reală și literară). Viciu ascuns ni-l prezintă pe Doc, detectiv particular din LA, pe care o fostă […]

(ș.mihalache) nu am știut să integrez algoritmii realității

Ștefania Mihalache este oficial unul dintre poeții mei români preferați. Cronica Akasha (2021) oferă un univers gotic, cu inserții autobiografice și imagini suprarealiste în care personajele recurente livrează mesaje despre „viața de după viață” în paralel cu cea a celor încă vii. Cartea îi este dedicată postum tatălui autoarei, Ion Mihalache, din al cărui jurnal […]

(r.chirian) fiecare trebuie să știe ce salvează

Medusa (2024) m-a furat la început prin imagini, fapt pentru care am realizat o analiză amănunțită a fiecărui poem în parte. Voi prezenta în continuare concluziile la care am ajuns. Cred că Ritei îi ies cel mai bine poemele cotidiene, nu atât de mult cele cu inserții suprarealiste; volumul reprezintă un mix între cele două. […]

cele mai frumoase 10 poezii românești (I)

Consum poezie la greu în ultima perioadă, așa că m-am gândit să fac un top inițial al celor mai frumoase texte parcurse până acum. Criteriile de selecție: volume publicate în ultimii 15 ani&sufletu’ meu – un argument costeliv, dar puteți decide singuri dacă am sau nu gusturi fine; dacă descoperiți fie și un posibil nou […]

(m.tamás) pariu pe-o vată de zahăr că-s 23 de ciori

c u t i c u l a r (2017) este unul dintre cele mai bune volume pe care le-am citit. Pot doar să îmi închipui evoluția lui Mihók în volumele mai recente. Majoritatea poemelor îi sunt dedicate Nataliei, în onoarea despărțirii – iată cum poți să scrii despre această experiență umană într-un mod care […]

(g.eftimie) pescăruși ca pungi de plastic fosforescente

Oare la fel de stângaci se simt și alții care au citit Sputnik în grădină (2020) când aleg să vorbească despre el? Ce ne-a oferit Gabi Eftimie este un dar extrem de prețios, cu imagini puternice atât ad litteram, cât și în cuvinte; „un volum eco” nu descrie această experiență suficient de bine – nu […]

(ș.mihalache) volumul care îți dă baby-fever

sisteme de fixare și prindere (2016) este sora Ultimei familii tradiționale; perspectiva feminină asupra rolului de părinte, mai întâi în expectativă, apoi imersiune în viața în patru, totul culminând cu întoarcerea la propria origine – o cartografiere superbă. Primul și A doua, primele capitole ale volumului, descriu procesul gestației, cu toate fricile și revelațiile pe […]

(a.sexton) pe amfetamina sufletului

Anne Sexton se încadrează pe linia Plath–A.Marinescu–Lana del Rey; femeie căreia vocea morții i-a șoptit în ureche până când, în cele din urmă, s-au sărutat timpuriu. Așa ne place să spunem când cineva își pune capăt zilelor, că ar mai fi avut timp, dar nu avem de unde ști ce presupunea contractul său cu viața. […]