Cartea Mironei Quotes

“Nu, n-am nevoie de scuze. Mi-era dor de iubire… Un dor vechi şi cumplit.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“În ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este supremul miracol…”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă, o lacrimă, o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun...”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“S-au făcut cercetări toată noaptea. Uşile fuseseră găsite vraişte. Totuşi, in casă nu lipsea nimic. Răvăşite erau batistele şi sufletul unui copil. Dar asta n-a băgat nimeni de seamă...”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Pe oameni tocmai asta-i măsoară, ultima atitudine! filozofa Dominic. O singură dată ai prilejul să fii superb. Viaţa e stupidă, iremediabil stupidă. Nu întâlneşti în jurul tău decât iluzii şi regrete. Sunt obosit de privirile care se agaţă de trecut sau de viitor ca să-şi suporte prezentul. Unde e fericirea? Unde e frumuseţea? [...] În sfârşit, numai moartea îţi dă prilejul unei atitudini estetice. Ultimul spectacol e singurul interesant. Pentru acest spectacol te plictiseşti destul toată viaţa.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Gian: De ce eşti necăjită?
Lisandra: Fiindcă sunt un copil abandonat.
Gian: Ei drăcie!
Lisandra: Crezi că numai copiii în faşă pot fi abandonaţi?
Gian: Şi cine te-a abandonat?
Lisandra: Mai întâi tata, pe urmă mama, şi acum un băiat.
Gian: Mizerabilul!
Lisandra: Nu e mizerabil, e un băiat care nu mă iubeşte.
Gian: E un prost.
Lisandra: E unul din cele câteva milioane de proşti care nu mă iubesc.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“- Dimpotrivă, ar fi bine să nu vă treacă...
- De ce?
- Fiindcă-mi închipui că abia atunci începe să fie trist cu adevărat, când trece.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Nimic nu e mai trist decat o gara. Nimic nu e mai trist decat o gara in timp de razboi...”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“- Nu stiu daca o sa fiu in stare, Jacquot.
-Am cunoscut o fata ca tine, care a aruncat intr-o noapte in aer un depozit de munitii german. Probabil ca nici ea n-a stiut ca ar fi in stare. Pe front, aveam zilnic dovezi, admirabile dovezi, ca oamenii sunt in stare de cele mai frumoase, cele mai generoase fapte.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Daca axiomele geometrice ar atinge interesele oamenilor, ar fi si ele contestate.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Rodi are trei ani si face razboiul. Rodi are trei ani si e inamicul Germaniei.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“-De ce iti pui viata in pericol daca ai un copil?
-Mai sunt si alti copii pe lume, Mirona. Al meu nu poate sa fie fericit intr-o lume in care sunt atatia copii flamanzi, persecutati, ucisi...”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Pamantul nu se invarte in jurul unor drame personale, ci al unor ciocniri de interese care sufoca poporul la fel peste tot.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“In familia noastra, de la batrana Catian si pana la mine, nimeni n-a plans in prezenta unui strain si nici chiar pe numarul unui prieten. Dar dred ca nimeni in familia mea n-a avut un prieten.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Dar vesnicia a durat cateva luni. Fanny, care l-ar fi smuls cu ghearele oricarei femei, nu l-a putut smulge mortii.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“-Ramai, Mirona, imi iau toata raspunderea.
-Fiecare trebuie sa-si ia singur toata raspunderea, Gian.”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Legile istoriei nu incap in fundul unei ceşcuţe, micuta mea Mirona”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“-Si apoi?
- E tarziu, imi raspundea bunicul, si mainile cu pielita mototolita se rasuceau una intr-alta, se cuibareau ca sa se incalzeasca.
E tarziu, imi spun eu, si ma pomenesc frecandu-mi palmele la fel ca bunicul meu”
― Cella Serghi, Cartea Mironei

“Cand eram mica si, rar de tot, bunicul meu- sarmanul omulet cu voce stinsa si ochi galbeni, vinovati- imi spunea cate-o poveste”
― Cella Serghi, Cartea Mironei