Civilization in Transition Quotes

“In each of us there is another whom we do not know.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“In each of us there is another whom we do not know.

(quoted in Incognito )”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Acesta este pasul pe care Zarathustra nu l-a putut face: pasul către „omul cel mai urât”, omul adevărat. Împotrivirea şi frica faţă de el dovedesc cât de mare este puterea de atracţie şi de seducţie a ceea ce este inferior. Separarea de inferior nu este o soluţie.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Suma unui milion de zerouri nu face nici măcar unu.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Acel gest simbolic de a o întrona pe Déesse Raison la Notre-Dame pare să fi însemnat pentru lumea apuseană ceva asemănător cu tăierea Stejarilor lui Wotan de către misionarii creştini, căci nici atunci, nici acum, fulgerul răzbunător nu i-a lovit pe nelegiuiţi. Este probabil mai mult decât o glumă a istoriei universale faptul că tocmai în acel moment şi tocmai un francez, Anquetil du Perron, se afla în India şi, la începutul secolului al XIX-lea, aducea acasă o traducere a Oupnek’hat, o culegere de cincizeci de Upanişade, care au permis pentru prima oară Occidentului să arunce o privire mai adâncă înăuntrul enigmaticului spirit al Orientului … Masa anonimă de oameni întunecaţi, care s-a adunat cu gânduri distrugătoare în Notre-Dame, s-a năpustit şi asupra individului, nimerindu-l şi pe Anquetil du Perron, în care a provocat un răspuns devenit istoric. De la el se trag Schopenhauer şi Nietzsche, de la el apare acea influenţă spirituală încă incalculabilă a Orientului.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“. . . see both sides. [We] become aware not only of [our] moral inferiorities but also, automatically, of [our] good qualities. [We] rightly say, “I can’t be as bad as all that.” To confront a person with his shadow is to show him his own light.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Adevărata cauză a nevrozei însă se găseşte în prezent pentru că nevroza există în prezent. Ea nu este nici pe departe un "caput mortuum" care provine din trecut, ci se întreţine zilnic sau, ca să spun aşa, se recreează iar şi iar. În pus, nevroza se poate "vindeca" doar în prezent şi nu în trecut. Deoarece opoziţia nevrotică ni se prezintă azi, digresiunea istorică nu este decât un ocol, dacă nu cumva de-a dreptul o rătăcire. Şi fiindcă în nevroză se află o parte din personalitatea proprie, digresiunea în posibilităţile infinite ale fantasmelor obscene sau ale dorinţelor infantile neîmplinite este pur şi simplu un pretext care ne face să ocolim concretul.
Întrebarea-cheie este: ce anume vrea să apară din spatele acestei ceţe la suprafaţa personalităţii conştiente a bolnavului şi cum trebuie să arate atitudinea sa pentru a putea să integreze această parte a personalităţii sale care este scindată sau care nu a fost niciodată legată cu el? Cum altfel ar putea ea să-l încolţească, dacă ea nu ar fi ceva ca şi mâna sa stângă, ca o altă jumătate a sa proprie? Cu alte cuvinte, ceva care îi aparţine în cel mai adânc sens al cuvântului, ceva ce îl întregeşte, cu valoare de echilibru organic, dar care dintr-un motiv oarecare îl sperie, probabil din cauză că îi complică viaţa şi îi creează obligaţii aparent imposibile?”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Nu felul în care poate să scape de nevroză este ceea ce bolnavul trebuie să înveţe, ci felul în care poate trăi cu ea. Căci boala nu este o sarcină inutilă, deci fără sens, ci ea este chiar el însuşi; el însuşi în ipostaza "celuilalt", cel pe care încercăm tot timpul să-l excludem, dintr-o comoditate infantilă, de pildă, sau din teamă, sau dintr-un alt motiv oarecare. În felul acesta transformăm Eul, după cum bine spune Freud, într-un "sălaş al fricii", ceea ce nu ar fi el niciodată dacă nu ne-am apăra atât de nevrotic de noi înşine. Acolo unde Eul este un sălaş al fricii, acolo cineva încă mai fuge de el însuşi şi nu o vrea în schimb, Acelui temut "celălalt" propriu îi este în primul rând adresată tehnica depreciativă de subminare a "psihanalizei", care continuă să spere că îşi va paraliza opozantul în acest fel pe termen lung.
Nu ar trebui să căutăm felul în care putem rezolva o nevroză, ci ar trebui să descoperim ce vrea ea să însemne, ce ne învaţă şi ce scop sau sens are. De fapt, ar fi bine să învăţăm să-i fim recunoscători, căci altminteri o ratăm împreună cu posibilitatea de a ne cunoaşte aşa cum suntem cu adevărat.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“De fapt, nevroza nu este în niciun caz doar ceva negativ, ci şi ceva pozitiv. Doar raţionalismul, cel lipsit de suflet, a fost în stare să scape din vedere acest fapt, sprijinit de limitarea unei concepţii de viaţă pur materialiste. În realitate, nevroza înglobează sufletul bolnavului, dar nu în întregime, cel puţin o parte esenţială a acestuia, iar dacă, aşa cum rezultă din concepţia raţionalistă, nevroza i s-ar putea extrage precum un dinte cariat, el nu ar avea prin aceasta nimic de câştigat, dimpotrivă, ar pierde ceva de-a dreptul esenţial, la fel cum, de exemplu, un gânditor şi-ar pierde îndoielile cu privire la adevărul concluziilor sale, sau un om moral, capacitatea de a fi tentat, sau un om curajos, teama. A-ţi pierde nevroza este ca şi cum ai rămâne fără obiect, de fapt, viaţa îşi pierde apogeul şi cu aceasta, sensul. Nu a avut loc o însănătoşire ci o amputare, şi nu este decât o consolare amăgitoare dacă în acest caz "psihanaliza" ne asigură că nu am pierdut nimic afară de paradisul infantil cu ale sale himere de dorinţă (perverse). S-a pierdut mult mai mult, căci în nevroză este inclusă în realitate o parte preţioasă din suflet, fără de care omul este condamnat la resemnare, amărăciune şi alte adversităţi ale vieţii.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Conştiinţa din capul nostru este un actor care a uitat că joacă un rol. Dar atunci când spectacolul s-a sfârşit, el trebuie să-şi poată aminti de realitatea sa subiectivă, căci el nu va putea să-şi continue existenţa nici ca Iuliu Cezar, nici ca Othello, ci doar prin fiinţa proprie, de care s-a înstrăinat printr-o iluzie a conştiinţei. El trebuie să realizeze din nou că nu a fost decât un personaj pe scenă, că s-a jucat o piesă de Shakespeare şi că există un regizor precum şi un director de teatru care au atât înainte, cât şi după, ceva important de spus despre interpretarea lui.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Iubirea nu este un lucru ieftin şi să ne ferim s-o facem ieftină. Trăsăturile noastre negative, egoismul nostru, laşitatea noastră, aşa-zisa noastră inteligenţă universală, zgârcenia noastră, toate vor să ne convingă să nu luăm iubirea în serios. Eu consider că este un lucru nefericit că astăzi vorbim despre problema sexuală separat de cea a iubirii. Cele două chestiuni nu trebuie separate, căci dacă există aşa ceva cum este problema sexuală, atunci ea nu poate fi soluţionată decât prin iubire. Orice altceva ar fi numai un surogat dăunător. Sexualitatea, ca sexualitate rezolvată, este animalică. Dar ca expresie a iubirii, sexualitatea este sfinţită. De aceea nu întrebaţi niciodată pe nimeni ce face, ci cum face. Face din iubire şi în spiritul iubirii, atunci slujeşte un zeu, şi orice ar face nu este treaba noastră să-l judecăm, pentru că este ceva înnobilat.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Calităţile morale se pot dobândi numai în libertate şi se confirmă numai în situaţii periculoase moral.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition

“Este adevărat că natura distruge, de asemeni, ceea ce chiar ea a construit, dar tot ea reconstruieşte. Ceea ce relativismul modern a distrus din lumea vizibilă ne este restituit de suflet. Deocamdată nu vedem, fireşte, decât coborârea în întuneric şi urât, dar cel ce nu suportă această privelişte nici nu va crea niciodată luminosul şi frumosul. Lumina se va naşte întotdeauna numai din noapte, şi niciun soare nu a rămas vreodată în loc pe cer, din cauză că o speranţă umană temătoare s-ar fi agăţat de el.”
― C.G. Jung, Civilization in Transition