Sub acoperirea minciunilor Quotes

“Plângeau amândouă de tristețe, de nervi, de fericire. Plângeau una în brațele celeilalte pentru că, deși oamenilor le este greu să își manifeste emoțiile unul în fața altuia, două persoane care plâng împreună sunt mai fericite decât două persoane care plâng în singurătate.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– A câta sunt? întrebă ea, cu privirea într-o parte.
– A câta ce? întrebă el, întorcându-i chipul către el.
– A câta femeie cu care vrei să te culci.
Întrebarea ei păru să îl ia prin surprindere.
– Cu care vreau să mă culc? repetă el. Nu știu, nu le țin evidența.
Răspunsul lui fu precum o săgeată înfiptă direct în inima ei. În mai puțin de câteva ore, toată tandrețea dintre ei avea să dispară. Și el la fel.
– De care vreau să am grijă, prima.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Iar eu mă simt înșelată de propriile mele sentimente.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– Nu ești tu centrul universului! zise ea pe un ton amuzat, pentru a-l readuce cu picioarele pe pământ.
– Ai dreptate, spuse el serios. Pentru că universul ești tu, iar inima ta e centrul. E singurul loc în care vreau să ajung.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– De câte ori ai mai folosit replica asta?
– E prima oară. De ce, ți-a plăcut? Să o pun pe listă pentru următoarele mele cuceriri?
„Hei, cum adică? Ce următoare cuceriri?”
– E o replică foarte proastă, zise Freya, după ce mai bău puțin din limonadă.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Oare câți pumni ar fi primit dacă i-ar fi spus că era îndrăgostit nebunește de ea?”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– Te iubesc, îi șopti băiatul, pupând-o pe frunte.
Daphne îl strânse mai tare, iar după câteva secunde în care își reglă ritmul respirației, îi spuse:
– Nu credeam că așa o să fie prima dată când îmi spui asta.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“În familia ei, „te iubesc” era un fel de „bună dimineața”. Simplă, fără nicio emoție, o propoziție spusă mai mult din reflex decât din suflet.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Știa că iubirea nu e totul în viață, dar ea considera că prin iubire putea să ajungă să aibă totul.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Atunci când el îi ridică privirea și îi șterse ochii umezi, sărutând-o cu dragoste, Daphne știu că își găsise în sfârșit locul. Lângă el.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Deși nu punea mult preț pe aspectul ei fizic, Freya știa că avea din când în când nevoie să se simtă femeie. Nu polițist, nu detectiv, ci femeie și atât.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“În întunericul serii de noiembrie, parcarea blocului era luminată de farurile mașinii lui Raymond, pe care oamenii o ocoleau ca pe un obstacol în drumul lor spre casă, fără să le pese de povestea de iubire ce se înfiripa chiar acolo, la câțiva metri de ei, unde Freya se lăsa condusă de sentimente după clipe lungi de nehotărâre.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– Ți-a luat ceva, o tachină el, iar ea nu îndrăzni să spună nimic. Glumesc, adăugă, sărutând-o scurt. Am crezut că o să pleci fără să-mi spui deloc. Dar poate a fost doar un pretext să mă aduci din nou a-ici.
Tocmai se descălțaseră, iar ea își dori să îi spună să plece, doar ca să simtă satisfacție atunci când el ar fi recunoscut că nu voia să fie în altă parte. În schimb, nu zise nimic, ci doar ridică din umeri, lăsându-l să creadă ce voia el. Deja se obișnuise cu faptul că totul trebuia să fie despre el și nu avea rost să îl mai provoace. Parcă citindu-i gândurile, Raymond o ridică în brațe și îi șopti:
– Pentru că aș fi rămas oricum.
Deci era real? Chiar umbla după ea?
– Cine spune că o să rămâi în continuare? întrebă ea, cu toată seriozitatea pe care reuși să o adu-ne.
El îi dădu drumul pe canapea și, apropiindu-se de chipul ei până când ea îi simți respirația caldă pe obraz, îi spuse hotărât:
– Eu.
Și din acel moment, Freya știu că nu mai exista cale de întoarcere.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– Cauți scuze ca să…
– Freya? o întrerupse el, cu o privire serioasă.
– Ce e? întrebă ea agitată.
– M-am îndrăgostit de tine.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Așadar, când toată lumea deschidea cadouri alături de cei dragi, Freya pornea la drum pe șoselele pustii și pe autostrada părăsită, căutându-și liniștea de care nu mai avusese parte de două luni.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Măcar într-o mică măsură, mintea ei voia să îl scoată pe Ray din gândurile sale, pentru că era mai toxic decât orice substanță.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– Îmi pare rău, șopti el, lipindu-și fruntea de a ei.
– Pentru? întrebă ea, ridicându-și ochii spre el.
O trase mai aproape de el, iar ea se prinse cu mâinile de bluza lui. Ray își lăsă capul în jos, apropiindu-și buzele de urechea ei stângă.
– Pentru ce urmează să fac.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“O enerva la culme faptul că nu putea sta departe de el, dar în același timp îi plăcea să se îndepărteze de el pentru anumite perioade de timp doar pentru ca reapropierea să fie mereu așa de intensă cum se obișnuiseră.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Tânărul își mușcă buza inferioară într-un mod senzual, privind cu subînțeles spre fundul Freyei, care aruncă o pernă spre el.
– Boule! făcu ea indignată. Știu că îți curg balele după mine, dar te poți duce în altă parte să le ștergi!”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– De ce te-aș crede? Știi foarte bine să te faci dispărut.
Avea dreptate și avea toate motivele să creadă că avea să fugă de ea. Din păcate, nu își dăduse seama că în punctul în care ajunseseră, el nu mai voia să plece de lângă ea. Trebuia să i-o spună într-un mod mai clar.
– Pentru că sunt un om bun. Și pentru că te iubesc.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Nu mai contase nimic în acea noapte pentru niciunul dintre ei. Pentru că atunci când doi oameni se îndrăgostesc, totul devine mai bun și mai frumos. Nu mai există rele și minciuni. Piedici sau dușmani. Nu mai există nimeni în afară de ei doi, iar lumea e un întreg univers construit doar pentru ei, pe gustul lor. Un loc în care iubirea ține de foame, de sete, de cald…”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Pe cât de mult își dorea să fie cu el, pe atât de mult o durea faptul că și el voia același lucru.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Părea că Freya învățase să își controleze emoțiile, căci nu își mai simți obrajii arzând, deși inima ei bătea cu putere din cauza cuvintelor lui, ce îi provocau stări încă nedescoperite de corpul și de mintea ei.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Freya îl privea fix, parcă rugându-l să îi dea drumul, pentru că ea nu era capabilă să se tragă din brațele lui, însă el nu avea nicio intenție de acest gen.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– Nu vreau să mă culc cu tine, continuă el. Nu acum, când încă nu ai încredere în mine. Deși o să fiu sincer cu tine. Ești a naibii de sexy în fusta aia!”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“– Ray, îngăimă ea atunci când el o sărută pe gât, provocându-i fiori în tot corpul.
El se opri, cu buzele încă lipite pe jumătate de pielea ei și cu mâinile pe spatele ei.
– Vrei să mă opresc? întrebă el”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“Freya se simțea precum o carte deschisă în mâinile lui. Emoțiile, sentimentele, toate trăirile ei puteau fi citite atât de ușor de el, încât nu le putea ascunde. Parfumul lui avea note subtile de citrice, ce îi inundau simțurile, impregnându-se în memoria ei ca o amprentă olfactivă a acelui moment.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor

“În ochii lui, ea era perfectă și reprezenta frumusețea întruchipată. Numele i se potrivea perfect, Freya – zeița frumuseții, dragostei, fertilității în mitologia scandinavă, asociată în același timp și cu războiul. Femeia din brațele lui era delicată, feminină și frumoasă, dar se putea transforma cu ușurință într-o furtună care distrugea totul în calea ei. Era războinică și încăpățânată, așa cum îi plăcea lui. Independentă și puternică. Rațională și inteligentă. Și, din acel moment încolo, a lui.”
― Cristiana Gabriela Pătroi, Sub acoperirea minciunilor