The Aspern Papers Quotes

“Her face was not young, but it was simple; it was not fresh, but it was mild. She had large eyes which were not bright, and a great deal of hair which was not 'dressed,' and long fine hands which were--possibly--not clean.”
― Henry James, The Aspern Papers

“One doesn't defend one's god; one's god is in himself a defense.”
― Henry James, The Aspern Papers

“That was originally what I had loved him for: that at a period when our native land was nude and crude and provincial, when the famous 'atmosphere' it is supposed to lack was not even missed, when literature was lonely there and art and form akmost impossible, he had found the means to live and write like one of the first; to be free and general and not at all afraid; to feel, understand, and express everything.”
― Henry James, The Aspern Papers

“It had been devilish awkward, as the young men say, to be found by Juliana in the dead of night examining the attachment of her bureau; and it had not been less so to have to believe for a good many hours after that it was highly probable I had killed her.”
― Henry James, The Aspern Papers

“...I looked at the place with my heart beating as I had known it to do in the dentist's parlor.”
― Henry James, The Aspern Papers

“I don't know why--there are no brick gables,' said Mrs. Prest, 'but this corner has seemed to me before more Dutch than Italian, more like Amsterdam than Venice. It's perversely clean, for reasons of its own; and though you can pass on foot scarcely anyone ever thinks of doing so. It has the air of a Protestant Sunday. Perhaps the people are afraid of the Misses Bordereau. I daresay they have the reputation of witches.”
― Henry James, The Aspern Papers

“I don't care who you may be--I don't want to know; it signifies very little to-day.”
― Henry James, The Aspern Papers

“Nu știu cum s-a făcut, dar cu acel prilej m-a izbit mai puternic ca oricînd ciudata atmosferă de sociabilitate, de înrudire și viață de familie care alcătuiește în mare parte caracteristica Veneției. Fără străzi și vehicule, fără huruitul roților și tropotul brutal al cailor, în schimb cu micile ei căi șerpuite unde lumea se înghesuie laolaltă, unde glasurile răsună ca pe coridoarele unei case, unde pasul omenesc circulă ca și cum ar ocoli colturi de mobilă, iar încălțămintea nu se uzează, orașul are aspectul unui imens apartament colectiv, în care Piața San Marco închipuie colțul cel mai împodobit, iar în rest palatele și bisericile joacă rolul unor enorme divane pentru odihnă, mese de primit oaspeți, suprafețe destinate ornamentației.
Și într-un anumit fel splendidul domiciliu comun, familiar, domestic și răsunător, seamănă în același timp cu un teatru, cu actori clămpănind într-una peste punți sau, în procesiuni împrăștiate, mergînd cu pași mărunți de-a lungul fundațiilor. Cum șezi în gondolă, ai impresia că trotuarele, care în unele părți mărginesc canalurile, capătă importanta unei scene, întîlnindu-ți privirea sub același unghi vizual, iar cetățenii venețieni, mișcîndu-se încoace și încolo în fața decorului învechit al măruntelor lor case de comedie, îți apar ca făcînd parte dintr-o nesfîrșită trupă dramatică.”
― Henry James, Manuscrisele lui Jeffrey Aspern

“Vorbeam cu chibzuită premeditare, dar, pe măsură ce cuvintele mele deveneau sonore, mă izbea imprudența lor. Totuși, le dădeam drumul la noroc și nu-mi părea rău, fiindcă, la urma urmei, poate că bătrîna va fi dispusă să negocieze.”
― Henry James, Manuscrisele lui Jeffrey Aspern

“Limpezimea excesivă a candorii ei era aproape provocatoare, și, pentru moment, am avut senzația că aș fi obținut rezultate mai satisfăcătoare dacă ar fi fost mai puțin naivă.”
― Henry James, Manuscrisele lui Jeffrey Aspern

“Nu se prefăcu că se afla acolo din întîmplare; în spontaneitatea ei colțuroasă, neîncrezătoare, nu încăpeau asemenea artificii.”
― Henry James, Manuscrisele lui Jeffrey Aspern

“... orele de aur se scurgeau, plantele sorbeau lumina, enigmaticul vechi palat pălea ca ceara și pe urmă, cînd soarele scăpăta, începea să se împurpureze, iar foile mele foșneau în briza rătăcitoare a Adriaticei.”
― Henry James, Manuscrisele lui Jeffrey Aspern