Alex Olteanu > Alex's Quotes

“When I was young, I forgot how to laugh in the cave of Trophonius; when I was older, I opened my eyes and beheld reality, at which I began to laugh, and since then, I have not stopped laughing. I saw that the meaning of life was to secure a livelihood, and that its goal was to attain a high position; that love’s rich dream was marriage with an heiress; that friendship’s blessing was help in financial difficulties; that wisdom was what the majority assumed it to be; that enthusiasm consisted in making a speech; that it was courage to risk the loss of ten dollars; that kindness consisted in saying, “You are welcome,” at the dinner table; that piety consisted in going to communion once a year. This I saw, and I laughed.”
― Søren Kierkegaard

“Căci într-adevăr, adică dacă se va descoperi vreodată formula tuturor vrerilor și capriciilor noastre, de ce depind ele, din ce legi purced, cum se extind, încotro tind în cutare și în cutare caz, adică dacă se va descoperi formula matematică adevărată - atunci nu-i mare lucru ca omul să înceteze a mai vrea și va înceta cu siguranță. Spuneți și dumneavoastră: ce chef să mai ai să vrei conform tabelului? Mai mult decât atât: imediat, din om, se va preface într-un buton de orgă sau în așa ceva; pentru că ce-i omul fără dorințe și fără vreri, dacă nu un buton de pe un valț de orgă? Ce părere aveți? Ia să socotim probabilitățile: se poate întâmpla una ca asta sau nu?”
― The Underground Man

“Vedeți dumneavoastră: rațiunea, domnilor, e un lucru bun, nu încape îndoială, dar rațiunea nu-i decât rațiune și-i satisface omului numai capacitatea de a raționa, pe când vrerea este manifestarea întregii vieți, adică a întregii vieți a omului, cu tot cu rațiune și cu toată sensibilitatea la pișcături! Și cu toate că, din această manifestare, viața noastra iese adeseori cam mizerabilă, e totuși viață, nu o simplă extragere a rădăcinii pătrate. Eu, de pildă, absolut firesc, vreau să trăiesc ca să-mi satisfac toată capacitatea mea de a trăi, nu ca să-mi satisfac doar capacitatea mea de a raționa, adică a douăzecea parte din toată capacitatea mea de a trăi. Ce știe rațiunea? Rațiunea nu știe decât ceea ce a apucat să afle (unele lucruri, poate, nici nu le va afla vreodată; chiar dacă nu-i o consolare, de ce n-am spune-o?), iar natura omenească acționează toată pe de-a-ntregul, cu tot ce e în ea, conștient și inconștient, și chiar dacă minte, totuși trăiește.”
― The Underground Man

“And one day you woke up and you found yourself in the very situation you said you would never ever be in, and you did not know what was most important to you anymore. (Sweethearts, 1986)”
― Richard Ford

“We don’t know where any of this is going, do we?” she said, and she squeezed my hand tight again.

“No,” I said. And I knew that was not a bad thing at all, not for anyone, in any life. (Sweethearts, 1986)”
― Richard Ford

“When I am mentally healthy, I am integrated and woven into the world to such an extent that my body and my feelings remain largely hidden from me. They disappear in the practical flow of my daily life because I am already geared to my situation, seamlessly living through the medium of my body without explicitly reflecting on it. In this state of everydayness, there is no separation between self and world; the world appears spontaneously to me as something that I understand, that I belong to, and am 'at home' in. It shows up as real, secure, and reliable, and others show up for me as equally real, secure, and reliable. In this state, I have what Laing calls "ontological security". Secure in my being, I can pre-reflectively move through the world, handle various situations, and affectively involve myself in the lives of others. From the perspective of existential therapy, psychopathology begins to emerge when this embodied connection breaks down, shattering my sense of self. Without the unified bond of being-in-the-world to integrate and hold my identity together, I feel as if I am losing myself, as if I am becoming nothing. Existentialists usually refer to this uncanny dissolution of the self in terms of 'anxiety' or Angst.”
― Kevin Aho, Existentialism: An Introduction

“Era în el ceva cumplit de trist, avea să declare Walcott, cred că n-am întâlnit vreodată o ființă mai tristă, iar cuvântul tristețe încă mi se pare slab; mai curând ar trebui să spun că era în el ceva distrus, complet pustiit. Întotdeauna am avut impresia că viața îi era o povară, că nu se mai simțea legat de nicio o ființă vie. Cred că a rezistat atât cât să-și termine lucrările, și că nimeni nu-și poate imagina efortul pe care-a trebuit să-l facă.”
― Michel Houellebecq, The Elementary Particles

“Bruno ochi și aruncă din toate puterile. Piatra se sfărâmă de zid, ratând de puțin capul reptilei.
— Șerpii au locul lor în natură..., observă Hipiotul-Cărunt cu o anume severitate.
— Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea, bătrâne! Mă cac în freza ei! Bruno era din nou furios.
— Natură de căcat... Mă fut în ea de natură!... mormăi el furios timp de vreo câteva minute.”
― Michel Houellebecq, The Elementary Particles

“Nefericirea noastră nu atinge apogeul decât atunci când am întrezărit, îndeajuns de aproape, posibilitatea practică a fericirii.”
― Michel Houellebecq, The Elementary Particles

“Apoi lucrurile s-au mai liniștit; eram acasă, era vară, iar vara e anotimpul cu care aș vrea să mor, agățat de retină și de părul din nări.”
― Adrian Schiop, Soldații. Poveste din Ferentari

“Vorbesc pe facebook cu o grămadă de oameni care îmi apreciază foarte tare glumele, dar vara a trecut și aprecierile nu mai încălzesc așa de mult, singurătatea m-apasă tot mai rău și-mi face rană pe creier; mă gândesc că o să îmbătrânesc singur, ai mei o să moară, iar prietenii de pe facebook o să mă bată pe umăr, da de unde, te descurci grozav.”
― Adrian Schiop, Soldații. Poveste din Ferentari

“Ca și literatura, muzica poate să provoace o tulburare, o răsturnare emoțională, o tristețe sau un extaz desăvârșite; ca și literatura, pictura poate genera încântare, o perspectivă proaspătă asupra lumii. Doar literatura însă poate să dea acea senzație de contact cu un alt spirit omenesc, în totalitatea lui, cu slăbiciunile și întălțimile, cu limitările, micimea, ideile fixe și credințele sale; cu tot ce îl mișcă, îl interesează, îl ațâță sau îi repugnă.”
― Michel Houellebecq, Soumission

“Îmi plăceau cataloagele turistice, caracterul lor abstract, felul lor de a reduce locurile lumii la un șir de tarife și fericiri posibile: apreciam în special sistemul de notare cu steluțe, indicând intensitatea fericirii la care erai îndreptățit să speri.”
― Michel Houellebecq, Platform

“În viaţă se poate întâmpla orice, şi mai ales nimic.”
― Michel Houellebecq, Platform

“Înțelegeam din ce în ce mai puțin cum poți să fii atașat de o idee, de o țară, în general de altceva decât o persoană.”
― Michel Houellebecq, Platform

“Nu avea un discurs de psihiatru tipic, în fine, era suportabil. Îmi amintesc că-mi sugera să mă „eliberez de legături”; părea mai curând o trăncăneală budistă. Ce să eliberez? Toată ființa mea era o legătură.”
― Michel Houellebecq, Platform

“Când iubirea a dispărut, viața devine oarecum convențională și silnică. Păstrezi o formă umană, comportamentele obișnuite, un soi de structură; dar sufletul, cum se spune, e gol.”
― Michel Houellebecq, Platform

“Iubirea se epuizase prin satisfacerea senzualității și rămăseserăm noi, unul împotriva celuilalt, în adevărata noastră relație, adică doi egoiști, complet străini unul față de celălalt, care doreau să obțină cât mai multă plăcere unul prin celălalt.”
― Lev Tolstoi, The Kreutzer Sonata

“Cum funcționa justiția sub Ștefan cel Mare ne spune Grigore Ureche, cronicarul moldovean: „Fost-au acest Ștefan Vodă om nu mare de stat, mânios și de grabă a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără județ”. Mi se pare interesant că acest gen de comportament nu pare să ne deranjeze (retrospectiv) câtuși de puțin. La fel stau lucrurile și cu Vlad Țepeș, conteporanul muntean al lui Ștefan cel Mare. Bine, îi cam plăcea să tragă în țeapă, dar a fost un mare patriot.”
― Lucian Boia, Românii și Europa: o istorie surprinzătoare

“Vom reuși într-o zi să nu fim rasiști, și nici misogini, bucurându-ne totuși de bogăția diferențelor?”
― Lucian Boia, Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine

“Națiunea rămâne incomparabil mai prezentă în mințile și inimile oamenilor decât Europa. Uniunea Europeană e un proiect grandios și debil totodată, Față de identitățile naționale, bine conturate, identiatea europeană se arată eminamente difuză: mai curând, tot suma unor identități naționale. Istorii ale Europei sunt nenumărate, dar nu există cu adevărat o istorie, și, mai grav încă, nu există o mitologie. Or, fără un orizont mitologic (mitologie însemnând tot ce e credință puternică), nimic remarcabil nu se înfăptuiește pe lumea asta. Din păcate, Europa e mai mult o birocrație decât o credință.”
― Lucian Boia, Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine

“Mai liber ca oricând, grație tehnologiei electronice, individul este și mai controlat ca oricând, grație aceleași tehnologii. Nici un stat polițienesc „tradițional” n-a reușit să pătrundă atât de adânc în intimitatea oamenilor cum reușesc să o facă democrațiile actuale. De altfel, și indivizii au o capacitate mult sporită de a se pândi reciproc. Suntem prinși într-o contradicție: tot mai mult și tot mai puțină libertate.”
― Lucian Boia, Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine

“Condiție fundamentală a democrației, libertatea de expresie a câștigat enorm în ultima vreme, sprijinindu-se în mare măsura tot pe arsenalul electronic. Fiecare individ poate să comunice tot ce-i trece prin cap oricui e dispus să-l asculte. Riscul e pe măsura câștigului: acela al unei învălmășeli de mesaje ieșite de sub control. Pe de altă parte, în sens opus aceste dezlănțuiri de libertate, responsabilii oridinii sociale se străduiesc să mențină dezbaterea publică între limte considerate „corecte”, multiplicând regulile și tabuurile. „Corectitudinea politică„ a ajuns să țină loc de cenzură. E tot mai greu să te strecori printre interdecții, cu riscul de a fi taxat drept „rasist”, „antisemit”, „islamofob”, „misogin”, „homofob”... Libertatea fără zăgazuri interferează cu libertate îndiguită: se vor putea asorta aceste mari tendințe?”
― Lucian Boia, Sfârșitul Occidentului? Spre lumea de mâine

“Câţiva centimetri, câţiva ani, câteva mii de lei in plus, câteva cărţi citite în plus, mă rog, lucruri de felul ăsta despart oamenii...”
― Mircea Cărtărescu, Nostalgia

“Lumea devenea mică și ea era ușor de trăit.”
― Mircea Cărtărescu, Gemenii

“Lumea e minunată, și în afara ei nu există mântuire.”
― Albert Camus, Noces

“Trebuie să murim neîmpăcați și nu de bună voie.”
― Albert Camus, The Myth of Sisyphus

“Căutăm prostește, căutăm în locuri în care nu e nimic de găsit, ca păianjenii ce-și țes plasa în săli de baie în care nicio muscă, niciun țânțar nu poate pătrunde.”
― Mircea Cărtărescu, Solenoid

“Trăim într-o pușcărie fermecătoare, nu mai puțin magică decât orice ne putem închipui.”
― Mircea Cărtărescu, Solenoid