Gemenii Quotes

“Rămânea mult timp, privind printre gratiile gardului, cu o expresie de la care trebuia să-mi întorc ochii. Nu mai vorbeam despre Silviu, dar în tot ce spunea ea, în tonul cuvintelor ei, în dispoziţia ei, până şi în sărutările ei, căci se oprea uneori brusc în singurătatea străzilor ninse, se sprijinea de un stâlp şi spunea «pupă-mă», în toate capriciile ei îl simţeam implicat. Ştiam că Gina se foloseşte de mine ca să se apere, ca să lase să răsufle nefericirea ei, ca să nu rămână singură, că s-o ţină cineva de mâna când era silită să privească în faţă agonia dragostei ei. Cine eram eu că să fiu prietenul ei? Un puşti urât şi bizar, care se aflase în pragul schizofreniei, care nu ştia nimic în afară de-o brumă de literatură, care nu avea niciun fel de experienţă de viaţă. Mă îmbrăcăm cum se nimerea, nu călătorisem niciodată, nu aveam prieteni. Nu îi puteam opune decât spaima mea oarbă de-a nu o pierde. Pentru mine Gina era cu mult mai mult decât o prietenă, era o fiinţă cu neputinţă de suportat, un drog mult prea tare şi pe care totuşi trebuia să-l am. Ştiam că mai curând sau mai târziu totul avea să eşueze, că Gina avea să mă părăsească.”
― Mircea Cărtărescu, Gemenii

“Lumea devenea mică și ea era ușor de trăit.”
― Mircea Cărtărescu, Gemenii