Maria > Maria's Quotes

“A book is really like a lover. It arranges itself in your life in a way that is beautiful.”
― Maurice Sendak

“It's so hard to forget pain, but it's even harder to remember sweetness. We have no scar to show for happiness. We learn so little from peace.”
― Chuck Palahniuk, Diary

“I shall revenge myself in the cruelest way you can imagine. I shall forget it.”
― John Steinbeck, The Winter of Our Discontent

“I've been making a list of the things they don't teach you at school. They don't teach you how to love somebody. They don't teach you how to be famous. They don't teach you how to be rich or how to be poor. They don't teach you how to walk away from someone you don't love any longer. They don't teach you how to know what's going on in someone else's mind. They don't teach you what to say to someone who's dying. They don't teach you anything worth knowing.”
― Neil Gaiman, The Sandman, Vol. 9: The Kindly Ones

“Like most misery, it started with apparent happiness.”
― Markus Zusak, The Book Thief

“All God does is watch us and kill us when we get boring. We must never, ever be boring.”
― Chuck Palahniuk, Invisible Monsters

“Someone who thinks death is the scariest thing doesn't know a thing about life.”
― Sue Monk Kidd, The Secret Life of Bees

“I-am spus că acest tablou se va vinde, se va vinde neapărat, şi char cu mulţi bani – pentru că oamenii sunt stricaţi şi caută stricăciuni. Pentru că oamenii sunt bolnavi şi putrezi, şi ştiu asta, dar se prefac sănătoşi şi buni de frică. Şi pentru că aşa e mai uşor. Dar nu toţi se pot ascunde mereu. Şi uneori toată răutatea şi boala şi stricăciunea lor erupe şi ei se simt bine şi fericiţi, chiar dacă toţi cei din jur îi condamnă şi le plâng de milă.”
― Tatiana Țîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi

“În acea dimineață în care urma să ne întoarcem în sat, mama se îngropase pe jumătate în scoici și m-a chemat să îi îngrop și a doua jumătate, căci ea nu putea singură. I‑am spus că o să răcească: pentru că pe mare se stîrnise vîntul, nisipul era ud, ea avea cancer și valurile veneau mari. Mama însă a insistat. Am tot îngropat-o răsturnînd peste ea pumni de scoici mărunte, pînă cînd în locul ei a apărut o ridicătură sidefată, ca un val împietrit care vorbea și speria pescărușii. Valul cu miez de mamă era nespus de frumos și emana o lumină multicoloră, ca un curcubeu pe moarte. "Curcubeul muribund" a fost al treilea tablou, pe care nu-l voi vinde nicicând, pentru că era preferatul Moirei și despre care ea a spus odată că îl vom agăța în dormitor, ca să îl vedem în fiecare dimineață și seară, iar mama să vadă că noi îl vedem și să se bucure. Acum este la ea. Am lăsat-o să zacă acolo acoperită de scoici, ca într-o fașă, până când valurile ajunseseră prea aproape și i-am spus că ar fi bine să plecăm, dar nici atunci nu m-a ascultat. Mi-a răspuns că ar prefera să moară exact în acea secundă, pentru că nu ar fi existat moarte mai frumoasă, mai ales după a viață atât de nefrumoasă ca a ei.”
― Tatiana Țîbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi