Victoria Tatarin - „???” (CDPL, 2021)

Autoare șugubeață, Victoria Tatarin știe să-și dozeze versurile pentru ca „impresia artistică” să aibă efectul scontat. Astfel că, pomenind de volumul lui Acosmei, peste câteva pagini trântește pe foaie:

 

„am ieșit cu mama la plimbare

cineva a strigat în urma mea:

«curvo!!!»

mama și-a întors capul”

 

Dar gândurile ei diverg în direcții afective cu nuanțe ivite binomic, când dintr-o ruminație negativă obsesivă, când din euforia maladivă a îndrăgostiților:

 

„Ca să nu schimb un bec în bucătărie nu e nevoie să fiu lovită

E nevoie să am două perechi de papuci de cameră de aceeași culoare și

un tată care bea

Violența naște violență

Violența naște mame care te bat

Știai asta?

O să fim împreună îți promit

Chiar mai mult”

 

„Ascult pe repeat aceeași piesă de parcă vreau să capăt rezistență la ea,

să nu plâng de fiecare dată

12 ore e de-ajuns

Ne-am promis că data viitoare când ne vedem o să fim în același pat

N-am uitat

Chiar mai mult” 

 

Însă abundența reprezentărilor macabre cu care poeta încearcă să ne familiarizeze („capul nespălat”, „banca aia jegoasă”, „găuri în craniul unui om”, „putrezește carnea pe tine”, „fără organe, fără sânge”, „te vor tăia în bucăți”, „abdomenul tăiat și plin de spermă”, „morți în descompunere” etc.) alterează viziunea de ansamblu a cărții, privând-o pueril de recunoașterea pe care o merită.