Andrei-Codrin Bucur's Blog

Funeralii deluxe

 

Un influencer fundamentalist/extremist a fostasasinat (gustând, cum spunoccidentalii, din propriul medicament/tratament), iar lumea și-a pierdut dinnou busola. Ceremonia de pomenire are loc pe un stadion. Pleată Portocalie vinesă-și ofere condoleanțele, suporterii urlă, bocesc la comandă, apoi aplaudăfrenetic; Pleată Portocalie dispare. Cu telefoanele-n aer, tragedia este mailesne de îndurat. Pe scenă apare nevasta răposatului (comparat, de cei invitațila microfon, cu: Moise, Iisus, J. F. Kennedy, Martin Luther King Jr. ș.a.). Printr-oploaie de artificii ce năvălește de jos(aviz adepților teoriei conjurației mondiale), ea se îndreaptă către pupitrul aflatîn spatele unui perete transparent din sticlă securizată. Se oprește, caută sprecer (...un prompter), în jurul eiroiesc cameramani experimentați, chipul i se luminează, dă să plângă, însă-șiamintește de angajamentul luat – ochiul vigilent al Fratelui cel Mare nu iartă.

Văduva albă își continuă poliloghia. Joacă atât deprost, încât te apucă dorul după fosta soție a lui Johnny Depp (cum se smiorcăiaîn sala de judecată, cum își ștergea lacrimile de crocodil...). Batăr acolo eravorba de-un divorț, aici discutăm despre o crimă. Batistuța faciliteazămiracolul. Ferească sfântul să i se strice machiajul tras cu gletiera! – ocabotină în slujba „U.S.A.”-ului.

Uitându-te atent, cazi inevitabil pe gânduri. E pecale să izbucnească într-o ieremiadă hollywoodiană, dar supraeul intră-nacțiune și (pentru noi, nicio surpriză) râde cu gura până la urechi. Ținutăireproșabilă, dantură impecabilă... Coafura rezistă. P-ormă devine serioasă șigaleria îndoliată nu mai răcnește. Se scapă doar în încheiere, când..., dupăce-și verifică textul, rostește placid: „God bless you all and God blessAmerica!” – demonstrația picând la țanc, căci prin năprasnicele scântei ale spectacoluluipirotehnic pășește triumfător Conducătorul Suprem. Urmează omagiul său: bla-bla-urile și off-topic-ele de rutină.

Evenimentul se apropie de final. Cuplul regizoralse îmbrățișează... El o atinge, vizibil, puțin mai sus de fese, în vreme ce văduvaalbă își ridică mâna stângă și, cu pumnul strâns și două degete ridicate, facesemnul diavolului (în limbajul gestual, Teiubesc!), ăla pe care-l fac rockerii/ sataniștii/globaliștii la concerte (conspiraționiștilor,ați adormit?) și liderii politici la câte-un summit.

Obrazul ei se odihnește pe inima preaiubituluipreședinte. Timp berechet pentru pozele de album. Conduita lor grăiește de lasine: el – masculul alfa, dominant, protectiv; ea – pisicuță blândă,ascultătoare; ...privirea ei, aidoma ocheadelor unei actrițe XXX.

 

(Foto © You Tube)

[Un duș rece]

 

„Am adormit târziu, adâncit în incertitudinilecare mă bântuie în ultimul timp (frunzărisem pe silabisite Quantum Mechanics: TheTheoretical Minimum de Leonard Susskind și Art Friedman).

«Dacă electronii se comportă atât ca particule, cât și ca unde, e posibil ca spiritul liric al luiGonçalves de Magalhães să oscileze între romantism și transcendență tropicală?»

(lecturasem, de pe ceva blog, un text amplu, cureferire la opera „elegiastului” brazilian – habar n-aveți câtă zdroabăinterioară J).

Reanalizând însă cele acumulate-n săptămâna astatoridă (aer condiționat, ioc; ventilator... la magazin – și mă topesc pân-ajungacolo), mi-am dat seama că versurile lui Magalhães, privite-n lumina dualitățiicuantice, nu-s doar niște stihuri banale/vetuste, ci funcțiile de undă(estetică) ale unei poetici ce colapsează (în proximitatea unui cititor cudispoziție metafizică erectă) peste-un pahar de chimarrão.

Ș-amu mă fascinează ideea că, într-un universparalel, Magalhães ar fi putut colabora cu Schrödinger la o „romanță pentrupisica (in)stabilă”, sau ar fi compus o epopee modernă despre overlap-ul dintre „sunt”, „fusei” și„voi fi” (...mort de cald, în situația mea).

În fine. Dimineața a început așa: mi s-a gătatceaiul (să cumpăr altul... mă cam ustură buzunarul) iar vecina de la patrutocmai ce s-a întors de la maternitate... și, mai ușoară cu trei kile șasesute, vrea cu tot dinadinsul să-și recupereze ecartul ponderal și să-și facăsimțită prezența în camera ce se deschide – ochi circumscris într-o cutieexpandabilă de chibrituri – deasupra mea.

Aaa, eram să uit! Tre’ să văd dacă Álvaro Mutis a avut vreo opinieavizată despre mecanica moleculară. În caz contrar – Să o inventez!”

 

Și cum îmi notam io conștiincios în Jurnal (că majoritatea autorilor care serespectă țin un caiet în care-și consemnează (ne)împlinirile...(im)perfecțiunile...), dau de clipul ăsta.

Mă opresc, șterg tot și o iau de la capăt.

https://www.youtube.com/watch?v=LDx5pq0DRYM

(Foto © flickr.com, PAUL CASSAR)

Urluială, paie și multă apă de ploaie. Aspecte confesionale ale facțiunii suveranist-leniniste marca AUR

Așa-i dacă-țipetreci nopțile holbându-te la meciurile din NBA, dormi până la zece jumate,iar când consideri că te-ai dezmeticit, amestecând cu lingurița cafeaua recentmăcinată în ibricul cu apă opărită, ațipești la loc și visezi la banchetelebahice. Însă ai lăsat fereastra deschisă. Din preajma părculețului cu salcâmipiperniciți și clopotniță falică, un glas gutural anunță o catastrofă iminentă...și capitulezi:

 

Să luămaminte. Pace tuturooor!

 

Și duhului tăăău.Tăria mea și scăparea mea este Domnul și s-a făcut mie spre mântuiiire.

 

Înțelepciuneee!

 

Din Epistolasobornicească... „HRANĂ, APĂ, ENERGIE- O întoarcere la rădăcinile neamului românesc”citire.

 

Să luămaminte!

 

Fraaațiloor,a venit vremea ca poporul român să aibă un program de țară care să-l defineascăîn lume și să-i asigure bunăstarea. Independența țării se definește și princapacitatea de a te gospodări singur. El a fost propus poporului român încă din2010 și a suferiiit modificări de-a lungul aaanilooor, pentru a răspundemarilor provocări ale prezentului. PIATRA DE TEMELIE A PROGRAMULUI: Instaurareastatului suveranist-distributist și a unei societăți bazate pe democrația participatiiivăăă,în care Adevărul, Libertatea și Suveranitatea sunt axa de valori a dezvoltării României. CE PROPUUUNCONCRET? Un nou model social, economic și politic, inovator și unificator: suveranism-distributismul,menit să producă modificări structurale și, în final, o schimbare de sisteeem,deoarece pe scheletul actual nu se poate construi cu adevărat... Suveranism-distributismuleste un model social și economic al libertății și al binelui comun (al frățietății),care se bazează pe producția locală și pe democrația participativă și carepoate fi soluția salvatoare pentru orice țară, nu doar pentru Româniiiaaa. Economiasuveranist-distributistă este economia lucrătorilor-proprietari, a familieitradiționale, a comunităților, a producătorului român auteeentiiic. O economieechitabilă, stabilă și morală, care mărturisește tradiția. Democrațiaparticipativă reprezintă o sursă continuă de putere pentru cetățenii care sevor putea implica direct în procesul leeegislatiiiv, fără a aștepta pasiv săfie chemați la urne o dată la patru ani. În România, tranziția către democrațiaparticipativă și economia de piață în sistem suveranist-distributist marchează începutulMarii Renaaașteeeri Naționaaaleee.

 

Pace ție,cititoruleee!

 

Și duhului tăăău.Aliluia, aliluia, aliluuiaaa!

 

M-am trezitbrusc, mi-am scărpinat urechile și-am dat să beau din șvarțul care se răcise. „Undeam mai auzit asemenea gogomănii?”

Examinândgraiul doctrinar ce mizează pe contradicțiile lăuntrice și relatia dintre formăși fond, am abordat impetuos textul cu pricina, supunându-l unei canonadehermeneutice. Ținând cont de asprimea metodei apofatice și de seducția maladivăa fetișizării regulilor/rigorilor... calităților cutumiare, mi-am zis că n-o fibai, și i-am dat bice:

 

UNU. Codexulvalah, unealtă propagandistică

 

Am observatcă s-a făcut uz de formule retorice vagi și consolatoare („adevăr”,„libertate”, „suveranitate”, „tradiție”, „rădăcini”), care, în loc să lămureascănorodul, îi întunecă socotelile. Pericopa „prezidențială” abundă în cuvintegolite de conținut, ce funcționează mai degrabă ca mărci afective, nu cavectori de interpretare. Întrebuințarea unui glosar sibilinic nu îndulcește amăreala tescovinei, ci îi „transplantează” condiția printr-o alocuțiunemitologică prin care se solicită deshumarea dosarelor „originalității” gințiinoastre veșnice.

 

DOI. Amurgulrațiunii prin aderarea la basm și biosferă

 

Nelipsita tendințăde a glorifica sorgintea neamului (acest declinînspre mediul înconjurător) estecaracteristică estimărilor retrograde, care evită contactul cu complexitateamodernității. A te restitui obârșiilor înseamnă a refuza să-ți asumicontemporaneitatea și antinomiile sale – o născocire „de ultimă oră” pentru oreconciliere (măsluită benevol) cu trecutul (un „mit secular”) – suplinind expertizaminuțioasă cu garanția abracadabrantă și infantilizantă a unor castele de nisip.

 

TREI. Erotizareaascetică a congregațiilor și a îndeletnicirilor domestic-endogene

 

Conceptelede „lucrători-proprietari”, „familie tradițională” și „producătorul autentic” suntlesne de demontat, aceste idei „sacralizate” reificând anumite șabloane sociale,pe care ni le oferă ca pe o suită de dezlegări în cadrul eternelor Păresimi. Înrealitate, aceste ilustrații ascund inegalități cruciale, calchieri ale unor precepte ciocoiești, servite sub formareveriilor câmpenești (o disimulare a unei neîndoielnice alienări...),printr-un imaginar romanțios/bucolic...

 

PATRU.Plenitudinea răzeșilor și noua arhitectură civică

 

Suntemprecauți în fața oricărui proiect macrocosmic ce făgăduiește o schimbare deparadigmă prin reconsolidarea spiței noastre nobile, dacice ș.a.m.d. Însiajul dialecticii negative, respingem ipoteza că o stăpânire primenită posedă zelul și priceperea de-a digera discrepanțelefundamentale ale modernității. Orice instanță decizională care se laudă c-ardeține rezolvarea curentă a fluctuațiilor epocii contemporane este dejacomplice cu logica dominației.

 

CINCI.Suveranismul - rețetar de scăpătări dogmatice

 

Noțiunea de„suveranism-distributism” e aidoma unei reacții resentimentare la globalizare,dar care rămâne prizonieră acelorași tipare noetice intransigente. Speranțaunei rebranșări etnice este, îndefinitiv, o alegorie a integrității pierdute – prodrom al unei nostalgiidespotice.

Fragmentul demai sus relevă o simptomatologie marasmică (mereu actuală), menținută printr-oemfază ce substituie criticii cotidianeității „pașoptismul legendar” (cu efectelenitive), se angajează să ne „furnizeze” dezrobirea, însă pregătește terenulpentru un plan de control sever (mascat în semantica vredniciei obștești) și nu acceptă disonanțele incontestabile alesocietății în dauna unei armonizări artificiale. În rezumat: recurge la unlimbaj pseudoemancipator, cu rezoluții atinse de senescență.

 

Îmi sunacunoscut, așa c-am hotărât să-mi reîmprospătez memoria (încercându-mi norocul)cu o culegere de „sinteze la cald” din moștenirea intelectuală a unui strașnicapărător al maselor oprimate... Căci asta face un absolvent de Teologie-Litere întimpul liturghiei de duminică: buchisește cu ardoare „Arhivele Comunismului”, casă descopere niscai asemănări (de ton, topică, ritm, subiecte explorate...) întreorația „Gurului din Carpați” și discursurile lui Vladimir Ilici Lenin. Astfel că,lecturând, volens nolens, una dintreofrandele sale didactice,am găsit, chiar în primele pagini ale cărții, o sumedenie de similitudini.

Pornim de laexortația bolșevistăa „Părintelui Uniunii Sovietice” din Cuvântarearostită la mitingul de la Casa Poporului din Petrograd, 13 martie 1919, care începe așa:

„Problema decăpetenie care interesează pe cei mai mulți dintre voi este aceasta: cum staulucrurile cu aprovizionarea și ce măsuri a luat în această privință ConsiliulComisarilor Poporului. Îmi voi permite să vă vorbesc pe scurt despre aceste măsuri.Am intrat într-un semestru greu, de foamete, când toți dușmanii noștri externi șiinterni..., știind cât de greu o duce populația, încearcă să exploateze aceastăsituație, încearcă să răstoarne Puterea Sovietelorși implicit, în mod conștient sau inconștient, să restaureze puterea moșierilorși a capitaliștilor” (p. 30).

Deși vin dinere și contexte ideologice diferite,se pot identifica repede câteva afinități stilistice, tematice, vizionare:

 

1. Vocea profeticăși apelul la criză

 

Lenin își împărtășeșteneliniștile ce vizau semestrul complicat(„de foamete”) și „adversarii” care se străduiau să destabilizeze statul. Georgescupomenește de „marile provocări ale prezentului” și de nevoia urgentă de renaștereși reconectare cu izvodul străbun (șisfânt) al neamului („Popoare întregi sunt abandonate în sete și în foame”,„Fiecare al treilea om, astăzi în lume, spune: «Mi-e foame». Fiecare al doileaspune: «Mi-e sete». Și aproape fiecare spune: «Mi-e frică»”).Amândoi folosesc tensiunea precaritățiica premisă pentru justificarea fisurilor din osatura socială și introducereaunei tactici „inedite” de organizare.

 

2. Depistareaunui vrăjmaș absolut

 

Lenin: „dușmaniinoștri externi și interni... [vor] să restaureze puterea moșierilor și a capitaliștilor”.Georgescu: deși nu precizează explicit cine sunt aceste entități ostile, inițiazăun conflict între „noi” (vulgul mioritic indigen) și „ei” (mașinăria globalistă/soroșistă)– perspectiva dualistă, de tipul noivs. ei, fiind esențială ambelor cazuri.Se anticipează izbăvirea colectivăprin respingerea principiilor/demersurilor celor ce țineau de vechea gardă.

 

3. Chemarea la/șicăutarea unui țel „spiritual” superior

 

Lenin:eficacitatea sovietelor este legitimată prin opoziția față de asupritori. Georgescu:preconizează o rețea instituțională etică,imparțială și fiabilă, ancorată în ortodoxism,slobozenie și neatârnare. Amândoi învestesc această „cooperativă” cu un imperativedificator/purificator... – fie în slujba unei prosperități „chinovitice”,fie-n avantajul unei megalavre a „laicatului”.

 

Analogiiteoretice

 

a. Distrugereanormelor în vigoare, în favoarea uneipravile neasemuite

 

Lenin: erade părere că monarhia țaristă nu putea fi reformată, ci trebuia stârpită, deaceea a călăuzit o rebeliune. Georgescu o zice răspicat, excluzândprobabilitatea ca ceva neviciat și durabil să se ridice pe „scheletul actual” –cerând, deci, o ajustare radicală a sistemului. Ambii preferă o pozițiecombativă în detrimentul status quo-ului „decadenței”.

 

b. Încredereaîn potențialul de netăgăduit al plebei.

 

Lenin:cutezanța/virilitatea/competențele sovietelor – întruchipare „candidă” a voințeiproletariatului. Georgescu: „democrație participativă”, în care cetățeanul areun rol activ în procesul legislativ. Amândoi își exprimă suspiciunea referitoarela pluralismul clasic și pretindvariante contributive, ostentative și pertinente (deși în sfere pragmatice diverse).

 

În concluzie,voroavele georgesciene nu sunt marxiste, însă îmbrățișează expresii stereotipe asemănătoarecu cele întrebuințate de Lenin: invocarea unei recesiuni presante, detectareași localizarea inamicilor strategici și lansarea (pe orbita fantasmelor deregresie) unei scheme providențiale, virtuoase și belicoase de redresare bugetară – fictive. Putem afirma că ambii mânuiesc slove meșteșugite (de ruptură, de dezbinare) cu promisiunea unei regenerări sociale – fiecare dinunghiuri (noțional-empirice) personale.

Punctulcomun (citiți în întregime Proiectulmesianic panregional al CG-ului, ca să vă convingeți) este înfierarea colonialismuluinesăbuit (și a inerentei concentrări excesive de resurse). Doar că duetulprotagoniștilor statali o scaldă „melancolico-progresist” când vine vorba derestructurarea vetustei orânduiri și reclădirea veritabilă a patriei-mamă. Angajamentele „perestroichiste” ale luiGeorgescu (un vlăstar de nădejde al nomenclaturii postdecembriste) n-au nicioacoperire financiară, fiind nimic altceva decât fabulație. Cât despre Lenin, ospune el însuși, când:

 

(1) întrebatce opinie are despre populația rurală custare modestă, a replicat cu seninătate: „...țăran mijlocaș este acela carenu exploatează pe alții, care trăiește depe urma gospodăriei lui (italicele ne aparțin), căruia de bine, de rău, îi ajung grânele (rostiți, vă rog, acestpasaj utilizând cadența verbală a lui „Kremlin” Georgescu, n.n.), care nu estechiabur, dar nu face parte nici din țărănimea săracă. (...) ...țăranii mijlocașioscilează. Astăzi sunt pentru noi, mâinepentru altă putere. (...) Și în programul pe care-l vom adopta pestecâteva zile, noi ne pronunțăm împotrivaoricărei violențe față de țăranul mijlocaș. (...) Suntem pentru violență fațăde chiabur, dar împotriva violenței față de țăranul mijlocaș. (Unde ești,Caragiale?, n.n.) (...) ...politica noastră în această privință este foarte clară... suntem pentru o înțelegerecu ei, pentru concesii” – pp. 14-15. (Știm cu toții ce s-a ales de micii proprietari – au fost expropriați,persecutați și supuși colectivizării),

(2) chestionatîn legătură cu dispozițiile care să-i înlăture pe membrii aparatului administrativimperial, a răspuns prompt: „Ea [Revoluția din Octombrie] i-a dat afară pevechii judecători și a făcut din justiție ojustiție populară. Dar judecător e mai ușor să fii, pentru aceasta nu trebuiasă cunoști legile vechi, ci pur și simplu să te conduci după simțul dreptății. (...) I-am dat afarăpe vechii birocrați, dar ei au venit înapoi..., își prind în piept (ei, falșiipatrioți, n.n.) o cocardă roșie și umblă după posturi grase (deja miroase a banane, blugi și vacanțe în străinătate,n.n.). Ce-i de făcut? Trebuie să luptăm neîncetat... să-iizgonim... să-i supraveghem prin intermediul muncitorilor comuniști și al țăranilorpe care-i cunoaștem nu de azi-de ieri”– p. 15. (vezi acel „Ce mă fac cu voi?”al lui George Simion, precum și alte declarații/mesaje ale sale, ce instigă laacțiuni împotriva ordinii sociale/constituționale etc.),

(3) interpelatcu privire la indignarea unora că în fruntea Armatei Roșii se află slugi ale împăratului/vecheaofițerime, a ripostat cu discernământ: „Trebuie să-i folosim în toate domeniileconstrucției, deoarece... neavând experiența și pregătirea științifică avechilor specialiști burghezi, nu o vom putea scoate la capăt numai cu forțele proprii. Nu suntem utopiști...(...) Dacă nu puteți construi clădirea cu materialul pe care ni l-a lăsat lumeaburgheză, atunci n-o veți construi de loc (sic!) și nu sunteți comuniști, cisimpli palavragii ...trebuie să învățămde la ei ...trebuie să folosim munca lor oriunde acest lucru este posibil”– pp. 6-7. (Scor eficiență procedurală: Lenin 1 - Georgescu 0),

(4) s-adecis să ungă pe suflet publicul evident îngrozit (aparent, doar rezervat) de ambivalentultriumf al cauzei socialiste,asigurându-i pe cei prezenți în sală că, în mod cert, „chestiunea sătească” va fi remediată: „Trebuie creată o legătură întreproletarii de la orașe și sărăcimea satelor... Acum s-a statornicit o foarte strânsă legătură, realizată prin mii de fire invizibile. (...) Acumtrebuie să depunem o muncă titanică... Aici nu trebuie să acționăm prin violență,ci numai prin convingere” – p. 7. (Și,amușinând raționamentele distorsionate ale liderului de la Moscova, ajungem, târâș-grăpiș,la elanurile și elucubrațiile misticoide ale carismaticului campion în scatofagiecronică, Călin „One-diliu-show” Georgescu).

Prin urmare,în cazu-n care o să răsfoiți Scrieriletovarășului de tristă amintire, veți remarca rapid maniera conciliantă (generoasă pe alocuri) a justițiaruluiimplacabil, chit că era feerică și profund ipocrită – fiindcă predicase emanciparea poporului,instaurând însă un regim autoritar, fusese idealist în cuget, dar dictatorial înpractică. Fapt implementat și la noi, în perioada stalinistă/ceaușistă... Otemere perfect îndreptățită, viadeducție logico-matematică, pentru „nicușoriști”.

 

Mi-aminspectat ceașca. Pelicula groasă de zaț trona pe fundul porțelanului. Metaforăa proclamațiilor recrudescente, dac-o puneam la fiert (un act performativ, în ochii și-n mâinile analist-curatorilor), m-arfi amăgit cu informațiile ei eronate. Apetitul culinar/cultural e dificil de astâmpăratși îmbracă mantia tangibilului numai pentrua-l înlocui. Apoftegmele mediatice/gastronomice... invadează TikTokul. Fiind nudoar alterări ale existenței obiective, ci nonsensuri sadea, grandomanulGeorgică își înalță schela filosofică pe norișorii de bezea. Bulgărele demagogicse dă de-a berbeleacul pe pajiștea stelară a carului cu boi pictat deGrigorescu. Românul s-a născut poet ...și analfabet. Unii își sfidează destinul.Autoînșelarea constă în a manevra aceleași cuvinte în registre distincte... Iaralții nu sesizează decalajul.

Închidtelefonul și, preț de câteva clipe, rămân nemișcat, cu privirea ațintită peoglinda mată a ecranului. Pesemne că înainte de a ne repara țara (sau oricarealtă națiune) se cade să reflectăm nițel la ce vrem să spunem când rostim: țară... națiune.

 

(Foto © flickr.com, chrisfriel - thinking about donald trump #1)

V. I. Lenin, Opere,Vol. 29 (Martie - august 1919), EdituraPolitică, 1959.

Bolșevicii = majoritarii; în contrast cu menșevicii = cei aflați în minoritate – aripa echilibrată apartidului, cei care susțineau un socialism maidemocratic, bazat pe o propășire graduală, în colaborare cu burghezia liberală.

Soviete (rus. „sfaturi”, „consilii”) erau grupări spontaneautoadministrate în timpul revoluțiilor din 1905 și 1917. Ulterior „Puciuluidin Octombrie”, ele au devenit instrumente de guvernare ale proaspătuluiinstalat regim comunist.

Leninism = revoluționarism inflexibil, materialism istoric șidialectic, ateism militant, abolirea proprietății private, pledoaria pentru unstat centralizat al clasei muncitoare/internaționalismul proletar. Georgism/Georgescianism = suveranism și distributism, conservatorismsocial-creștin-catolic/universal, euroscepticism, promovarea și sprijinireaproprietăților private mici și mijlocii, autonomie națională, descentralizaretreptată.

Călin Georgescu, CumpănaRomâniei, Editura Christiana, 2016, apud Ruxandra Rădulescu, Alimentul pe care Călin Georgescu dorește să-lelimine din meniul românilor, Gândul.ro, 28 nov. 2024.

Ștefan Mandachi, INTRĂCĂLIN GEORGESCU ÎN TURUL 2? Candidatulcu cea mai mare creștere în sondaje, YouTube, 22 nov. 2024 (interviudifuzat cu două zile înaintea primului tur al alegerilor prezidențiale din2024).

Să nu uităm că ne referim la anul 1919: Primul RăzboiMondial se încheiase, iar Rusia se confrunta cu pagube economice și teritorialemasive, după Tratatul de la Brest-Litovsk, semnat între emisarii Guvernuluibolșevic și cei ai Germaniei.

Pentru o listă (audio-video) mai detaliată, recomandepisoadele 81, 91 și 101 ale emisiunii StareaImpostorilor, canalul Starea NațieiOficial, de pe YouTube, realizată și moderată de Valeriu Nicolae.

Acesta este termenul corect, căci adesea îl întâlnim peLenin în postura unui proroc ce revarsă, de la tribună, râuri-râuri de lumină împăciuitoare,făgăduitoare și reconfortantă spre inimile auditoriului venit să se adape orbește...(de la cel care le livrează minciunele).

Urluială, paie și multă apă de ploaie Aspecte confesionale ale facțiunii suveranist-leniniste marca AUR

Așa-i dacă-țipetreci nopțile holbându-te la meciurile din NBA, dormi până la zece jumate,iar când consideri că te-ai dezmeticit, amestecând cu lingurița cafeaua recentmăcinată în ibricul cu apă opărită, ațipești la loc și visezi la banchetelebahice. Însă ai lăsat fereastra deschisă. Din preajma părculețului cu salcâmipiperniciți și clopotniță falică, un glas gutural anunță o catastrofă iminentă...și capitulezi:

 

Să luămaminte. Pace tuturooor!

 

Și duhului tăăău.Tăria mea și scăparea mea este Domnul și s-a făcut mie spre mântuiiire.

 

Înțelepciuneee!

 

Din Epistolasobornicească... „HRANĂ, APĂ, ENERGIE- O întoarcere la rădăcinile neamului românesc”citire.

 

Să luămaminte!

 

Fraaațiloor,a venit vremea ca poporul român să aibă un program de țară care să-l defineascăîn lume și să-i asigure bunăstarea. Independența țării se definește și princapacitatea de a te gospodări singur. El a fost propus poporului român încă din2010 și a suferiiit modificări de-a lungul aaanilooor, pentru a răspundemarilor provocări ale prezentului. PIATRA DE TEMELIE A PROGRAMULUI: Instaurareastatului suveranist-distributist și a unei societăți bazate pe democrația participatiiivăăă,în care Adevărul, Libertatea și Suveranitatea sunt axa de valori a dezvoltării României. CE PROPUUUNCONCRET? Un nou model social, economic și politic, inovator și unificator: suveranism-distributismul,menit să producă modificări structurale și, în final, o schimbare de sisteeem,deoarece pe scheletul actual nu se poate construi cu adevărat... Suveranism-distributismuleste un model social și economic al libertății și al binelui comun (al frățietății),care se bazează pe producția locală și pe democrația participativă și carepoate fi soluția salvatoare pentru orice țară, nu doar pentru Româniiiaaa. Economiasuveranist-distributistă este economia lucrătorilor-proprietari, a familieitradiționale, a comunităților, a producătorului român auteeentiiic. O economieechitabilă, stabilă și morală, care mărturisește tradiția. Democrațiaparticipativă reprezintă o sursă continuă de putere pentru cetățenii care sevor putea implica direct în procesul leeegislatiiiv, fără a aștepta pasiv săfie chemați la urne o dată la patru ani. În România, tranziția către democrațiaparticipativă și economia de piață în sistem suveranist-distributist marchează începutulMarii Renaaașteeeri Naționaaaleee”.

 

Pace ție,cititoruleee!

 

Și duhului tăăău.Aliluia, aliluia, aliluuiaaa!

 

M-am trezitbrusc, mi-am scărpinat urechile și-am dat să beau din șvarțul care se răcise. „Undeam mai auzit asemenea gogomănii?”

Examinândgraiul doctrinar ce mizează pe contradicțiile lăuntrice și relatia dintre formăși fond, am abordat impetuos textul cu pricina, supunându-l unei canonadehermeneutice. Ținând cont de asprimea metodei apofatice și de seducția maladivăa fetișizării regulilor/rigorilor... calităților cutumiare, mi-am zis că n-o fibai, și i-am dat bice:

 

UNU. Codexulvalah, unealtă propagandistică

 

Am observatcă s-a făcut uz de formule retorice vagi și consolatoare („adevăr”,„libertate”, „suveranitate”, „tradiție”, „rădăcini”), care, în loc să lămureascănorodul, îi întunecă socotelile. Pericopa „prezidențială” abundă în cuvintegolite de conținut, ce funcționează mai degrabă ca mărci afective, nu cavectori de interpretare. Întrebuințarea unui glosar sibilinic nu îndulcește amăreala tescovinei, ci îi „transplantează” condiția printr-o alocuțiunemitologică prin care se solicită deshumarea dosarelor „originalității” gințiinoastre veșnice.

 

DOI. Amurgulrațiunii prin aderarea la basm și biosferă

 

Nelipsita tendințăde a glorifica sorgintea neamului (acest declinînspre mediul înconjurător) estecaracteristică estimărilor retrograde, care evită contactul cu complexitateamodernității. A te restitui obârșiilor înseamnă a refuza să-ți asumicontemporaneitatea și antinomiile sale – o născocire „de ultimă oră” pentru oreconciliere (măsluită benevol) cu trecutul (un „mit secular”) – suplinind expertizaminuțioasă cu garanția abracadabrantă și infantilizantă a unor castele de nisip.

 

TREI. Erotizareaascetică a congregațiilor și a îndeletnicirilor domestic-endogene

 

Conceptelede „lucrători-proprietari”, „familie tradițională” și „producătorul autentic” suntlesne de demontat, aceste idei „sacralizate” reificând anumite șabloane sociale,pe care ni le oferă ca pe o suită de dezlegări în cadrul eternelor Păresimi. Înrealitate, aceste ilustrații ascund inegalități cruciale, calchieri ale unor precepte ciocoiești, servite sub formareveriilor câmpenești (o disimulare a unei neîndoielnice alienări...),printr-un imaginar romanțios/bucolic...

 

PATRU.Plenitudinea răzeșilor și noua arhitectură civică

 

Suntemprecauți în fața oricărui proiect macrocosmic ce făgăduiește o schimbare deparadigmă prin reconsolidarea spiței noastre nobile, dacice ș.a.m.d. Însiajul dialecticii negative, respingem ipoteza că o stăpânire primenită posedă zelul și priceperea de-a digera discrepanțelefundamentale ale modernității. Orice instanță decizională care se laudă c-ardeține rezolvarea curentă a fluctuațiilor epocii contemporane este dejacomplice cu logica dominației.

 

CINCI.Suveranismul - rețetar de scăpătări dogmatice

 

Noțiunea de„suveranism-distributism” e aidoma unei reacții resentimentare la globalizare,dar care rămâne prizonieră acelorași tipare noetice intransigente. Speranțaunei rebranșări etnice este, îndefinitiv, o alegorie a integrității pierdute – prodrom al unei nostalgiidespotice.

Fragmentul demai sus relevă o simptomatologie marasmică (mereu actuală), menținută printr-oemfază ce substituie criticii cotidianeității „pașoptismul legendar” (cu efectelenitive), se angajează să ne „furnizeze” dezrobirea, însă pregătește terenulpentru un plan de control sever (mascat în semantica vredniciei obștești) și nu acceptă disonanțele incontestabile alesocietății în dauna unei armonizări artificiale. În rezumat: recurge la unlimbaj pseudoemancipator, cu rezoluții atinse de senescență.

 

Îmi sunacunoscut, așa c-am hotărât să-mi reîmprospătez memoria (încercându-mi norocul)cu o culegere de „sinteze la cald” din moștenirea intelectuală a unui strașnicapărător al maselor oprimate... Căci asta face un absolvent de Teologie-Litere întimpul liturghiei de duminică: buchisește cu ardoare „Arhivele Comunismului”, casă descopere niscai asemănări (de ton, topică, ritm, subiecte explorate...) întreorația „Gurului din Carpați” și discursurile lui Vladimir Ilici Lenin. Astfel că,lecturând, volens nolens, una dintreofrandele sale didactice,am găsit, chiar în primele pagini ale cărții, o sumedenie de similitudini.

Pornim de laexortația bolșevistăa „Părintelui Uniunii Sovietice” din Cuvântarearostită la mitingul de la Casa Poporului din Petrograd, 13 martie 1919, care începe așa:

„Problema decăpetenie care interesează pe cei mai mulți dintre voi este aceasta: cum staulucrurile cu aprovizionarea și ce măsuri a luat în această privință ConsiliulComisarilor Poporului. Îmi voi permite să vă vorbesc pe scurt despre aceste măsuri.Am intrat într-un semestru greu, de foamete, când toți dușmanii noștri externi șiinterni..., știind cât de greu o duce populația, încearcă să exploateze aceastăsituație, încearcă să răstoarne Puterea Sovietelorși implicit, în mod conștient sau inconștient, să restaureze puterea moșierilorși a capitaliștilor” (p. 30).

Deși vin dinere și contexte ideologice diferite,se pot identifica repede câteva afinități stilistice, tematice, vizionare:

 

1. Vocea profeticăși apelul la criză

 

Lenin își împărtășeșteneliniștile ce vizau semestrul complicat(„de foamete”) și „adversarii” care se străduiau să destabilizeze statul. Georgescupomenește de „marile provocări ale prezentului” și de nevoia urgentă de renaștereși reconectare cu izvodul străbun (șisfânt) al neamului („Popoare întregi sunt abandonate în sete și în foame”,„Fiecare al treilea om, astăzi în lume, spune: «Mi-e foame». Fiecare al doileaspune: «Mi-e sete». Și aproape fiecare spune: «Mi-e frică»”).Amândoi folosesc tensiunea precaritățiica premisă pentru justificarea fisurilor din osatura socială și introducereaunei tactici „inedite” de organizare.

 

2. Depistareaunui vrăjmaș absolut

 

Lenin: „dușmaniinoștri externi și interni... [vor] să restaureze puterea moșierilor și a capitaliștilor”.Georgescu: deși nu precizează explicit cine sunt aceste entități ostile, inițiazăun conflict între „noi” (vulgul mioritic indigen) și „ei” (mașinăria globalistă/soroșistă)– perspectiva dualistă, de tipul noivs. ei, fiind esențială ambelor cazuri.Se anticipează izbăvirea colectivăprin respingerea principiilor/demersurilor celor ce țineau de vechea gardă.

 

3. Chemarea la/șicăutarea unui țel „spiritual” superior

 

Lenin:eficacitatea sovietelor este legitimată prin opoziția față de asupritori. Georgescu:preconizează o rețea instituțională etică,imparțială și fiabilă, ancorată în ortodoxism,slobozenie și neatârnare. Amândoi învestesc această „cooperativă” cu un imperativedificator/purificator... – fie în slujba unei prosperități „chinovitice”,fie-n avantajul unei megalavre a „laicatului”.

 

Analogiiteoretice

 

a. Distrugereanormelor în vigoare, în favoarea uneipravile neasemuite

 

Lenin: erade părere că monarhia țaristă nu putea fi reformată, ci trebuia stârpită, deaceea a călăuzit o rebeliune. Georgescu o zice răspicat, excluzândprobabilitatea ca ceva neviciat și durabil să se ridice pe „scheletul actual” –cerând, deci, o ajustare radicală a sistemului. Ambii preferă o pozițiecombativă în detrimentul status quo-ului „decadenței”.

 

b. Încredereaîn potențialul de netăgăduit al plebei.

 

Lenin:cutezanța/virilitatea/competențele sovietelor – întruchipare „candidă” a voințeiproletariatului. Georgescu: „democrație participativă”, în care cetățeanul areun rol activ în procesul legislativ. Amândoi își exprimă suspiciunea referitoarela pluralismul clasic și pretindvariante contributive, ostentative și pertinente (deși în sfere pragmatice diverse).

 

În concluzie,voroavele georgesciene nu sunt marxiste, însă îmbrățișează expresii stereotipe asemănătoarecu cele întrebuințate de Lenin: invocarea unei recesiuni presante, detectareași localizarea inamicilor strategici și lansarea (pe orbita fantasmelor deregresie) unei scheme providențiale, virtuoase și belicoase de redresare bugetară – fictive. Putem afirma că ambii mânuiesc slove meșteșugite (de ruptură, de dezbinare) cu promisiunea unei regenerări sociale – fiecare dinunghiuri (noțional-empirice) personale.

Punctulcomun (citiți în întregime Proiectulmesianic panregional al CG-ului, ca să vă convingeți) este înfierarea colonialismuluinesăbuit (și a inerentei concentrări excesive de resurse). Doar că duetulprotagoniștilor statali o scaldă „melancolico-progresist” când vine vorba derestructurarea vetustei orânduiri și reclădirea veritabilă a patriei-mamă. Angajamentele „perestroichiste” ale luiGeorgescu (un vlăstar de nădejde al nomenclaturii postdecembriste) n-au nicioacoperire financiară, fiind nimic altceva decât fabulație. Cât despre Lenin, ospune el însuși, când:

 

(1) întrebatce opinie are despre populația rurală custare modestă, a replicat cu seninătate: „...țăran mijlocaș este acela carenu exploatează pe alții, care trăiește depe urma gospodăriei lui (italicele ne aparțin), căruia de bine, de rău, îi ajung grânele (rostiți, vă rog, acestpasaj utilizând cadența verbală a lui „Kremlin” Georgescu, n.n.), care nu estechiabur, dar nu face parte nici din țărănimea săracă. (...) ...țăranii mijlocașioscilează. Astăzi sunt pentru noi, mâinepentru altă putere. (...) Și în programul pe care-l vom adopta pestecâteva zile, noi ne pronunțăm împotrivaoricărei violențe față de țăranul mijlocaș. (...) Suntem pentru violență fațăde chiabur, dar împotriva violenței față de țăranul mijlocaș. (Unde ești,Caragiale?, n.n.) (...) ...politica noastră în această privință este foarte clară... suntem pentru o înțelegerecu ei, pentru concesii” – pp. 14-15. (Știm cu toții ce s-a ales de micii proprietari – au fost expropriați,persecutați și supuși colectivizării),

(2) chestionatîn legătură cu dispozițiile care să-i înlăture pe membrii aparatului administrativimperial, a răspuns prompt: „Ea [Revoluția din Octombrie] i-a dat afară pevechii judecători și a făcut din justiție ojustiție populară. Dar judecător e mai ușor să fii, pentru aceasta nu trebuiasă cunoști legile vechi, ci pur și simplu să te conduci după simțul dreptății. (...) I-am dat afarăpe vechii birocrați, dar ei au venit înapoi..., își prind în piept (ei, falșiipatrioți, n.n.) o cocardă roșie și umblă după posturi grase (deja miroase a banane, blugi și vacanțe în străinătate,n.n.). Ce-i de făcut? Trebuie să luptăm neîncetat... să-iizgonim... să-i supraveghem prin intermediul muncitorilor comuniști și al țăranilorpe care-i cunoaștem nu de azi-de ieri”– p. 15. (vezi acel „Ce mă fac cu voi?”al lui George Simion, precum și alte declarații/mesaje ale sale, ce instigă laacțiuni împotriva ordinii sociale/constituționale etc.),

(3) interpelatcu privire la indignarea unora că în fruntea Armatei Roșii se află slugi ale împăratului/vecheaofițerime, a ripostat cu discernământ: „Trebuie să-i folosim în toate domeniileconstrucției, deoarece... neavând experiența și pregătirea științifică avechilor specialiști burghezi, nu o vom putea scoate la capăt numai cu forțele proprii. Nu suntem utopiști...(...) Dacă nu puteți construi clădirea cu materialul pe care ni l-a lăsat lumeaburgheză, atunci n-o veți construi de loc (sic!) și nu sunteți comuniști, cisimpli palavragii ...trebuie să învățămde la ei ...trebuie să folosim munca lor oriunde acest lucru este posibil”– pp. 6-7. (Scor eficiență procedurală: Lenin 1 - Georgescu 0),

(4) s-adecis să ungă pe suflet publicul evident îngrozit (aparent, doar rezervat) de ambivalentultriumf al cauzei socialiste,asigurându-i pe cei prezenți în sală că, în mod cert, „chestiunea sătească” va fi remediată: „Trebuie creată o legătură întreproletarii de la orașe și sărăcimea satelor... Acum s-a statornicit o foarte strânsă legătură, realizată prin mii de fire invizibile. (...) Acumtrebuie să depunem o muncă titanică... Aici nu trebuie să acționăm prin violență,ci numai prin convingere” – p. 7. (Și,amușinând raționamentele distorsionate ale liderului de la Moscova, ajungem, târâș-grăpiș,la elanurile și elucubrațiile misticoide ale carismaticului campion în scatofagiecronică, Călin „One-diliu-show” Georgescu).

Prin urmare,în cazu-n care o să răsfoiți Scrieriletovarășului de tristă amintire, veți remarca rapid maniera conciliantă (generoasă pe alocuri) a justițiaruluiimplacabil, chit că era feerică și profund ipocrită – fiindcă predicase emanciparea poporului,instaurând însă un regim autoritar, fusese idealist în cuget, dar dictatorial înpractică. Fapt implementat și la noi, în perioada stalinistă/ceaușistă... Otemere perfect îndreptățită, viadeducție logico-matematică, pentru „nicușoriști”.

 

Mi-aminspectat ceașca. Pelicula groasă de zaț trona pe fundul porțelanului. Metaforăa proclamațiilor recrudescente, dac-o puneam la fiert (un act performativ, în ochii și-n mâinile analist-curatorilor), m-arfi amăgit cu informațiile ei eronate. Apetitul culinar/cultural e dificil de astâmpăratși îmbracă mantia tangibilului numai pentrua-l înlocui. Apoftegmele mediatice/gastronomice... invadează TikTokul. Fiind nudoar alterări ale existenței obiective, ci nonsensuri sadea, grandomanulGeorgică își înalță schela filosofică pe norișorii de bezea. Bulgărele demagogicse dă de-a berbeleacul pe pajiștea stelară a carului cu boi pictat deGrigorescu. Românul s-a născut poet ...și analfabet. Unii își sfidează destinul.Autoînșelarea constă în a manevra aceleași cuvinte în registre distincte... Iaralții nu sesizează decalajul.

Închidtelefonul și, preț de câteva clipe, rămân nemișcat, cu privirea ațintită peoglinda mată a ecranului. Pesemne că înainte de a ne repara țara (sau oricarealtă națiune) se cade să reflectăm nițel la ce vrem să spunem când rostim: țară... națiune.

 

(Foto © flickr.com, chrisfriel - thinking about donald trump #1)

V. I. Lenin, Opere,Vol. 29 (Martie - august 1919), EdituraPolitică, 1959.

Bolșevicii = majoritarii; în contrast cu menșevicii = cei aflați în minoritate – aripa echilibrată apartidului, cei care susțineau un socialism maidemocratic, bazat pe o propășire graduală, în colaborare cu burghezia liberală.

Soviete (rus. „sfaturi”, „consilii”) erau grupări spontaneautoadministrate în timpul revoluțiilor din 1905 și 1917. Ulterior „Puciuluidin Octombrie”, ele au devenit instrumente de guvernare ale proaspătuluiinstalat regim comunist.

Leninism = revoluționarism inflexibil, materialism istoric șidialectic, ateism militant, abolirea proprietății private, pledoaria pentru unstat centralizat al clasei muncitoare/internaționalismul proletar. Georgism/Georgescianism = suveranism și distributism, conservatorismsocial-creștin-catolic/universal, euroscepticism, promovarea și sprijinireaproprietăților private mici și mijlocii, autonomie națională, descentralizaretreptată.

Călin Georgescu, CumpănaRomâniei, Editura Christiana, 2016, apud Ruxandra Rădulescu, Alimentul pe care Călin Georgescu dorește să-lelimine din meniul românilor, Gândul.ro, 28 nov. 2024.

Ștefan Mandachi, INTRĂCĂLIN GEORGESCU ÎN TURUL 2? Candidatulcu cea mai mare creștere în sondaje, YouTube, 22 nov. 2024 (interviudifuzat cu două zile înaintea primului tur al alegerilor prezidențiale din2024).

Să nu uităm că ne referim la anul 1919: Primul RăzboiMondial se încheiase, iar Rusia se confrunta cu pagube economice și teritorialemasive, după Tratatul de la Brest-Litovsk, semnat între emisarii Guvernuluibolșevic și cei ai Germaniei.

Pentru o listă (audio-video) mai detaliată, recomandepisoadele 81, 91 și 101 ale emisiunii StareaImpostorilor, canalul Starea NațieiOficial, de pe YouTube, realizată și moderată de Valeriu Nicolae.

Acesta este termenul corect, căci adesea îl întâlnim peLenin în postura unui proroc ce revarsă, de la tribună, râuri-râuri de lumină împăciuitoare,făgăduitoare și reconfortantă spre inimile auditoriului venit să se adape orbește...(de la cel care le livrează minciunele).

FRAGIL. Manevrează cu grijă!

Agenturile de presă din Romanistan s-au pornit launison cu propaganda anti-Călin Georgescu încă de cu seară. Pesemne că liudaseră nădragii și nu puteau s-adoarmă cu lenjeria leoarcă și cu enigma neelucidatăîn esofag.

Cinee musiu Georgesco?, darmai ales cum de a reușit să-și însușească prima poziție (cu coroniță, cravată apretatăși iPhone 16, la liber) din lista candidaților la funcția de președinte alțării, în urma votului (masiv – exprimatu-s-auanaliștii politici) din 24 noiembrie? Căci un neica nimeni a convins peste douămilioane de concetățeni că merită să conducă țara (prin proiectulunei „conștiințe globale”) spre un viitor străluminos. Menționăm că majoritatea sondajelor de opinie îlplasau pe C. G. la coada clasamentului, bașca, în unele dintre ele nici nufigura cu numele, ci cu o sentință: sub2% – în dreptul apartenenței politice „INDEPENDENȚI” sau cu 0,5% la secțiunea ALTUL.

Iată că, deși portavocile principalelor partide alePuterii își confecționaseră deja o triadă salvatoare: Generalul, Șmecherașii (laalegere) și Tuta, socoteala de la Sediu n-a corespuns cu cea din Piață,iar cursa prezidențială, așa cum se cuvenea să ni se dezvăluie în splendoarea eispilcuită (cu astenia, platitudinea și mondenitățile inerente „dosaruluisufragiului”) nu s-a mai desfășurat ca pe vremuri, în baia de emoții prefăcutea pretendenților la fotoliul de șef al Statului și cauționate prin curlimbismullatrinelor media.

„Fabulos!”ar fi răcnit jurnalistul Radu Banciu. „Nici dracu’ n-auzise de ăsta pânăieri, iar peste câteva zile o să ne pomenim cu el pe cap”.

Orstupefacția n-a survenit ca o consecință fățișăa escrocării procedurii de elecție de către inginerul agronom cu ascendent înastrologia cuantică (că doar în maniera aceasta se manifestă adevărul adevărat pe meleagurile descendențilorlui Burebista), ci fiindcă acuzatul ar fi recurs la vicleșugurile aplicațieiTikTok pentru a-și facilita vizibilitatea în climatul pestriț al Online-ului și a-și pregăti pătrățica deelectorat (cu două săptămâni înainte de duminica fatidică și într-un mod prea intens), cu scopul firesc de atriumfa la finele scrutinului și sub auspiciile ritoase ale diplomației – deoarece asta este dorințaoricărui competitor care iubeșteduelul sportiv, însă nu-i suferă pe rivali.

Chitcă toți pretendenții la președinție au fost introduși în malaxorul platformeivideo chinezești (TikTok), precum și-n feed-urilealtor programe de generat simpatizanți iar clipurile în care erau prezentați încalitate de lideri ai unei națiuni mărețe, providențiali pentru teritoriul dela Nord de Dunăre au circulat de la începutul campaniei electorale, numai CălinGeorgescu a trebuit să fie tras de urechi (învinuit, bălăcărit și stigmatizat)pentru „agresivitate mediatică” și „finanțare dubioasă”.

Adicăun manelist poate să aibă milioane de followeripe o rețea de socializare, dar un om politic care concurează pentru o slujbă, spun eu, nobilă – Nem! Situație tolerată însă pentru alțiindivizi și individe. Tanti Nuți, de exemplu, stă confortabil în bocănceiifermelor de boți; la fel și ceilalți aspiranți la căldura șemineului de laPalat.

Undublu standard ce n-are să le fie de folos oponenților lui „Kremlin” Georgescu.Din contră, ura față de Sistem se vaînteți, iar forța de coagulare a susținătorilor săi va dospi exponențial cuminciunile difuzate pe posturile de radio și televiziune „pro Vest”. Unde maipunem că manipularea maselor prin aparatul de dezinformare al Serviciilor(filmulețul de pe Facebook în care soția furnizorului de Apă, Hrană și Energie făcea un soi de gimnasticăaerobică pe ritmurile „militante” ale unui șlagăr rusesc e suficient de grăitorîn acest sens), în definitiv, întreaga orchestrație puerilă de calomniere prin(Culmea culmilor!) mijloacele care îi sunt imputate inculpatului C. G. (recte, unelte ale trepădușilor putiniști)va fi taxată (căci poporul nu iartă) încea de-a doua rundă a bătăliei pentru Cotroceni.

Adiționalfinețurilor evropenești amintite, ne-am trezit în preambulul alegerilorparlamentare și-n preliminariile turului doi al sufragiului prezidențial, cureverificarea și renumărarea tuturor buletinelor de vot – decizie a CurțiiConstituționale a României, influențată de inițiativa Opoziției, prin cele două cereri de anulare a alegerilor din datade 24 noiembrie 2024, formulate de doi contracandidați ai Favoritului.

Demersdestul de anevoios (persoanele implicate fiind, conform surselor oficiale, dezece ori mai puține, raportate la personalul desemnat la secțiile de votare pedurata scrutinului), cât se poate de parțial (oboseala își va spune în scurttimp cuvântul, iar defectele judecății umane vor face ca expertiza „legală” a evenimentelorconfirmate să fie percepute deelectorat nu ca o „precauție democratică”, ci mai degrabă ca o încercare defraudare a rezultatelor cunoscute, decătre dușmanii proverbiali ai neamului) și axat categoric pe răsturnarea situațieipolitico-economice de după alegeri.

Fărăsupraveghere video, observatori și – Râsul kaghebiștilor – cu un procentîngrijorător de saci desigilați aduși de prin depozitele județene la „Controlul secolului”, nu ne mirăm (de peacum) că societatea civilă își va menține râvna pentru schimbare: a regimului politic, a stării de facto și de jure a relațiilor(promise și existente) cu Occidentul, a doleanțelor materiale și spiritualeetc., și, peste câteva zile, vom fi martorii unui scenariu premeditat înmanieră bolșevică, în uralele confetice ale șoșocarilor de factură simionist-georgesciană,și-n autoflagelările juisante ale LGBT-iștilor de ocazie.

LuiIon Cristoiu îi tremurau deja budigăii în cadrul „dezbaterii” moderate de MariusTucă (canalul Gândul de pe YouTube, postaredin 26 nov.) și, -n mutismul tradițional al invitaților din platou, a declarat:„Mă duc duminică (1 decembrie, n.n.) și votez... PSD, pentru că am nevoie de unpartid puternic. (...) Ce se-ntâmplă acuma este un atentat la siguranțanațională. Două partide care alcătuiesc structura țării... sunt destabilizate(...) Democrația românească este dată de... Dacă ele nu obțin un succes...duminică..., și AUR și USR sunt stări de spirit, nu sunt partide. (...) Și ce-osă facem: o să fie AUR pe primul loc și USR pe locul doi... Și guvernează cine?”

Cuatât mai mult cu cât între Lasconi (combinație nefericită între numele fostuluipremier al Italiei, magnatul S. Berlusconi, și simbolul industriei auto sovietice,bătrâna Lada) și Călin „Omul Mesianic” Georgescu (pe care unii îl confundă cuFlorin „One Man Show” Călinescu – deci un nume cu rezonanțe profitabile p-acipă la noi) sunt aproximativ 350.000 de voturi, un obstacol greu de surmontatchiar și printr-o coaliție ad-hoc, improvizată pe ultima sută de metri.

Înconsecință, rămâne ca agențiile străine sau oștirile cerești (a se citi autoritățile guvernamentale) să-și facădin nou treaba, iar noi să căscăm ochii la spectacolul copios oferit deconfruntarea titanilor în izmene (pe spezele noastre, evident), în caz că nu agreămatât de tare materializarea unui potențial pericol cumplit, în ciuda unei farse istorice infime.

Darcând demonul nopții ține parcă-n mâinipămânul, nu știi nici ce să speri, nici dacă mai are rost. Însă după toateaparențele, un lucru e incontestabil – Cineva își răsucește trufaș mustăcioarași trage cu poftă dintr-o havană. Iar acela nu-i alegătorul de rând.

(Foto © flickr.com, Crausby FRSA/original artist: RevoltingMass)

TIMES NEW ROMAN gen (11)

 

În semn desolidaritate cu victimele ostilităților ruso-ucrainene, sătenii din comuna maramureșeanăValea Renegată refuză să-și detoneze artificiile de Revelion

 

 

Isprava n-ar suscita niciun interes mediatic(spectatorii vor circ, nu liturghii, bubuieli, nu tihnă), dacă țăranii dintr-olocalitate învecinată nu și-ar fi propus să facă același lucru, însă pentru acomemora eroii răzmeriței izbucnite, în toamna anului curent, între Israel șiHamas.

Deși, în aparență, oamenii n-aveau de ce să seîmproaște cu injurii (care substituiau petardele), momentul de reculegereputând fi extins cât să împace ambele tabere, iată că spiritele contadine s-auîncins mai ceva ca sărmăluțele-n cuctă și fripturile pe grătar.

Scânteia care a aprins râca dintre mojici a fost,chipurile, gluma neinspirată făcută de primarul Văii Renegate (o poantă ceimplica un rabin, un imam și-un popă) de față cu „ginerele” potcovarului dincătunul alăturat, un tânăr musulman cu statură atletică și propensiuni destânga, aflat în plin proces de convertire la romano-catolicism.

Până la această oră, nimeni nu ne-a dumirit asupracorectitudinii protocolare a celor discutate, dar bănuim că mărul discordiei fuseseo aluzie la veșmintele largi, purtate de cei trei ninjalăi și potențialele armeascunse dedesubt, deoarece, după cum observați și dumneavoastră acum, lacumpăna dintre ani, când vă transmitem livede pe Dealul Tălăpanța, localnicii celor două așezări rurale se întrec înmânuirea obiectelor pirotehnice tradiționale cu scopul (zic ei, răspicat) de a sensibilizaopinia publică în privința bombardamentelor din Estul Europei și Fâșia Gaza, evenimentce s-a soldat (chit că lista cu daunele corporale nu-i completă) cu patrudegete lipsă și-un timpan perforat.

Unșpe a lu’ Răpciune

Începutul anului școlar. Străzile mișună de prichindei și agenți tutelari, grăbiți să ajungă la timp..., să fie punctuali..., să nu întârzie la festivitatea de deschidere a cimitirului pedagogic. Mașinile circulă regulamentar, șoferii încetinind pentr-un drive-by prin care-și catapultează, de pe bancheta din spate, plozii sclivisiți ca de nuntă. Sacouri lucioase, cămăși apretate, fuste călcate-n aburi, pantaloni la dungă, pantofi văcsuiți, batistuțe creponate în buzunarul de la piept, coafuri excesive, flori împachetate, într-o mână, smartphone-uri cu husă antișoc, în cealaltă.

─ Voi ce-ați făcut în vacanță, ați fost la țară? Noi, ca-n fiecare concediu estival, prin Insulele Balneare, cu barca, cu vaporul, cu jetschiul. La mic-dejun, scoici de mare, la prânz, fructe exotice, la cină, caracatiță, la discreție, sau homar. O nimica toată, trei mii de euro. Ne-am și împrietenit cu angajații hotelului, oameni cumsecade, hospitalieri. Evident că le lăsam ciubuc... Dar de-o ținută ireproșabilă.

─ Și cum de nu te-ai bronzat, te-ai ascuns sub umbrelă?

─ Nu dragă. M-am dat cu apă de măcelar.

Un tată de familie își îndoctrina odrasla cu citatele inculcate, pe vremea lui, generației de aur a socialismului cu traforatoare & bobine, păstrate în adăpostul său mnemonic pentru un asemenea eveniment: „Viața ta ești tu, tu ești viața ta, iar notele și calificativele sunt o reflecție a ceea ce ești”.

Portierele autoturismelor hibride spălate recent se trânteau, speriind corbii care survolau zona. Taxiurile nu mai pridideau cu atâția elevi, părinți, bunici, mătuși și unchi dornici de afirmare, mers drept, parfumuri tari ce plutesc în aer, umerii trași în spate, buchetele la vedere, parada modei, zâmbete, laude, aplauze.

În fața frizeriei de animale mici, colț cu salonul pentru animale mari, o clientă agitată, cu telefonul lipit de ureche, gesticula frenetic, rostind apoteotic: „...și să scrie jos «PENTRU TOT NEAMUL EI CEL ADORMIT»”.

(Foto © flickr.com, manhhai, Herve GLOAGUEN, Gamma-Rapho via Getty Images)

(11) Jurnal de Recepție. Travesti

Tramvaiul a virat la dreapta, făcându-i pe cei cemoțăiau în picioare să regrete că nu s-au așezat când a trebuit. Atunci mi s-aarătat, în splendoarea ei sulfuroasă, Spălătoria Auto Jamaica. Lângă ea,ghereta de unde, în caz de forță majoră, îmi cumpăram kebab, mai infectă caniciodată, pe al cărei gemuleț, dacă-l scrutai cu migala unui opecist, depistaistigmatele lăsate de pulverizatoarele pentru spumă și aparatele de spălat cupresiune, precum și deșertăciunea din pupilele ciprioților care, deșelați, târșâindu-șicizmele gumate printr-o mâzgă cu miroznă de fosă septică, se căznesc înmânuirea lăncilor cu duze ceramice și a bureților portocalii, cu aspect declepsidră.

Pe paravanele verticale, cu ancadramente sudate șităblii străvezii, erau spânzurate covoare persane, reprezentând arabescuri șipoame de vie. Sub ele, firicele de apă maronie se deplasau, desenând zigzaguri,spre jgheabul de colectare, astupat cu o serie de zăbrele oțelite. Soarele scânteiaîn crucea amiezii, insectele ce până nu de mult dădeau târcoale trecătorilorparalizaseră prin spalierele de iederă și cimișir și prin cotloanele urinateale blocurilor, iar gândul că azi îmi voi lua salariul reliefa și mai tarepriveliștea mistică ce mi se revărsa prin cornee.

În poarta hotelului mă aștepta Vanessa, untranssexual celebru, ce-și ducea veacul în regiunea gării și, când nu eraiarnă, pe aleile plumburii din apropierea splaiului Mureșului. Avea nădragiifeliați și maieul franjurat de la buric în jos. Dintr-un flacon ca de jad, scoscu unghiuțele sale false, își presăra sclipici pe linia pomeților. Baleriniiaurii nu-i facilitau deloc metamorfoza. Precis venise, cu faetonul de 6:30, dela țărănoaia.

─ Bună.

─ Să-ți fie inima.

─ Cât costă o cameră la tine? îl întrebase și pecolegu’, însă dilimache îidăduse cu flit.

─ 140 single-ul, 180 cea dublă...

─ Și dacă stau o săptămână? proptindu-și pe umărpoșetuța cu paiete sidefii, imitație Dolce & Gabbana.

─ Presupun că-ți putem face o reducere,îndreptându-ne agale către sala de primire, schimbând cuvinte de draguldialogului în care mă simțeam subordonat expansivității unui tip cu antebrațeepilate și perucă à la Loredana Groza, pe vremea când pozase pentru Playboy.

Picioarele îi erau încrucișate, taburetul moale.Voia să-și aprindă o țigară:

─ Să-ți explic... (evident nu despre filosofiaocultă a Evului Mediu Târziu, masticația și deglutiția dinozaurilor sau teatrulabsurd al lui Gombrowicz; vocea pițigăiată îmi transfera date eronate, minteamea le procesa, decantându-le, prin centrifugarea chibzuită a unui intelectoripilat, de pleonasme și vulgarisme; ceea ce-mi propunea era, fără intransigențamoralei fariseice, ceva banal, intrinsec oricărui curs masteral deantreprenoriat: o perspectivă profesională avangardistă, procurarea resurselorumane deficitare, eliminarea concurenței, sprijinită de oferta sa imbatabilă,finanțare externă, adică el își punea curul la bătaie, iar pasionații de senzațiitari marcau banul, doar că nu oriunde, ci în locanda noastră de cincimargarete) ...Ai priceput?

─ Numai c-aici nu se fumează.

Dezarmat în fața avansurilor bănești – întrucâtorientările contradictorii și tovărășiile inadecvate, aduc, pe lângă asumareariscurilor de rigoare, multiple beneficii materiale – am cedat. Astfel că,tentantă și nocivă totodată, inițiativa Vanessei mă inspirase și mă îmboldise,aidoma cravașelor de nailon cu grip aderent, aplicate pe crupa armăsarilor, îndecursul întrecerilor hipice. Pariorul din mine amușinase o oportunitate pecare, sub nicio formă, nu trebuia s-o rateze.

Și-a publicat anunțul pe Escorte.net, Publi 24 șiNimfomane.com: tranny feminină, siliconată, fotografii 100 % reale...irezistibilă, dulce, elegantă... lipsită de tabuuri, amanta ideală, nu fake...într-o locație luxoasă, igiena și discreția garantate... sub tratament hormonal, activă, pasivă și dotată... dacă eștidornic de o aventură ca-n filme, suntaici... exterminatoarea inhibițiilor,maestra capriciilor... vino și-o să mă cunoști... nu accept persoane în stare de ebrietate șicu piercing-uri în ⁕⁕⁕⁕, nu răspundla mesaje și numere private... detaliila 0727 681... în expectativă până la apariția mușteriilor care, lehămetițisă-și tot insereze făcălețul în fund și să-și păteze cu mujdei propriile așternuturi,urmau să-și experimenteze preferințele crunte și abundente la noi în hotel,sodomizând nu doar găoazele și muianele ahtiate după glanduri și perinee, ci șinoptierele melaminate, polițele de sticlă, saltelele din poliuretan, șifonierulIKEA, suportul pentru prosoape și cel pentru bagaje, uscătorul de păr,receptorul mobil al interfonului, telecomanda televizorului, tapițeria cudesign futurist de la căpătâiul patului, accesoriile de baie folosite înefleurajele esențiale uverturii Spărgătoruluide nuci și cearșafurile încolăcite cu care își învinețeau poponețele.

Într-o seară, voyeur în devenire, cu ușa cuibușoruluide nebunii întredeschisă, am aruncat o privire. Lucrurile pe care le-am văzutm-au răscolit visceral: în genunchi, despuiat de ultima rămășiță de demnitate,zăcea Făt-Frumos, cu cearcăne de cerneală sub ochi, plângând în hohote, în timpce Muma-Pădurilor, confiscându-i buzduganul, i-l plimba prin gură și-și mușcabuzele rujate ostentativ. Scena era cu atât mai morbidă, cu cât fiul de împăratse sfădea la telefon cu prințesa care îi dăduse papucii. Crengile plopului fărăsoț se înfipseră-n podoaba lui capilară și-i înghesuiră moaca în blănițapubiană, încât după ce-i spuse Ilenei Cosânzene că-i pare rău, suflându-șimucii pe scrotul pleoștit al Vanessei, nu mai apucă să rostească decât undezgustător „Te iube... oa... oa... sgggh!”, încercând să respire. INUTIL –gayuțul deghizat în școlăriță își tortura pedagogul, și nimeni, nici chiardirectorul școlii, nu putea să-l oprească. Ce-a urmat, Dumnezeu știe. Eu m-amretras în ungherul meu, studiindu-mi tic-tacul cardiac și review-urile de pe amazon.com.

 A doua zi,întorcându-se de la Curățătorie, cu lenjeriile epurate de orice ordură,camerista a bătut puțin câmpii, după care, în analfabetismul ce ocaracterizează, a suplimentat convorbirea cu mărunțișuri:

─ Eu nu-mi dau seama ce-a găsit pruncul de ieri lapopoțainărul ăla? Înalt, chipeș... avea și bemveu’. Să ajungă pe mâna unui... unui...

─ Alt bărbat?

─ Cine, mă? Așchilopatul ăsta? Cică vrea să seopereze. Cum beteșug, o bomboană de băiat să-l țuce-n...!?

─ Eh! Dificultăți conjugale. Nevastă-sa s-o ficombinat cu el din interes.

─ Păcat – și oftează. Eu nu i-aș fi cerut niciunban.

https://www.litero-mania.com/flash-fiction-stories-aprilie-2023-travesti-jurnal-de-receptie-xi-de-andrei-codrin-bucur/

(Foto © flickr.com, calexiac)

TIMES NEW ROMAN gen (10)

 

Confundatcu Adrian Copilul Minune, Rareș Prisăcariu a fost invitat la o nuntă

 

 

Câștigătorul sezonului treisprezece al concursuluide divertisment “Românii au talent” s-a trezit în mijlocul unui alai de nuntașiaghesmuiți, care îi cereau insistent să-i ungă la inimioară cu o melodie dinaia șucară, că altminteri o s-o pățească.

Prins la strâmtoare, băiatul de numai șapteanișori a căutat să le explice petrecăreților recalcitranți că fusese o confuzie,însă și-a dat seama că n-are cu cine sta de vorbă. Oaspeții sosiți la chermeză,afumați de băutură, cu chef de dans și revoltați de rigiditatea invitatuluispecial al evenimentului, au început să-l îmbrâncească pe Rareș și să arunceînspre el cu bancnote de un leu.

„L-am văzut în biserică, la cununia religioasă. Îmbrăcatla patru ace, papion, alea-alea, și m-am gândit să-l chem la bairam. Iar el oține langa cu iubirea de neam, geniul național și spiritul imbatabil alpoporului nostru”, ne-a mărturisit foarte indignat nașul mare. „Un impostor! Înloc să bage o manea (interveni soacra mirelui), s-a pus să recite din poeziaaia, Mumia lui Ștefan cel Mare”.

Cel care, la nici o zi după triumful din finalashow-ului difuzat de Pro TV, a fost supranumit „copilul minune” a încercat dinrăsputeri să dreagă situația, dar degeaba. Comesenii s-au arătat scârbiți de vedetaserii și și-au vărsat imediat amarul pe duba blindată a jandarmilor solicitațisă rezolve încurcătura.

„Ni s-a spus că are talent. Păi să cânte!” audeclarat la unison câțiva gealați cu sprâncene pensate, care filmau cutelefonul mobil momentul în care brilianta odraslă era escortată spre ieșire.

Pă șleau

S-a mai sinucis un asistent medical. De data asta e vorba despre patronul unui Serviciu de Îngrijiri la Domiciliu. Arădenii sunt în „șoc”: cu câteva zile-n urmă, postase pe FB că prietena lui era gravidă, părea fericit, n-a dat niciun semn c-ar fi avut necazuri, anul acesta s-a arătat foarte îndrăgostit și plin de viață (adevarul.ro).

Rețeaua de socializare a lui Zucki s-a umplut imediat de condoleanțe (hilare și vulgare, dar în ton cu mirajul autistic în care, lipsiți de orice preocupări eliberatoare, se scaldă terrienii) – mesaje de adio pe căi virtuale (sic!), ce, frizând penibilul penibilului, devoalează relevanța existenței umane (micime, falsitate și disimulare), în răspărul realităților tabloide, imanente culturii mainstream, în care, malaxor autocrat, ne agrenăm, liniștiți & afectați, energiile, simțurile, talentele.

Îmi povestise D. că, pe vremea când fusese angajat la firma răposatului, nu primise suma integrală din remunerația alocată lunar, în funcție de cantitatea muncii prestate în folosul pacienților. Motivul: „Păi tu lucrezi de la șapte dimineața la șapte seara, însă io n-am cum să-ți plătesc orele petrecute în mașină, în așteptarea comenzilor. Este timpul tău, în care faci ce vrei. Asta-i situația”.

Acum aud că eroul pandemiei, care ar fi fost găsit într-o baltă de sânge(aradon.ro), își extinsese afacerea în Oradea și Botoșani, și intenționa să deschidă o filială în Timișoara. Deci, se poate.

Titlurile publicațiilor online sunt grotești: „S-a sinucis în seara de Mărțișor” (criticarad.ro), „Sinucidere ciudată” (stiripesurse.ro). Și tăt boborul se crucește: „Cum de s-a întâmplat așe ceva?”

Bomboana de pe colivă îi aparține gazetarului criticist Lucian Valeriu, care (cu speranța certă că antimartirul o să-i răspundă de dincolo) își trântește pe pagina feisbuchistă regretul: „Offf, Ionuț... ce mărțișor negru ți-ai ales... – alean exclamativ, succedat de emoji-urile față tristă și două mâini împreunate pentru rugăciune”.

Comentariile fac deliciul analiștilor sociali, instruiți la Universitatea Mocrea. Cum majoritatea compătimitorilor se întrec în dedicații funerare pompoase și lacrimogene, peisajul isteric e cât se poate de savuros:

„Prietena, nu soția, l-a anunțat că e însărcinată... Poate n-avea legătură cu el. Sarcina...”

„Motivul trebuie să fie unul serios să faci așa ceva”

„Din păcate cred că a vrut doar să se drogheze și a greșit doza (se presupune că și-a injectat morfină, a leșinat și, căzând, s-a lovit la cap)”

„Alt prost... Să te sinucizi e la îndemâna oricui... Să rezolvi problemele, să ai succes în viață, prea complicat pentru creierul lui mic”

„Nu îmi vine să cred!”

„I-am dedicat un scurt fragment în noua mea carte... Pfff... Era atât de fericit și emoționat, când l-a citit... Îngerii să-i ducă sufletului lui minunat, în lumina veșnică!!!”

„Un super om...”

„De ce?oare de ce prietenul meu drag”

„Drum lin spre îngeri, maichi! Mult prea repede ai plecat dintre noi...”

Și, desigur, inflația urărilor consacrate în caz de suicid:

„Dumnezeu să te ierte...” și „Dumnezeu să te odihnească...”

 

Că pramatiile de astăzi își întocmesc singure dosarul pentru arhiva nemărginită a Securității, nu mai constituie un fapt care să mă îngrijoreze și, cu atât mai mult, să mă mire întrucâtva. Dar să-ți negi gândurile, substituindu-le cu reflecții pozitive (ca să fii în rând cu tendințele politizate, până la vomisment, ale vremii), să pătezi memoria unei persoane dintr-un orgoliu debordant și dintr-o nerăbdare morbidă (cu scopul precis de-a acumula un număr satisfăcător de like-uri, via dopamină-serotonină, în cadrul sistemului motivație-recompensă), să te afișezi ca un partizan al nemuririi exclusiviste, să dai indicații cu privire la ce anume s-ar fi cuvenit să executeun consângean, să te indignezi de dragul artei (și-al efectului ieftior) doar fiindcă te simți abandonat și n-ai curajul să ceri ajutor (dar, în paralel, faci paradă de bunăstarea ta afectivă, de echilibrul tău lăuntric, în ceea ce-ar trebui să fie un blocaj mintal, o răsturnare a orânduirii lucrurilor, un zid în care Dumnezeu să dea cu capul; adică te dai de gol) și vrei cu orice preț să te bagi în seamă, și nu-ți pasă, bașca, o spui și-n văzul gloatelor molatice – no la asta nu mă așteptam din partea unor creaturi ce pretind că au înțeles eterna imaturitate la care am fost condamnați, de când ne-am lepădat amniosul, și că au prins șpilul acțiunilor de autosubminare pe care le săvârșim permanent, în ciuda îndemnurilor la „trezire” și „emancipare” scrijelite pe toate gardurile.

Ei bine, nu. Întrucât societatea pe care o știm nu e decât un „proiect de viață” elaborat chiar de însuși rodul acestui proiect – omul. În consecință, orice fenomen pe care ne propunem să-l explicăm, vine deja echipat (din atelierele minții) cu un manual de utilizare și întreținere, având instrucțiuni clare, de la care (Ferească-te Sfânta Providență Dihotomică: Partidul și Biserica!) n-ai voie să deviezi. Dacă o faci, ai toate șansele să ți se rescrie biografia, în funcție de apartenența concretă (nu doar scriptică) la „planul hagiografic al secolului”. Și, de teama unei abateri (mai degrabă, din cauza unei jene), te conformezi negreșit.

Că ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă nu-și etalează în public goliciunea sufletului? Sau ce-ar putea da el în schimbul flatării egoului său?

Că cel ce se va rușina de Mine și de amendamentele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, de acela și Carta Națiunii se va rușina, când se va aplica întru slava sa, a fondatorilor ei și a pioșilor și exigenților tehnicieni.

 

Îți actualizezi statusul, și se rezolvă.