Raluca Feher's Blog, page 52

Despre elitism și cele 9 Românii

Haideți vă rog să le luăm pe rând.

Au fost cheltuite jde milioane de euro pentru ca oamenii aceia să fie aduși la București. Nu a fost un miting ci Cântarea României.

Întregul aparat de partid, al celui mai mare partid al țării, a fost pus la treabă: liste, autocare, apă, toalete publice, scenă, difuzoare, stegulețe, pancarte.

Nu avem de-a face cu o victorie a PSD-ului și o înfrângere a ineptei opoziții, incapabile să ajungă la sufletul oamenilor simpli prezenți în piață.

La sufletul oamenilor simpli care au fost ieri în piață nu ajunge decât popa, rachiul ieftin și Simona Halep. Și cum popa face politica PSD-ului, rachiul ieftin îl dă PSD-ul și Simona Halep nu zice: domnule Dragnea, aș dori să nu mă mai folosiți pe post de butaforie la circul dumneavoastră electoral, sufletul oamenilor din piață este cu PSD-ul.

Opoziția știe acest lucru. Opoziția nu poate să-și risipească resursele puține, infim mai puține decât ale PSD-ului, încercând să câștige bătălia cu Biserica sau generozitatea aducătoare de ciroză a partidului lui Ion Iliescu.

Și prin opoziție nu spun nicio clipă PNL care, poate unii dintre voi au uitat, este formațiunea care a creat oximoronica mutație numită USL. PNL nu este opoziție, PNL este partidul care ni l-a dat pe domnul Tăriceanu, cel care, împreună cu Dinu Patriciu, a tras covorul de sub picioarele PNL-ului lui Câmpeanu. Tot PNL (cu tot cu nea Călin, întors la sânul mamei) a spart Convenția Democrată în 2000, aruncându-ne în brațele domnului Iiescu pentru a treia oară.

Opoziția adevărată, USR, Cioloș și cine Dumnezeu o mai fi pe aici, dacă au niște strategi buni, poate au norocul să fie sfătuiți că nu are rost să-și tragă cizmele de cauciuc și să meargă la cârciuma din Dăbulenii din Deal să afle care-i necazul lui nea Dorel, ci mai degrabă la Glastonbury, la festival. Căci acolo sunt băieții ăia care au zis: mă piș pe el de vot, acolo sunt procentele celor care au pus egal între ananași și porci spinoși spunînd că ambii sunt fructele dragostei.

Opoziția adevărată trebuie să se gândească numai și numai la oamenii ăștia, care au stat acasă cu mâna pe ouă, să-i facă să și-o mute pe ștampilă căci altfel, după cum a zis Dragnea aseară: vom veni mai mulți și nu vom mai pleca.

Ăsta e singurul lucru pe care trebuie să-l facă opoziția.

Să continue să joace șah, chiar dacă moașele de net spun că trebuie s-o dea pe table. Să continue să se spele pe dinți, nu să ia o gură de țuică anti-tartru. Să înceteze cu ipocritele autocritici: vaaaaai, suntem prea elitiști, ne-am îndepărtat de popor și d-aia au ajuns ăștia în poala PSD-ului.

Zice un domn al cărui articol l-am citit azi pe facebook:  Omul vrea să simtă că are putere și alternative, chiar dacă în realitate nu are. Poate că ar vrea să fie ajutat și poate că de aceea se aruncă la brațul întins al primului baron local dispus să nu-l ignore cinci minute. Nu știu, zic și eu. Este intoleranță, este dispreț… omul de rând simte chestiile asta.

Omul de rând nu simte nimic. Altfel și-ar da seama că PSD este partidul care-l disprețuiește cel mai tare. Partidul care îl tratează ca pe-o vită, care îl umilește când îi aruncă 7 lei în trocuță, care îl înghesuie ca pe o oaie în TIR-uri și îl aduce la București, care îl desparte de copiii lui, siliți să plece la muncă în străinătate.

Dar omul de rând nu înțelege nimic.

Și, de aceea, opoziția nu trebuie să-și bată capul cu omul de rând, nu trebuie să replice, ipocrit, atenția pe care i-o acordă PSD-ul omului de rând. Nu trebuie să își smulgă părul din cap urlând: vaaaaai nouă, sunt două Românii!!!

Și știți de ce?

Pentru că sunt nu două ci nouă Românii. Și șapte dintre ele nu au ieșit la vot. Ignorând aceste șapte nepăsătoare Românii, aruncându-ne să cucerim mulțimea văzută ieri în piață, nu facem decât să ne încăpățânăm să mâncăm supă cu bețișoare.

Abia acesta-i elitism.

 

P.S. Am adăugat aici răspunsul dat unei prietene bune care spune că nicio șansă să aduci tinerii la vot cu un discurs anticorupție.

Aseară în piață nu au fost doar bătrâni ci și tineri, ambele categorii de vârstă fiind descrise de același cuvânt: needucați. Sub cuvântul ăsta intră și sărăcia, și nesimțirea, și cocălăreala, și marginalizarea, și credulitatea, și prostia, și dorința de a arde etape, și tupeul.

Eu nu aș împărți electoratul deci pe criterii de vârstă sau pe venituri, pe urban sau rural. În cartea lui Oliver Jens Schmitt despre Corneliu Zelea Codreanu, este descrisă tracțiunea populară generală pe care o avea acesta. De la machidoni, la ardeleni, de la muncitori, la popi, țărani, politicieni cu ștaif și elite culturale, toți au fost aduși împreună de gravitația Căpitanului. Același lucru este valabil pentru Opoziția pe care sper să o avem. Să reușească să găsească un om, așa cum este Vlad Voiculescu , care să fie capabil să vorbească pentru toate urechile, nu numai pentru cele ale hipsterilor cu 2 facultăți, 3 masterate, vegetarieni. Nu că asta ar face acum.

Ce m-a deranjat la textul scris de colegul blogăr citat mai sus erau acuzele aduse opoziției, oricare ar fi ea, că nu merge la sat să îi spună țăranului ce e cu UE și CCR și alte concepte care îi sunt necunoscute omului simplu.

Asta mi se pare o tâmpenie. Țăranul știe ce e aia HOȚIE și cu toate astea votează un hoț, că vorba aia, și el, țăranul, a furat și nu e nimic rău să furi.

Aici e blocajul. Că avem țăranul ăsta căruia nu îi pasă de mesajul anticorupție, de ce i-ar păsa, este complet amoral. Cum îl câștigi pe țăranul amoral? Fiind mai hoț decât el.

Vrei să intri într-o competiție de ciordeală cu PSD? Și să zicem că vrei, tot nu ai nicio șansă. O să pierzi. 

Deci mai bine încerci să-ți trezești sictiriții din sictireală, să-i pui să se caute prin buzunare să vadă dacă nu cumva le-a furat PSD-ul niște bani ca să plătească un miting la București și să speri că, odată câștigată puterea, nu ești la fel de inept și neajutorat ca CDR-ul lui Constantinescu.

Somn ușor România

Uneori, sătul să ne vadă în halul ăsta de proști și incapabili să ne facem dreptate singuri, Dumnezeu scoate sarbacana și trimite câte-o săgețică în ceafa unuia dintre baronii ăștia odioși care ne-au mâncat tinerețea. Noroc cu bunul Dumnezeu că mai scăpăm și noi de Patriciu și de Iulian Vlad, că altfel, dacă ar fi după noi, am sta bine mersi să le lustruim pantofii de lac și azi.

Mai jos un post din 2015.

Taximetriștii din poveste cred că sunt de mult plecați din țară. Miroase a mici și tâmpenie de la o poștă. Și a noxe miroase.

feher

Reporterul trimite informația în plasa ecranului, înscriind un gol în poarta neapărată de bietul telespectator, luat prin surprindere de cuvintele șutate de acest Lăcătuș grăbit. Zice reporterul: Oprescu nu își va da demisia. Avocatul primarului infractor spune chiar să avem `puțintică răbdare`.

Avem.

Suntem cel mai răbdător popor din lume. Atât de răbdător încât din când în când trebuie să mai spargi o pungă lângă urechea noastră, să ne trezești din torpoare. Ham, adormisem, cât e ceasu? Ce zi e? Au trecut deja 26 de ani? Hm, pesemne că eram obosiți.

Am avut atâta treabă secolul trecut și nici secolul ăsta nu ne-a lăsat în pace, să ne odihnim pe prispă cu o coajă de sămânță umedă lipită pe buza de jos.

Suntem răbdători. Nu-i nicio grabă.
Suntem siguri că 20 de ani sunt îndeajuns pentru Sorin Oprescu să-și demonstreze nevinovăția. Avem răbdare și cu el și cu Ion Iliescu și…

View original post 348 more words

Nazismul și cartierul roșu

Mâine, Bucureștiul va primi vizita procentelor care au votat cu PSD și sunt gata să se ia de gât cu scursurile jidănești, capitaliste, de Soroș plătite, care încearcă să îi ia PSD-ului controlul asupra guvernului, parlamentului, primăriilor, consiliilor județene, prefecturilor, curții de conturi, curții constituționale, agențiilor guvernamentale de comunicații, energie, de turism, băncilor, consiliilor de administrație ale marilor corporații de interes național. Are nevoie de mii și mii de mâini PSD-ul, nu ca să lovească, nu ca să ciordească, doar ca să le țină pe miile de buzunare pline de bani pe care ticăloșii ăștia drogați de opoziție vor să le golească.

Așa ceva nu se poate.

În 2016, vara, am vizitat orașul Nurnberg, infamul loc de desfășurare al demonstrațiilor partidului nazist între anii 1923 și 1938.

Din fericire pentru noi, Dragnea e un inginer incapabil să lanseze măcar un trend în modul de decupare a mustății.

Dacă aveam ghinionul să avem un Erdogan sau Orban, ce să mai vorbim de Putin, la care s-ar fi adăugat disperarea cu care se risipesc resurse, în văzul lumii, pentru a legitima dorința liderului PSD de a avea puterea absolută, am fi fost pierduți.

În Germania nazistă, oamenii buni au stat în casă, poate lași, poate înfricoșați, poate șantajabili, poate egoiști. Doar 2 din 1000 de germani s-au opus lui Hitler.

La noi, comoditatea, lejeritatea și infinita noastră durere în cur ne-a adus aici.

Cine mă, Dragnea? Ce-o să facă el? Am scăpat noi de Ceaușescu, am scăpat de Iliescu, am scăpat și de diavolul de Băsescu, nu ne-om împiedica de-o mustață?

Din tot ce face țara asta, definitoriu pentru noi este fotbalul.

Driblăm mult, ne apărăm prost, atacăm haotic, suntem slabi pe centru, simulăm faulturi și tragem de timp, bucurându-ne când înscriem un gol și neîncercând să-l mai dăm pe-al doilea.

Când pierdem, spunem că ceilalți și-au dorit mai mult victoria.

Măcar de data asta să ne-o dorim noi mai mult.

Pentru că, tot ca-n fotbal, dacă nu facem nimic acum, ocaziile se răzbună.

feher

Bărbatul are pantaloni trei sferturi și fața umflată, ca și cum a dormit 1000 de nopți, neîntors. Ne aude vorbind românește și vine săgeată: sunteți români d-ai mei, dați-mi și mie niște bani să-mi iau ceva de mâncare. Dacă nu vă auzeam, aș fi zis că sunteți nemți, că aveți portu ăsta nemțesc.

Portu nemțesc, ăsta sigur a dormit 10.000 de nopți. Dar ce spun eu, 450.000 de nopți a dormit, poate a venit cu fratele Bălcescu în Germania și apoi a rămas aici, victima unui proto-Mengele care a aranjat criogenizarea individului într-un butoi cu țipari de Rin.
În cartierul roșu, pe termopane sunt lipite A4 cu numele fetelor. 89% din ele sunt cu clienții, lăsând numai babele și ororile să stea în sutien și chiloți expuse pe scaune înalte, cu căști în urechi. Poate învață germană fără profesor. Pe o hârtie scrie mărunt, în românește: căutăm fată pentru munca…

View original post 421 more words

Muzeul hoției

În 1990 au folosit metoda MEBO. Poporul a fost împroprietărit. În față la Modarom și-n piață la Steagu găseai de vânzare hârtiuțe, nu orice fel de hârtiuță ci una care arăta că ai 0,00000000008% dintr-un strung de la fabrica de scule Râșnov, puteai să cumperi pe nimic pachetele ăstea de acțiuni, lumea vorbea de FPP și FPS, consiliile de administrație țineau ședințe, anunțau profit și tu, proprietarul acțiunilor, primeai dividende; erau buni banii ăia căzuți din cer, îți luai niște pantofi din ei sau chiar puteai să plătești tacâmu la nunta nepotului.

Straniu cum taman acum, în capitalism, înțelegeai ce a vrut să spună comunismul cu șlagărul: fabricile, orașele, palatele și pădurile, lebedele și peștii, urșii și mieii și albinele, cărămizile și șuruburile sunt toate ale noastre, ale oamenilor muncii.

Nu mai erau doar ale partidului și ale lui Ceaușescu, mânca-l-ar viermii, ci acum erau ale doamnei Nuți din Fetești și ale lui Nicu din Odobești, cu toții împroprietăriți cu MEBO de FSN care era altceva decât FPS sau FPP, dar cumva tot un fond, un fond de politruci și securiști strânși laolaltă de tovarășul Iliescu și de tovarășul Roman și de tovarășul Brucan.

Fabricile s-au închis, uzinele au fost demolate, combinatele au fost vândute, doar câteva au mai rămas vii, de interes strategic într-o zonă flămândă după energie, dar nimeni nu era atent la ele că ăstea nu fuseseră privatizate prin metoda MEBO, nu. Ele erau de interes național, statul le ascunsese în borsetă și borseta o ascunsese sub tricou și tricoul și-l băgase în pantaloni. Și astfel dracu știe ce se întâmpla la Nuclearelectrica sau la Hidroelectrica sau la Petrom altceva decât ce era vizibil cu ochiul liber: sere în care creșteau cefele și pântecele membrilor consiliilor de administrație, niște oameni care fuseseră în FSN și apoi trecuseră la FDSN și apoi la PDSR și apoi la PSD și unii intraseră în PD și apoi chiar la PNL. Să nu mai spun de UDMR și de PNG sau PRM.

Dar ce făceau ei acolo, la Hidroelectrica sau Nuclearelectrica sau Petrom?

Făceau bani pentru tine băi, săracule, făceau bani pentru țara asta frumoasă unde am avut cu toții norocul să ne naștem. Făceau bani din care își făceau vile și își luau limuzine deci aveau nevoie de constructori, grădinari, șoferi, cameriste și bone pentru copii. Creau deci locuri de muncă pentru tine băi, săracule.

Asta făceau ei în timp ce noi descoperisem vacanțele în Grecia și promoțiile la hârtie igienică de la Lidl.

Iar acum s-au gândit că e cazul să nu se mai gândească la tine băi, săracule. Ție ți-au dat MEBO, ți-au dat FPS și FPP. Dacă nu ești acum ca ei înseamnă că ești și prost, nu numai sărac.

Și pentru proști nu merită să faci nimic.

Pentru deștepți s-a înființat Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții.

FSDI.

Aici au strâns, într-un singur pumn, toate prăvăliile ăstea profitabile. Și cefoșii care începuseră să creadă despre ei că sunt de capul lor, că pot domni fără să dea socoteală partidului care i-a pus acolo, ei bine cefoșii ăștia o să fie tunși de ceafă.

O să piardă tresa burții căpătată în cei 29 de ani de servicii aduse fondului securiștilor și politrucilor români, o să fie înlocuiți cu oameni obedienți care o să se gândească mai întâi la Dragnea și apoi la familia lor.

Și astfel, partidul o să controleze singurele și cele mai profitabile companii care mai există în România și nu va da socoteală nimănui ce face cu ele pentru că FSDI este al lui, al partidului, nu al poporului.

Poporul a avut MEBO și l-a stricat.

Poporul nu mai primește nimic că e prost.

Undeva în Victoriei, un condamnat penal la 8 ani de închisoare își face planuri să deschidă primul și, totodată, cel mai mare muzeu al hoției din lume.

Republica România.

Țara de transpirați

Colonelul e trecut prin multe. Are capul mare și plin de planuri, uneori, când se ridică de la masă, îi cad scheme și tactici din buzunare. Odată, acum vreo 7 ani, și-a scos dintre măsele cu-o scobitoare informația sâcâitoare că Daniel Morar nu e tocmai omul cel mai de treabă. Apoi, i-a venit pe gât, așa cum îți vine gaz când torni cola peste mititei, că nici Băsescu nu e vreo ușă de biserică. Era 2011, eu m-am mirat de ce a zis Colonelul și mi-am zis că poate o fi de la gastrita care îl sâcâie.

Timpul a trecut, acum vreun an, Colonelul a avut o criză de bilă. Mi-a zis că ne-a luat dracu, ăștia salvează trădători, îi fac șefi de catedre pe la universități cu ștaif, îi pun să predea securitate națională.

Era demoralizat Colonelul și povestea asta cu protocolul i-a dat un șut în ficat și mai dihai. Mi-a zis așa: știi de ce a fost nevoie de protocol cu parchetu? Pentru că parlamentul a refuzat să creeze un cadrul legal. A refuzat deci să ne dea furculiță și cuțit, a trebuit să mâncăm ca sălbaticii, cu mâna și acum ne spun că nu avem maniere. Am lucrat așa sub toți, de la Năstase încoa, așa am lucrat și acum se arată uimiți impostorii?

Iliescu a făcut un sistem.

Băsescu, parte a sistemului lui Iliescu, a destructurat sistemul acestuia din urmă și și-a creat propriul sistem.

Sistemul lui Băsescu a dat jos camarila lui Iliescu și a creat-o pe a lui.

Constantinescu sau Iohannis sunt incapabili de dat jos ceva. Sunt cadre didactice, nu au forțã sã deschidã un borcan de gogonele.

Iar Dragnea, adevăratul președinte actual al României, de fapt despotul care dictează ce și cum parlamentului și guvernului, care trasează politici fiscale, de politică externă, și strategii economice pe termen lung, este incapabil de construcție.

El are doar un târnăcop și cu el lovește orb, încercând să-și taie drumul către ….

Ce vrea Dragnea?

Are de toate. Curtea Constituțională în buzunar. Parlamentul în șosete. Guvernul îi stă la șale. Cu BNR se poate înțelege dacă știe ce să-i dea lui Mugur.

Tribunalul poate să amâne încă 892 de ani o decizie în privința lui. Vine vara, mai vedem la toamnă dacă domnul Dragnea va fi eliberat. Și va fi eliberat, că doar e nevinovat, nu a făcut nimic din ce oricare dintre noi nu ar fi făcut.

Colonelul are ulcer.

Zice că se apucă de pictură, asta ajută.

Sistemul lui Băsescu, corupt și bolnav, mergea. Era ca o furculiță cu liță în ea cu care totuși prindeai bulgarii. Acum, Băsescu și-a trădat sistemul pentru că acesta este folosit împotriva creatorilor lui. Împotriva lui.

Dar nu există un sistem mai bun.

Și Dragnea nu construiește unul.

E Ginghis Han Dragnea. Călare pe căluțul lui mic, din Teleorman, singura lui strategie e hoarda.

Pe 9 iunie, în cămăși albe, hoarda se va revărsa în București. Pionierii revoluției morale a României vor fi în stradă.

Pe vremuri cămășile erau verzi.

Pe care dintre ele se vede mai bine harta transpirației?

România 100, asta ar trebui scris pe harta transpirației.

Un popor de transpirați veniți să susțină omul cu târnăcopul care le dărâmă țara.

Isus vine

Tamara are 24 de ani, 4 petrecuți în Spania și Londra și un inel de argint în nas. După ea umblă pe stradă, trăgând-o de cracul pantalonului, înjurăturile pe care i le adresează cetățenii preacredincioși ai Tbilisiului.

E curvă ea și mama ei este curvă și probabil nici bunica nu era mult mai bine. Altfel cum poți să explici prezența belciugului în nas? Este semnul cel mai clar că dracul a intrat în ea. Și dacă georgienii nu suportă ceva, este sã vadã necredincioșii umblând pe străzile orașelor, corupând tineretu care uite, ia droguri, își face tatuaje și unii, cei mai curajoși, chiar încearcă să se mute cu prietenii, să trăiască în păcat în afara sfintei taine a căsătoriei, să facă tractir în cartier, asta vor, după cum au văzut ei în filmele americane sau pe unde au văzut.

Tamara s-a întors în țară, lucrează la un bar, servește turiști ruși rupți de prea multă chacha. Unul cu tâmplele rase și codiță de viking mă întreabă de unde sunt, îi spun, zice: aveți țigani acolo.

Avem.

Și ei au țigani, recunoaște, apoi își ia nevasta aflată într-o gigantică bâlbă bahică și o duce afară, lângă o tuia, unde fata vomită și vomită și vomită în timp ce soțul o ține de curea și continuă conversația cu noi: Vă place Steaua sau Dinamo? Eu nu suport Steaua, cred că Dinamo e mult mai bine.

Tamara, de ce te-ai întors în țara asta de bigoți?

Să schimb ceva. E țara mea. Suntem în secolul XXI, există nanotehnologie și CERN, nu mai poți să-ți pui broboadă și să te rogi la Doamne, Doamne.

Pe o culme de deal, lângă marea Tbilisi, un lac mic și trist pe care 3 bărci și o hidrobicicletă roz se clatină, este așa zisul Tbili Stonehenge. Cronicile Georgiei este un monument din 10 coloane negre, gigantice, de 30 de metri înălțime, cu basoreliefuri cu regi, regine și eroi georgieni dar și cu scene din viața lui Isus. Pe basorelief este și faimoasa Nino, tânăra care a strâns două crenguțe cu părul ei, făcând crucea georgiană, cu brațele îndreptate în jos, ca un rictus de durere.

Nino l-a convins pe regele Mirian al III lea, pierdut în întuneric și orbit, că Isus este cel care îl va salva și nu zeii lui barbari. Georgia a devenit în 327 creștină.

Munca la ridicarea Cronicilor Georgiei a început în 1985, când Gorbaciov tocmai făcea un rebus și stând cu creionul în gură i-a apărut în minte cuvântul perestroika.

Dacă i-ar fi trecut lui Ceaușescu prin cap să facă așa ceva, trăia și acum fericit, sărbătorea centenarul împreună cu România. Și cu Georgia care, apropo, a avut și ea în același 1918 revoluționar, un moment de libertate care a ținut până în 1921 când s-au dezmeticit sovieticii și i-au adus înapoi, la matcă.

Revenind la Ceaușescu, da, asta era salvarea.

Să lase biserica liberă, să îmbine Ștefan cel Marele și Mihai Viteazul cu Arsenie Boca și Petrache Lupu, să lase securiștii în odăjdii să facă procesiuni, în loc să dărâme, să ridice noi și noi biserici, și sărbătoream acum pe 26 ianuarie pe sfântul Nicolae Ceaușescu.

Fraierul.

Căci poporul nu are nevoie să-i amintești că e în secolul XXI, că femeile pot să facă avort și să se căsătorească la 56 de ani cu unul de 28, că pot să trăiască singure, într-o garsonieră închiriată, și nu trebuie să fie virgine în noaptea nunții. Poporul nu are nevoie de transparență, democrație, Saakashvili a făcut bine dar după aia a instituit teroarea, Ivanishvili o fi având conexiuni cu rușii dar uite ce treabă bună a făcut.

Pe șosele sunt mii de Merțuri și Toyote hibrid aduse direct din Japonia, cu volanul pe dreapta. E bogăție și clopotele presară peste oraș vești despre a doua sosire a lui Isus care, bineînțeles, are aici, la mânăstirea Svetitskhoveli, îngropată mantia.

Tamara nu vrea să plece din țară dar dacă lucrurile nu se schimbă, o va face. A fost la proteste împotriva arestărilor din cluburi, a fost la protestele împotriva violenței poliției, a fost la mitingurile pro LGBT, a fost la proteste împotriva inabilității autorităților de a găsi criminalii care au ucis 2 tineri.

Nu se întâmplă nimic.

Panouri mari deasupra orașului anunță venirea unei eclipse.

Georgienii se roagă lui Isus și Isus îi scoate din beznă.

Așa s-a întâmplat mereu.

Fomistii nu moare.

Acum 26 de ani, în noiembrie, ascultam Europa Liberă în bucătărie și mă gândeam că trebuie să fug din țară. Soarele continua să răsară dinspre est, Ceaușescu fusese reales la al XIV-lea Congres, totul se năruia în jur, butaforie la terminarea unui spectacol de teatru, numai la noi piesa continua, nesfârșit. Comunismul se curăța de pe pereții republicilor socialiste, dar la noi vopsiseră închisoarea bine, cu 7 straturi de vopsea crescută în ilegalitate.

Îmi venea să-mi smulg părul din cap, aveam păr pe vremea aia, când îi vedeam pe ai mei împărțindu-și sarcinile: tu te duci la coadă la pâine, tu te duci la Micșunica, am auzit că bagă carne. Fuga asta animalică după hrană, permanenta preocupare că nu ai ce să pui pe masă, ghiorțăitul mațelor care te împiedica să gândești.

Și la televizor, o vizită de lucru în județul cutare i-a arătat tovarășului că am depășit producția la spicoase, e record producția. În magazine nu e făină, nu e pâine, sunt doar creveți vietnamezi și vodcă. Dar producțiile toate sunt record. Ascultam acum 26 de ani Europa Liberă sau era Vocea Americii? Unul din ele. Cred că era “Actualitatea românească” pe Europa Liberă. Începea cu o bucată din Enescu. Noi, băieții, am pus melodia la un bal al bobocilor.

Taaaaaa-nana-nana-na-naaaaa, taa-naaa-naaa, na-na-na-naaa-naaaaaaa-naaaaaaaa!!!!

A înghețat sala. Toți așteptam să urmeze în boxe: Aici Radio Europa Liberă, Actualitatea Românească.

Nu a urmat. Sala a explodat de râs sub povara groazei. Securiștii nu ne-au făcut nimic. Poate erau și ei melomani.

Iar pe 28 noiembrie, nu știu dacă am aflat îndată sau a trebuit să treacă niscaiva timp, Nadia Comăneci a fugit în America. A trecut granița în Ungaria și gata. Atunci mi-am zis că trebuie să fug și eu. Probabil tot pe la unguri, că nu m-aș fi aventurat să mă bat cu Dunărea spre Iugoslavia. Dar trebuia să le spun alor mei, cum să le spun eu că vreau să fug din țară. Taman acum, când terminam facultatea și eram mâine poimâine inginer, clar primeam un post bun pe undeva, la țară unde e mâncare.

Obsedanta mâncare. 26 de ani mai târziu după cinele cu pită unsă cu untură, mă uit la masa care stă să se prăbușească sub tonele de mâncare de pe ea. Sunt cu colegii la o chermeză, la restaurant.

-Adu și niște fasole bătută, icre, aruncă și 20 de mititei și vreo 10 chifteluțe. Nu uita piftia și brânza aia telemea a voastră. Pune și niște jumări cu ceapă roșie. Auzi, da niște cârnați afumați nu ai? Vreo 10 că suntem bărbați înfometați și dă și niște pateu d-ăla de casă. Pune și niște salată de boeuf și…

Suntem 6 oameni cu burți și cefe. Nu avem cum să răzbim, că vin după aia și sarmalele și friptanele. Mă uit la masă și-mi vine să pocnesc pe cineva după ceafă. Poate pe Bogdan, în stânga mea, că el e mai vocal și a cerut ca înecatu și d-aia și d-aialaltă. Dar nici cu Alecu nu mi-e rușine.

Îmi spun că o să-i oblig pe toți să bage în ei tot ce au comandat, să nu lase nimic, să nu se risipească o firmitură. Apoi îmi dau seama că sunt cel mai bătrân. Restul au juma din vârsta mea. De unde să știe ei că, acum 26 de ani, stăteai 10 ore la coadă la pâine? Că te trezeai la 4 dimineața și te așezai idiotizat la cozi absurde făcute în fața unor magazine goale, sperând că va fi făcută în acea zi o aprovizionare. Cum să înțeleagă ei ce bucurie însemna să vii acasă cu adidași de porc și cât de importantă era să ai un neam la țară? Un tataie, o mamaie, un unchieș care să aibă găini în bătătură și poate chiar și-un porc.

Nu pot să suport să văd mâncare batjocorită. Nu aș putea în viața mea să strivesc o tartă cu frișcă pe fața cuiva, ca în comediile mute cu Stan și Bran. Cicatricile lăsate de foame au creat un absurd simț moral. “Nu te juca cu mâncarea” are o altă semnificație pentru mine decât pentru copiii certați de mame că împrăștie supa pe fața de masă.

Acum 26 de ani aș fi fugit într-o țară unde oamenii depășiseră nivelul societăților primitive de vânători-culegători. Am rămas, crezând că totul se va schimba odată cu schimbarea regimului.

Acum 26 de ani, în decembrie, când Ceaușescu a fost dat jos, primul meu gând a fost: o să fie de mâncare în magazine. O să fie de toate.

Straniu, dar uitându-mă în jur, foamea a rămas. A suferit însă o transformare. Se cheamă bulimie. Acum mănânci, mănânci, bagi degetele pe gât ca să faci loc și mai mănânci un pic.

Și ca într-o poveste de Salinger, umflați de atâta băgat în noi, nu o să mai reușim să ieșim vreodată afară din groapa cu potol în care am căzut.

În mers de rac

Stai puțin, deci Curtea Constituțională a zis ce?

Că trebuie să o demită.

Păi și de ce nu o demite, dacă tot ziceai că îi expiră mandatul la anul?

Pentru că e o chestiune de principii și…

Dar cum ne afectează pe noi? Adică ce se schimbă?

Nu se schimbă nimic. Partea răului rămâne partea răului, nu are printre membri niciun zeu ticălos ca Loki care schimbă taberele pentru că așa îi cere narațiunea, să ofere surprize.

Răul e monoton, constant și nesfârșit rău doar noi uităm că el este așa atunci când alegem să nu mergem la vot sau când ni se pare că dibuim niște nuanțe de gri în remorca de cernoziom care se prăvale peste noi.

Suntem câteva mii de oameni, poate 100.000-deși nu cred că ăia 100.000 cu luminițe la telefon de anul trecut mai sunt cu toții anul ăsta în țară-care ne dăm cu fundul de pământ că Dragnea o să scape, că Iohannis o să fie suspendat, că x și y și z au fost grațiați, că procurorii nu mai au voie să, că judecătorii se tem să, că spitalele sunt niște cotețe pline de microbi, că școlile sunt praf, că autostrăzile nu sunt, că salariile deși cresc, scad, că pensiile private sunt palmate, că nu e gramatică și nici imunoglobulină și nici speranță că a fost mai bine, căci istoria, știm bine, ne spune un proverb rusesc, e aia care nu știi ce îți rezervă, căci viitorul e previzibil.

Știm tot ce se va întâmpla. Dragnea va fi grațiat, Iohannis suspendat, Tăriceanu împărat, legile justiției la traforat. Pensiile vor fi naționalizate și din banii ăia se vor cumpăra Iron Dome și alte sisteme israeliene și americane de apărare și spitale nu se vor face căci oricum românii au farmacii și sunt toți vraci, bașca suferim de boala sufletului.

Și nici școli nu vor face că școala vieții e importantă, și apoi biserica ne poate educa mai bine decât păgânii ăștia care vor să facă educație sexuală în școli de parcă am fi pe vremea lui Nietzche, când Dumnezeu era mort.

Dar acum nu suntem decât în secolul XXI și Dumnezeu trăiește și va avea grijă de noi, Doamne ajută.

Așa cum va avea grijă și de Kovesi, nu o mai plânge tu pe Kovesi, că și aia e tot cu ei.

Și uite așa, mergem mai departe, cum a zis Hagi după fiecare înfrângere.

Și mai departe am mers.

Doar că înapoi.

5 ani cu Ponta ne vor băga în pământ. Și morții votează mereu PSD.

Înțeleg că domnu Ponta e singura noastră scăpare acum, când justiția i-a mai dat un răgaz lui Dragnea până pe 8 iunie, chiar înaintea marelui miting pesedist. Oare de ce i-a mai dat curtea un termen nou lui Dragnea? Cine poate să-mi spună și mie de ce amână de 782 de ori o decizie, cum uite, în cazul manechinului Adesgo, frumosul Tăriceanu, nu a făcut?

Cine ne împinge în brațele lui Ponta acum, la ceas de seară a minții, făcându-ne să credem că numai el ne poate scoate din rahat? Și de ce?

Imensa ineptitudine a opoziției face plauzibilă transformarea lui Ponta în acest Harap Alb, gata să gătească supă din salata ciordită din grădina ursului și să ardă cu țigara mustața Spânului.

Condamnați să trăim în loop, ca orice democrație sud-americană, greșelile trecutului, o să avem un nou Colectiv, un nou tehnocrat, o nouă victorie PSD la parlamentare, o nouă Ordonanță 13, un nou ciclu de demonstrații în piață, noi Grindeni, Tudorei, Tudosei, Dăncile și Olguțe și apoi timequakeul ne va întoarce din nou la 2012 și zâmbetul arogant al lui Ponrta.

Dar atunci vom fi mai bătrâni și mai puțini și mai săraci și mult mai proști și nici nu o să mai ne dăm seama că zarul ne-a întors iar la căsuța zero și trebuie să o luăm iar de la capăt, într-un  nesfârșit joc de Piticot pentru adulți cu deficiențe mintale.

feher

5 ani cu Ponta ne vor face bine-scrie un votant al doamnei Macovei, în ton cu alți votanți ai doamnei Macovei, dezamăgiți de scorul mic înregistrat la alegeri, uimiți de apatia sau, mai rău, lipsa de viziune a coleguților de nație care au decis că toată clasa politică-chiar și doamna Macovei sau domnul William Brânză-nu merită un scuipat, așa că nu au ieșit la vot. Votantul lui M! zice că 5 ani cu Ponta o să ducă țărișoara într-un asemenea hal încât, citez, ”toți trântorii vor ieși la vot și blablabla…”. Viitorul e luminos peste 5 ani. Așteaptă tu 5 ani și o să vezi că morții din Teleorman o să se întoarcă împotriva lui Ponta și turistul electoral de Giurgiu va pune ștampila pe Macovei care, până atunci, va avea ditamai partidul. Partidul Pipăruș Petru, va crește într-o zi cât alții într-un an. În 2019, nu va avea 5…

View original post 575 more words

Vocabularul violului anal

În ianuarie aveam bădărănie, azi avem prostie crasă.

Ce preferăm?

Îmi aduc aminte de campania din 2004 și de lacrima lui Băsescu însoțind întrebarea: Măi, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști?

Ce blestem o fi pe poporul ăsta ca să alegem între un mitocan și-o paparudă?

În ianurie am scris asta, neștiind ce va urma.

Mă duc la vrăjitoare să îmi dea o dezlegare de blestem a poporului român.

feher

Premierul vorbește la televizor. Este decis și dur, nu te joci cu premierul. Confundă bădărănia cu onestitatea, se exprimă cu o grosolănie de autobază, “băi”, “sculă”, vocabularul scos pe tarabă are un miros acru, de picior transpirat.

Orice chelner, șofer de taxi, cameristă din Africa de sud se exprimă mai demn, mai elegant, mai puțin triumfător în agresivitatea de cățel care îți coțează piciorul.

Deîndată jurnaliștii adulmecă în discursul premierului zorii unei noi epoci în PSD. O zboară pe Carmen ceea ce înseamnă că îl zboară pe Liviu ceea ce înseamnă libertate, democrație, demnitate.

Demnitate.

Ăsta e cuvântul pe care televiziunea liberă și independentă l-a cățărat pe soclul gol al anilor `90, cel de pe care statuii comunismului i se făcuse vânt cu 3 ore înainte.

Unde a dispărut demnitatea?
O să spuneți că țara arde și baba se piaptănă, că îmi pasă de retorică, semantică, topică, lexic mai mult…

View original post 487 more words