Raluca Feher's Blog, page 51

Cum poți opri cele mai mari târfe din politică

Fix de acum un an.

Între timp, taximetristul mi-a zis că el își crește copilul pentru export. Muncește ca un animal, are două servicii, ca să strângă bani să-l trimită la studii afară.

Nu în Ungaria.

Afară înseamnă undeva la vest de Austria.

UDMR a trădat din nou. Moțiunea s-a dus dracului și atunci nu mai rămâne decât șansa infarctului colectiv. O mână gigantică să ia sediul PSD de sub nasul jandarmilor, să-l scuture, un cutremur de 9,2 să-i lovească, și înăuntru, ca niște gărgărițe prinse într-o cutie de chibrituri, pesediștii să moară de inimă și astfel să scăpăm de rușinea de care vorbește Traian Băsescu.

Șova și Genunche în Consiliul UE.

Acum mă prind ce vrea UDMR. Răzbunare la 100 de ani de la Unire. Să ne arătăm Europei în adevărata noastră splendoare.

Un guvern de gângavi și analfabeți.

De ce ai adus Gyula calul ăsta bătrân și spart în gură la piață?

Să-l fac de rușine.

UDMR. Aștept momentul când bieții unguri, care i-au votat până acum, o să înțeleagă că sunt făcuți de o gașcă de șantajiști jegoși.

feher

Prima ștampilă pe care am pus-o pe un candidat la preșidinție a fost pe Gyorgy Frunda. Părul alb, zâmbetul ușor ironic, ramele subțiri ale ochelarilor, cuvintele așternute monoton, ca o autostradă tăind valea Ruhrului, costumul elegant care îl scotea din plutonul ieftin al politicienilor cu mâinile murdare de vaselină și unghie lungă la degetul mic, foști șoferi, apviști sau ospătari. Dar mai ales accentul care îmbracă fiecare vorbă într-o coajă de gălușcă și o rostogolește afară pe gură, plină de pesmet și cu-o prună înfiptă-n mijloc. Gomboț.

Ăștia, ungurii, nu sunt hoți ca noi, fură altfel, cu eleganță, ca Peter O`Toole. Niște domni rătăciți între ciurdarii noștri, uite ce cravate au, ce butoni, ce maniere.

Ștaif.

Ungurii nu s-ar dezbrăca în șosete și budigăi ca Dumitru Zmău, deputat ALDE, ungurii nu ar amenința că ies cu mitraliera să puște demonstranții ca Rădulescu, deputat PSD. Ungurii au clasă.
Cum să nu-i…

View original post 400 more words

Nazistul plătit de Soroș și delictul de opinie

13 noiembrie 2010. Ion Cristoiu face în emisiunea Eugeniei Vodă apologia lui Corneliu Zelea Codrea pe care-l prezintă ca pe un erou romantic. CNA sancționează TVR cu somație publică susținând că au fost încălcate dispoziţiile legale privind asigurarea echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, deoarece având în vedere faptul că în emisiune a fost atins un subiect controversat ar fi fost necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu, să fie  prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul să–şi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.

Câțiva jurnaliști au spus că emisiunea a fost sancționată pentru delict de opinie.

Delictul de opinie a fost adesea invocat de apărătorii conținutului emisiunilor de talk-show de pe A3 și Rtv.

Sub acoperirea libertății de exprimare, aceștia susțin că orice dezinformare, oricât de grosolană, orice invectiv, oricât de puturos, este, de fapt, exprimarea democratică a opiniei celor prezenți în platou. D-aia au murit tinerii la revoluție, ca Cioloș să afle că taică-su e Soroș, ca Elenina să fie dată în vileag că e omul statului paralel, ca pe mine să mă-njure cu bale la gură șpagatistul cu mătreață.

Și hei, e normal ca toți cei din studio să suțină că în stradă sunt elemente fasciste conduse de președintele nazist Werner, e normal să existe unanimitate că vine războiul civil și Kovesi e trădătoare de țară. E firesc să nu existe păreri contrare, de unde păreri contrare?

Doar nebunii cred contrariul. Doar cretinii nu știu că procurorii sunt staliniști, că Cioloș e os de Soroș și demonstranții sunt fasciști sau naziști, nepoții lui Goebbels, armata statului paralel.

Norocul nostru, al națiunii, este că CNA nu e format din imbecili. Sunt oameni de onoare, aleși pe sprânceană de partide, să observe când sunt derapaje, când poporului nu i se favorizează formarea liberă a opiniilor.

Și CNA nu a observat nimic ciudat în linșajul practicat de A3 sau RTV.

Sunt opinii. Aia cu 50 de lei plătiți pe cap de câine adus în piață a fost o glumă. Doar nu a crezut nimeni asta, chiar nu aveți simțul umorului? Asta cu europarlamentar PSD din Brașov amenințat cu moartea este și ea dăcât o ironie. Protestatari cu Molotoave-asta e o metaforă.

Textele de pe burtierele celor două televiziuni sunt ca eticheta unui pliculeț de Smecta plasată peste scaunul Harry de la IKEA. Ce-are a face, tot despre scaun se discută?

Nu e domle nimic grav, zice CNA. De ce să intervenim?, se întreabă membrii consiliului.

Păi pentru că nu e echilibru, imparțialitatea informațiilor și nu se favorizează formarea liberă a opiniilor.

Nu există pluralitate de păreri.

Hahahahahahaha, hohotește CNA și-și vede de treabă. Treaba lui e să spargă semințe și să rupă ușa la 2. P.M.

2 Post Mortem.

CNA are și simțul umorului, și pe cel al ironiei și înțelege metaforele mai bine ca oricine.

Totul e un război al vorbelor.

La început a fost cuvântul înainte, la mijloc a fost blablabla și la final a fost nota de plată.

Nici mâine nu se întrunește CNA, de ce ar face-o, sunt doar 1.987.654 de sesizări că A3 și Rtv sunt razna. Mai sunt probabil foarte multe care au legătura cu celelalte televiziuni.

Zice un cunoscut realizator radio: nu sunt de acord cu petiția ta, de ce să nu spui și despre Realitatea? Rareș Bogdan a chemat oamenii în stradă.

Așa o fi făcut. Dar i-a chemat spunându-le că le dă 50 de lei dacă vin cu câinele?

I-a chemat spunându-le că dacă nu ies, pesediștii o să atace cu Molotoave reședința președintelui Werner?

Dacă da, atunci trecem și Realitatea pe lista de televiziuni care dezinformează, propagă minciuni și discursul urii.

Dacă nu, NU.

Și știți de ce? Pentru că Rareș Bogdan o fi patetic, exaltat, cu tricolorul la buzunarul sacoului, creștinopat, poate chiar dacopat (nu știu, îmi dau cu părerea). Dar în studioul lui reușești să vezi invitații pe când la Rtv sau A3 sunt toți tupilați după un munte de pietre pregătite pentru lapidarea oricui s-a demonstrat a fi dușmanul clanului Voiculescu și al mafiei PSD.

Lapidarea se cheamă opinie.

Aveți și dumneavoastră dreptul la una.

Semnați petiția https://campaniamea.de-clic.ro/petiti....

Pentru că nu aveți simțul umorului, nici al ironiei și nici nu pricepeți metaforele.

Cum ar fi: naziști drogați plătiți de Soroș.

Cum să arunci în aer Death Starul PSD?

O să vezi că nu se va sfârși totul aici.

O să vezi că va da OUG.

O să vezi că va scăpa.

O să vezi că v-ați bucurat ca proștii, degeaba.

O să vezi că vine altul mai nasol decât el.

O să vezi că nu înțelegi nimic și că nimic nu e de făcut.

Nimăcut. Noul verb care descrie țara.

Țara lui Nimăcut.

Un băiat îmi spune ieri că țara asta nu poate fi adusă împreună de ură pentru că țara asta a fost clădită pe ură.

Eu cred că țara asta a fost clădită pe dispreț și resemnare.

Disprețul lor și resemnarea noastră.

Cine n-are bătrâni, să-și cumpere. Nu știu dacă e proverb românesc ăsta, bătrânii noștri sunt prea ieftini, ușor de cumpărat, indiferent dacă sunt foști securiști, cu pensii de mii de euro pe lună, sau foști țărani cooperatori, cu 30 de lei primiți de la stat pentru o viață petrecută în câmp.

Ce mai zice poporul român: Te bagi în troacă, te mănâncă porcii.

Dacă 3 oameni îți spun că ești beat, du-te și te culcă.

Ca să scapi de fum, de multe ori te arunci un foc. Ăsta e colegul lui: fă-te frate cu dracul să treci puntea.

Să auzi, să vezi şi să taci, dacă vrei să petreci cu pace.

Pasul scurt lungeşte viaţa.

Înainte de a porunci învaţă a te supune.

Omul înţelept face ce poate, nu ce vrea.

Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie.

Nu ieși în față. Taci. Nu oi fi tu cel mai breaz. Asta am învățat noi, ăștia de stăm deoparte. Reactivii, cum ar zice doamna de la marketing din multinațională. Noi suntem cei care mai întâi luăm trei palme, apoi mergem la psiholog să ne spună ce înseamnă toate astea și psihologul ne zice: vi se trage de la mama castratoare sau de la tatăl absent. Sunteți victimele educației părinților voștri care părinți au crescut în comunism unde era bine să fii viclean, să pleci capul, să aprobi, să aplauzi, să-ți iei tricoul alb și să vii în Piața Victoriei să strigi Uraaaaa, Uraaaaa.

Ura.

Un băiat îmi spunea aseară că nu ura nu unește.

Ba da. Ura față de un om care devine personificarea ticăloșiei sistemului. Îl urăsc și eu, și mama mea, îl urăște și fratele meu și vecinii, copiii prietenilor mei îl urăsc.

O ură densă, ca un pumn în care e strâns gândăcelul pesedist, cu dinți stricați.

Credeți că doarme bine?

Eu cred că nu. Și mă bucur pentru că îl urăsc și nu vreau să doarmă bine. Și nu o să mai doarmă niciodată bine, până la sfârșitul zilelor lui nu o să mai doarmă bine, nu va scăpa de insomnii chiar dacă o să dea OUG și chiar dacă va scăpa acum de pușcărie.

Căci acum va scăpa de pușcărie.

Dar vine Tel Drum. Vine dosarul baban. În care va primi 15 ani de pușcărie. Sau poate 8. Sau poate 6. Dar până atunci, ura noastră va fi mereu cu el, ca o mâncărime de testicule în timpul pozei la întâlnirea cu un secretar de stat american, ca un cârcel când faci dragoste cu iubita cu 20 de ani mai tânără, ca o durere de măsele când trebuie să ții un spici înălțător în fața Camerei Deputaților.

Dacă pădurea n-a da coadă securei, pădurea n-ar putea fi tăiată.

Așa zice poporul. Cu vinovății de copil neiubit, poporul, șantajat de mamă, părăsit de tată.

Nu e vina ta poporule că ești firav, fricos, nevolnic și intolerant. E vina ălora de te-au făcut așa. Ălora care ți-au spus că te vor iubi, îți vor crește pensia, îți vor da salariu, îți vor face spitale și școli și o țară ca afară dacă tu îi lași mai întâi să te sodomizeze, să-ți ia vita din bătătură, să-ți violeze fata și să-ți transforme băiatul în ienicer de partid.

E timpul urii.

Dacă alături de gravitație, dragostea e forța care transcede universul, e clar că opusul ei, ura, face același lucru.

Și dacă noi toți, de la 21 la 21.30, când se spală omul pe dinți înainte să se bage-n pat, ne concentrăm preț de o juma de oră trimițând toată ura de care suntem capabili lui Dragnea, Tăriceanu, Iordache, Firea, Olguței, lui Codrin, Mitralieră, Nicolicea și Șerban Nicolae, lui Ciuvică, șpagatistului și țârcovnicului antenelor, pe rând, desigur, câte unul pe seară, sunt sigură că vom reuși să îndoim platoșa de nesimțire a partidului și să aruncăm în aer Death Starul pe care locuiește.

În fiecare zi, jumate de oră de ură pentru un om.

Puteți să o faceți din trafic, de la petrecere, de la cârciumă sau din fața televizorului. E gratis și singurul lucru important este să știți când e vremea să urâți.

Funcționarul român și dispariția lui Dragnea

În 2015 (nu am găsit date mai noi), numărul funcționarilor din România era de 1,35 milioane, adică 30% din populația cu loc de muncă din țară.

Funcționar la stat sunt toți plimbătorii de hârtii de prin primării, consilii județene, din agenții și autorități naționale, din regii și institute.

Mulți dintre ei își moștenesc postul de la tătic sau de la nășic, sunt familioane întregi care pun stăpânire pe câte-o instituție de stat, mătușa e la direcția urbanism, unchiulețu la DSV, un nepot eliberează autorizații de construcție și altul e șeful poliției locale.

Statul este o afacere de familie.

Neamurile domină teritorii ca bursucul african, urinează pe-o piatră de hotar și tu știi să nu intri peste Petrești sau peste Popești, știi că trebuie să ceri voie frumos, să formezi alianțe, să lupți ca în voievodatul tău să nu intre vreun venetic d-ăsta ambițios, cu țidulă de București.

E atât de puternic mirosul de urină cu care clanurile marchează bordura și tufa de tuia din fața primăriei, prefecturii, ministerului, încât treci pe celălalt trotuar.

Dar se mai întâmplă să ai nasul înfundat și să te aventurezi cu o cameră în fața ministerului x și acolo, ce să vezi, apare din pământ un funcționar cu stație, un nene în civil, cu o cămașă vișinie vârâtă a-cromatic în maroul unor pantaloni de doc de care atârnă o stație. Și civilul acesta zice: legitimează-te. Și tu, omul cu camera și nasul înfundat, norocul tău că nu simți mirosul de urină și rahat al neamului care a ocupat ministerul, ministerul neamului, zici: dar dumneata cine ești domnule a-cromat îmbrăcat de-mi ceri să mă legitimez?

Și el spune: un cetățean. Și apoi îți mai cere o dată să te legitimezi pentru că băi boule care ai venit să filmezi, aici e bătătura mea, înțelegi, trebuie să-mi ceri voie mie să filmezi.

Acum 14 ani s-a filmat un spot la coniacul Unirea undeva în marginea Bucureștiului, înspre Jilava, palat de țigan pe dreapta, palat de țigan pe stânga și din ăla de pe stânga a ieșit un om cu un cuțit într-o mână și în cealaltă mâna unui copil de 3 ani cu muci până-n bărbie. Și a venit omul cu paloșul și copilul și a zis că strada aia e strada lui și lui nu i s-a cerut voie să se filmeze acolo.

Strada era a lui.

Așa a zis.

Și nu puteai să-l contrazici, pentru că avea un cuțit în mână. Deși și copilul putea să fie o armă albă.

Văzând reacția domnului cu stația de la minister, mi-am amintit de gealatul de Progresu care a amenințat că taie 50 de oameni cât erau în echipa de filmare. Julienne îi taie. Că nu i-au cerut voie să filmeze.

Funcționarii statului român sunt cei care votează PSD și susțin Dragnea. Clanurile adoră PSD căci fără corupția sistemică instaurată în 1990, fără capacul pus de PSD peste oala cumetriilor și afacerilor de familie, nu s-ar fi făcut atât de repede stufatul profitului din biznisurile de căpușare a banului public.

Geaba îl dai jos pe Dragnea, dacă blatul tortului PSD rămâne la datorie, umflându-se roditor prin ministere, agenții și autorități locale.

Vorbeam acum niște luni cu istoricul Oliver Jens Schmitt. Spunea că, în ciuda prezenței unui partid de extremă dreaptă la putere, Austria respiră un aer democratic pentru că are o armată de funcționari profesioniști, plasați în slujba cetățeanului și nu la o răscruce de drumuri, gata să-i dea în cap.

La austrieci, brânza e bună, în ciuda burdufului de câine.

La noi, brânza a fost furată și înlocuită cu un cataroi dat cu var, cât să-ți rupi dinții-n el.

Reforma trebuie pornită de la funcționarul public.

El trebuie să fie testat, atestat, reatestat la 2 ani, ca un șofer de taxi, ca un profesor, ca un medic. Căci operează cu banul public, banul meu și-al tău și-al lui.

Trebuie să fie apt din punct de vedere profesional și din punct de vedere moral să facă acest lucru. Nu poți să lași niște analfabeți funcțional, niște ignoranți emoțional, niște împiedicați amorali să ia decizii în privința taxelor, dezvoltării orașului, administrării amenzilor.

Pardon, poți. Dar după 29 de ani de putut, ai asta: milițieni mafioți, consilieri hoți, inspectori netoți.

Dragnea pleacă.

Pietrele rămân.

Agățate de picioarele noastre.

USR ar trebui să introducă un proiect de lege care să ceară testarea funcționarului public. Da, pentru o țară atât de infestată de corupție, această atestare ar fi viciată și privită ca o nouă sursă de bani pentru comisia care face atestarea.

Sau nu. Dacă în comisie sunt oameni care s-au săturat să fie tăvăliți de un nene în cămașă vișinie, pantaloni maro și stație care a ajuns printr-o mătușică să lucreze la un minister.

Jandarmeria apără Hoția

Ieri am fost în piață. O ață de jandarmi în tricouri bleu tăiau mămăliga demonstranților. La marginea dinspre Antipa, un nene cu barbă a fost luat pe sus și băgat la dubă. Pentru că nu a trecut pe la zebră. Kisseleful blocat de țestoase. Cu scuturi și echipament de luptă. În piață sunt bătrâni, copii, bișoni albi, bișoni negri, multe femei, bicicliști, uite și un beagle, băieți din publicitate, băieți din IT. Cei de la USR care strâng semnături în campania Fără penali taie poteci prin mulțime. Țin o mână ridicată în care strâng o mapă, formulare și câteva flyere cu informații despre inițiativă. Unul din ei spune că nu au cum să strângă 250.000 de semnături în cele 2 luni care au mai rămas pentru asta. Suntem 8 oameni care stau la coadă să semneze.

E greu să găsești 250.000 de români care nu vor să fie conduși de penali. Mai bine să fii condus de unul care a furat decât de un prost, nu așa a zis și marele nostru erou național Ion Țiriac?

Jandarmeria apără hoția. Normal. Că Hoția e numele României. Hoțiastan. Pe cine dracu să apere jandarmeria dacă nu statul român, a cărui piatră de temelie e furtul revoluției de către Securitate și Iliescu?

Citesc azi tot soiul de comentarii de tipul: jandarmii trebuie să asigure liniștea publică, nu vă mai dați cu fundul de pământ, nu au făcut nimic aiurea, nu au fost agresivi. Am citit și eu legea 550/2004.

Articolul 29 zice așa:

În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, personalul militar al Jandarmeriei Române folosește armamentul din dotare cu muniția aferentă, veste antiglonț, scuturi de protecție, căști cu vizor, bastoane de cauciuc sau tompfe, bastoane cu energie electrostatică, dispozitive cu substanțe iritant lacrimogene, arme albe, jeturi de apă sau coloranți, arme cu glonț de cauciuc sau coloranți, cătușe, cai și câini de serviciu, dispozitive sonore și luminoase, mijloace blindate, lucrări și mijloace genistice, precum și orice mijloace de protecție și de imobilizare aflate în dotare, în următoarele situații:

a) pentru împiedicarea și neutralizarea acțiunilor agresive ale persoanelor care tulbură grav ordinea publică, acțiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale;

b) împotriva celor care pătrund fără drept în sediile autorităților publice sau ale altor instituții de interes public ori privat și care, avertizați și somați, au refuzat să părăsească de îndată aceste sedii, precum și împotriva grupurilor organizate care împiedică desfășurarea normală a activității pe căile de comunicații, în locurile publice și în alte obiective importante;

c) pentru imobilizarea persoanelor sau a grupurilor de persoane care provoacă dezordine și întreprind acțiuni ce pun în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor, proprietatea publică sau privată, ultragiază forțele de ordine sau alte persoane învestite cu funcții ce implică exercițiul autorității publice ori tulbură grav ordinea publică, prin acte de violență.

Avem deci ce? Folosirea unui spray cu piper, adică dispozitive cu substanțe iritant lacrimogene. Avem cătușe. Și avem orice mijloace de protecție și de imobilizare aflate în dotare. Dar la ce literă se încadrează nevoia de intervenție a jandarmeriei?

Singurul motiv invocat poate fi b), partea a doua,  împotriva grupurilor organizate care împiedică desfășurarea normală a activității pe căile de comunicații, în locurile publice și în alte obiective importante.

Dar deja Kisseleful era blocat chiar de către barajul de țestoase. Să presupunem totuși că au dreptate. Avem articolul 31.

Art. 31. –

(1) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 29 se face numai după avertizarea și somarea participanților de a se dispersa, de către șeful dispozitivului de ordine sau de către șefii săi ierarhici.

(2) Pentru executarea dispersării se lasă la dispoziție participanților timpul corespunzător, determinat în raport cu numărul acestora, cu căile și cu posibilitățile de defluire.

(3) Avertizarea și somarea nu sunt necesare în cazul în care asupra personalului de ordine se exercită acte de violență care pun în pericol iminent viața, integritatea corporală sau sănătatea acestuia.

Art. 32. –

(1) Avertizarea și somarea constau în folosirea de semnale sonore sau luminoase și în atenționarea persoanelor aflate în situațiile prevăzute la art. 29, prin mijloace de amplificare sonoră, asupra obligației de a se dispersa și de a respecta prevederile legale.

(2) Dacă, după avertizare, participanții nu s-au dispersat, aceștia sunt atenționați prin mijloacele de amplificare sonoră, astfel: prima somație: “Atenție, vă rugăm să părăsiți …, vom folosi forța!”, urmată de semnale sonore și luminoase.

(3) În cazul în care, după trecerea perioadei necesare pentru dispersare, se constată că prima somație a rămas fără rezultat, se trece la folosirea ultimei somații, astfel: ultima somație: “Părăsiți …, se va folosi forța!”, urmată de semnale sonore și luminoase.

(4) Pentru perceperea somațiilor de către toți participanții, înainte de folosirea mijloacelor de imobilizare sau de constrângere se emite un semnal luminos prin cartușe de semnalizare de culoare roșie, trase vertical.

Art. 33.

Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 29 se face în mod gradual și nu trebuie să depășească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acțiunilor ilegale și va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat.

Nimeni nu a fost avertizat de nimic. Nu au fost folosite nici semnale luminoase și nici sonore, nimeni nu a fost somat să facă nimic.

Jandarmii nu au acționat legal.

Jandarmii au fost bucuroși să succească mâinile la spate unor jurnaliști cu legitimația de presă atârnată de gât, jandarmii au fost veseli să salte oameni de pe trotuar, să pună cătușe unor tineri care strângeau semnături pentru schimbarea legislației care ar împiedica penalii să dețină funcții publice.

În tot acest timp, sunt voci, pe facebook, că nah, acolo e agora isteților-experți, care spun că jandarmii au acționat legal și că numai proștii nu înțeleg acest lucru.

Proștii.

Au dreptate.

Proștii care încă mai cred că oamenii ăștia se vor opri.

Nu o vor face.

Pentru că trebuie să apere Hoția. Adevăratul nume al României.

Demnitatea și toporul

9 oameni stau pe un covor, nezburător, pe holul parlamentului. Țin pancarte în dreptul pieptului.

Cuib de hoți și de mafioți. Scrie.

Codul Penal sau Codul Penalilor. Scrie.

Vrem Europa, nu dictatură. Strigă.

Haideți în stradă. Strigă.

Hoții. Strigă.

Nebuni.

Soroșiști.

Plătiți.

Statul Paralel.

Gândim.

Și ne vedem de treabă.

Treaba noastră.

Căci noi avem treabă nu ca oamenii ăștia care stau pe covorul nezburător. Aveam treabă și case și familii și credite și mai avem ceva. Răbdare. Și instituții.

Să se ocupe instituțiile că d-aia suntem un stat funcțional.

Stat funcțional? Suntem un stat funcțional? Suntem? Cine suntem un stat funcțional?

Pluralul ne omoară. Pe noi. Ne.

Nu mai cred în plural. Nu cred decât în mine, pe persoană fizică. Și numai de la mine mai aștept ceva. Sunt un popor de o persoană și în poporul meu de o persoană Dragnea nu are loc. Dragnea e la granița statului meu, paralel cu el.

De azi încetez să mai fac ceva pentru statul român care nu mă reprezintă. Nu mai plătesc taxe pentru ei, pentru noi, pentru plural. Pluralul e o minciună. Pluralul maschează un singur om. El. Dragnea. Totul este pentru el.

Voi așa vreți să faceți presă? Întreabă Dragnea. Și apoi, trist, intră într-un birou.

Dintr-o instituție. Din instituția făcută să ne apere pe noi, democrația noastră.

Kapuscinski a fost un mare jurnalist polonez. Din cartea Împăratul am rupt acest pasaj:

His August Majesty chided the bureaucrats for failing to understand a simple principle: the principle of second bag. Because the people never revolt just because they have to carry a heavy load, or because of exploitation. They don`t know life without exploitation, they don`t even know that such a life exists. The people will revolt only when, in a single movement, someone tries to throw a second burden, a second heavy bag, onto their backs. The peasant will fall face down into the mud and then spring up and grab an ax.  He`ll grab an ax not because he simply can`t sustain this new burden-he could carry it-he will rise because he feels that, in throwing the second burden onto his back you have tried to cheat him, you have treated him like an unthinking animal, you have trampled what remains of his already strangled dignity, taken him for an idiot who doesn`t see, feel, or understand. A man doesn`t size an ax in defense of his wallet, but in defense of his dignity.

Demnitate.

Știți ce e aia?

Un supliment alimentar.

Dacă nu-l iei, nu mori. Dacă-l iei, în 7 ani poate te simți mai bine.

Eu am luat demnitate de la farmacia de la colț.

Mă duc să întreb dacă au și topoare.

Cada fierbinte și amenda pe spălat pe dinți

Nothing changes instantaneously: in a gradually heating bathtub you`d be boiled to death before you knew it.

Focul a fost făcut demult sub cada în care am intrat cu picioarele înghețate, mai aruncați un lemn pe foc, a intrat frigul în noi. Fierbem în cada de fontă, vâlvătaie dedesubt, dar noi nu știm, murim încet, mai bine să mori încet decât să mori repede, mai bine să mori fără să știi că mori, să mori ignorând moartea.

Nu este asta definiția eroismului?

Au început cu ce-i ardea mai tare, cu legile justiției și atunci când lumea nu intrase încă în cadă, când oamenii nu aveau încă picioarele reci de atâta stat în piață, când abia începuse să coboare frigul, atunci și-au dat seama că nu poți să prinzi o pasăre sărind cu tot corpul pe ea. O să zboare și nu o să se mai întoarcă niciodată. Mai bine îi pui păsării un castronel cu semințe și peste așezi, sprijinită de un băț, o cutie și de băț legi o ață și tu te pitești după un colț și când pasărea coboară la castron, când capul încetează să mai tresară spasmodic, căutând pericolul în smucituri milimetrice, atunci tragi de ață și bățul cade și închide pasărea sub cutie.

Așa se face, așteptând, calculând, respirând-expirând.

În castron au așezat bani. Foarte mulți bani.

Creșteri de salarii pentru bugetari, pentru primari și consilieri locali, pentru parlamentari, măriri de pensii speciale, bugete mai mari la Servicii, bugete pentru achiziționarea de Iron Dome-uri și alte Domn, Domn să-nălțămuri, bugete pentru 100 de ani de ce-ți doresc eu ție, recitată-n ie, bugete pentru festivaluri cu mici și muștar, la ceas aniversar, zeci de mii și milioane de euro pentru concerte, scene și catedrale, pentru adus iarna în plină vară, zăpadă în Piața Victoriei, omăt în iunie în București.

Știți bancul cu omătul? Omăt pe futa!

Ce ne-am mai bulgărit în piața Victoriei, ce ne-am mai dat pe derdelușul cuvintelor, ce îngerași frumoși am făcut în neaua lui Dragnea, plătită din banii partidului, ce tare ne-au înghețat sufletele, atât de tare încât de bunăvoie ne-am suit în cada pregătită de PSD și i-am rugat să mai arunce un lemn pe foc, tare frig ne e de la iarna asta sosită în iunie.

Când apa e caldă, lași capul pe spate și nu te mai gândești la nimic.

Nu te mai gândești că banii ăștia pe care i-au dat cu șapte mâini în stânga și dreapta, lu domnu academician și lu domnu medic, lu domnu ziarist și lu domnu avocat al poporului, lu domnu judecător și lu domnu polițist, banii ăștia trebuie să vină de undeva și atunci când nu mai sunt bani în Undeva de unde luai de obicei ori bagi tiparnița în funcțiune ori…

Stai așa, că nu se poate să bagi tiparnița în funcțiune fără acordul lui Mugur și Mugur știe mai bine, puterea vine și pleacă, doar el e etern, ca împărăția cerului. Și Mugur nu riscă, Mugur a dat mai încet economia, a turnat apă pe focul lor și poporul care lâncezea în apa fierbinte dă semne că se trezește în zeama călâie.

Nu-l văd bine pe Mugur. Sunt sigură că o să apară un dosar ceva, un raport ceva, cine se crede el să ne spună că s-a zis cu creditele luate țac-pac, că ROBOR-ul și EUROBOR-ul și dracu să-l pieptene. Ce vorbă o fi asta? Dracu să te pieptene! Mugur nu are nevoie, are părul scurt, își trece doar o mână prin el și gata.

Deci tiparnița o lăsăm pe mai târziu, când Mugur va fi prins cu ceva, doar nu o fi sfânt căci dacă ar fi fost unul ar fi umblat cu un cerculeț auriu în jurul capului, cum fac toți sfinții adevărați, cam ca un lanț de aur ca a lui Dan Bursuc, doar că unul care levitează la  2 centimetri deasupra creștetului.

Atunci nu ne rămânem decât să ieșim la drumul mare. La drumul mare sunt mereu bani mulți.

Aveam un coleg cameraman, Victor Lungu. Era din Moldova, republica Moldova. Povestea că avea în satul lui niște milițieni cărora le plăcea să joace poker. Când unul dintre ei pierdea toți banii, ieșea la șosea, întindea mâna și oprea câteva mașini, amenda în stânga și-n dreapta pentru fiteșce, întotdeauna poți să găsești un fiteșce, doar nu există șoferi sfinți cum nu există guvernatori de bancă sfinți.

Și după ce îi amenda, haț, se întorcea cu banii în joc.

Nu că sunt eu mare cititoare în stele deși acum 23 de ani făceam horoscopul la ziar, dar pot să spun că, indiferent de zodie, la drum de seară pe noi toți ne paște o amendă, pentru condus drept, pentru mâncat cu gura închisă, pentru mers pe trotuar, pentru dat bună ziua, pentru tăcut superior și pentru murit fără să întrebi.

Taxa pe sughiț, pentru scărpinat între buci, pentru uitat pe geamul trenului și pentru dormit noaptea, toate astea vor apărea căci oamenii ăștia care ne conduc au jucat poker și au pierdut tot și mai vor să joace poker, căci le place emoția pe care ți-o dă câștigul dar și mâncărimea în cur a revanșei.

Și noi zacem în apa care mai are puțin și dă în clocot și nu ne dăm seama că murim.  Nothing changes instantaneously.

Mai este încă timp.

România înghițită de marea roșie

Ieri la Hilton, clanul Mănescu a organizat dezbaterea “Fake News-amenințare la adresa securității naționale?”

Despre afacerile imobiliare ale europarlamentarul Ramona Mănescu a scris Rise Project chiar ieri. În ancheta jurnalistică apare și numele lui Beny Steinmetz, dânsului îi vindea doamna Mănescu niște hectare din parcul Grozăvești. Cum, nu știți cine e Beny Steinmetz? E cel care i-a tocmit pe Black Cube, firma israeliană care umbla să o prindă cu fofârlica pe Codruța Kovesi.

Beny Steinmetz e implicat și în dosarul retrocedărilor, ăsta în care tocmai a fost achitat Tăriceanu. În același dosar e și Tal Silberstein, consultant politic israelian implicat în încercarea de deraiere a alegerilor din Austria, formatorul lui Asaf Eisin, consultantul lui Dragnea, Firea și PSD-ului în general.

Urmăriți un pic mărgeluțele ăstea cum se înșiră pe ață?

Da?

Deci, Fake news, o amenințare la adresa securității naționale?

Dezbaterea a fost organizată de o doamnă europarlamentar PNL care are legături cu crima organizată și cu oameni de afaceri israelieni care au angajat o firmă să o spioneze pe șefa DNA și cu consultanții politici ai PSD-ului, creatorii conceptului de stat paralel.

Statul paralel. Cum lucrează el? Cu fake news. Cine concepe fake news-urile? Jurnaliștii sub acoperire ai statului paralel.

Urmează o campanie de discreditare a tuturor jurnaliștilor care au scris ceva împotriva lui Dragnea, Firea, Ghiță, Ponta, Iliescu, Hrebenciuc, Năstase și cine o mai fi în această enormă arcă a corupției care plutește pe marea minciună numită democrația română.

Mai jos este un post din 2016 de când Ghiță era în țară și Firea era nevastă de primar. Dăcât.

Noapte bună.

feher

Sebastian Ghiță a vorbit ieri în Parlament, cerându-le ajutor colegilor. Insulița de păr din creștet, figura buhăită, de om care bea mult și mănâncă prost, aerul general de milițian în civil, d-ăla care te urmărește petru că ai vizitatori din Germania care ți-au adus blugi, au fost tabla pe care a scârțâit creta afirmației: am 37 de ani și doi copii.

Dumnezeule mare, mi-am zis, uitându-mă la domnul Sebi fără niciun pic de invidie. Mai ieri era sprinten, suplu, cu sprâncenele ridicându-se spre liziera unui păr creț, nu ca acum, alergând spre plaurul trist din mijlocul frunții lucioase de transpirație. Ce ai pățit frățioare?

DNA a pățit. Și are reacții adverse la tratamentul cu DNA.

Sebi, e mai mic cu 5 ani decât mine, îi pot spune Sebi, Sebi anunță că DNA este o tortură modernă. Că președintele Iohannis și fostul președinte, Băsescu, miniștrii și șefii camerelor, Zgonea și Tăriceanu…

View original post 441 more words

Teoria geamurilor sparte

Ponta e acum băiatul bun. Apare la tv, luptă cu hidra pesedistă, lovește cu ascuțitul. A fost achitat împreună cu Șova în dosarul Turceni și acum prietenul dumisale Ghiță a fost și el achitat în dosarul unde era acuzat de șantaj, dare de mită, cumpărare de influență și alte 2-3 infracțiuni.

Aracetul e de vină, cu marca Romacril S.A.

Așa zicea o voce gravă în reclama din anii `90 care arăta un judecător care-și izbea ciocănelul de lemn de masă înaintea pronunțării unei sentinte, dar ce să vezi, ciocănelul cădea fix pe o baltă mică de aracet și judecătorul nu mai putea să-l desprindă de acolo, în ciuda opintelilor.

Ponta e curat. Ghiță e nevinovat.

Băieții găsesc soluții la veșnica problemă a rotației cadrelor. PSD e un ogor secat de monocultura cumetriei, de la lubenițele mari care se coceau pe vremuri, de la Hrebenciucii zemoși și Dâncii sfătoși am ajuns la Dăncile, Olguțe și Găbițe, la plevușcă de Videle și țățici oltenești.

Partidul este degenerat.

De aceea trebuie mutată greutatea pe alt picior. Pivot se cheamă, întrebați-l pe Seby, știe de la baschetbaliștii sârbi.

Citeam ieri despre țăranul mexican Dionisios căruia în 1943 i-a apărut în curte, într-o zi, un vulcan de 10 metri. Într-o lună avea 100 și într-un an 300 de metri.

Pro România e vulcanul care ni s-a întâmplat nouă.

Fiți cu ochii pe el și nu vă lăsați păcăliți de sârguința lui Ponta de a-l distruge pe Dragnea. Nu e nimic bun pentru noi aici.

Niciodată nu a fost.

Acesta este un post din 2016. E despre onestitate, un concept neînțeles la români.

feher

Ponta ridiculizează decizia comisiei care a spus că a plagiat. Nu simte nicio remușcare, nu e rușinat. În Treadstoneul pesedist, programul care crează cei mai eficienți nesimțiți români, aceste cuvinte nu există. Moralitatea i-ar încurca la servă, ca sânii cupa D pe Halep.

Je suis Istanbul, I am Istanbul scrie bilingv pe fotografia de pe pagina lui Ponta de pe facebook. Știm, acolo a fost anul trecut pe vremea asta și l-a lăsat pe Iohannis să roadă la piciorul mesei și pe Oprea jupân peste țară.

A plecat la Istanbul exact în ziua în care trebuia să fie audiat. Norocosul. Uite Condrea a fost sinucis.

Je suis Istanbul, Europa e pe un butoi de pulbere și guvernului de tehnocrați, ăia de îl acuză că l-a băgat pe țeavă pe Ghiță și firmele lui într-o grămadă de licitații, îi arde să îi retragă lui doctoratul.
E penibil să îți bați capul cu…

View original post 506 more words

Adevărurile lui Dragnea și masochismul românesc

Anul trecut a murit ultimul șef al Securității, generalul Iulian Vlad.

Bătrânii spun: era un patriot, un luptător, dacă nu era el, eram și acum sub cizmar. Bătrânii zic: dacă nu era el, ne ocupau rușii.

Bătrânii subliniază: dacă nu era el, ne luau ungurii Transilvania și bulgarii ne furau castraveții, ca Iugoslavia ajungeam de nu era el.

Bătrânii ne reamintesc triumfal: dar a fost el.

El, generalul, patriotul dar, totuși, securistul avea un fiu. Fiul lui trăiește și muncește, ca și tatăl său, pentru țară. De 15 ani neîntrerupți, indiferent de guvernare, fiul fostului șef al Securității muncește la Corpul de Control al Guvernului.

A fost acolo începând cu Năstase, a trecut prin Tăriceanu, Boc, Ungureanu, Ponta, Cioloș și cei trei trandafiri care i-au urmat acestuia după alegerile din decembrie 2016.

Dacă e ceva cu care sunt de acord cu Dragnea Liviu Nicolae este afirmația că Securitatea conduce țara. Da, telefoanele sunt ascultate, da, există protocoale de colaborare între SRI și parchete (încă de pe vremea colegului împușcat în eșarfă), da, avem tone de mandate, mult mai multe decât media europeană.

Securitatea trăiește în fiecare partid politic din România, Securitatea a infiltrat partidele noi, Securitatea mărșăluiește la Pride dar duce crucea și alături de Noua Dreaptă, Securitatea ia bani de la Soroș și organizează festivaluri de artă și design dar și mănâncă mici și râgâie la serbări populare, Securitatea are firme de publicitate dar și de salubritate, are televiziuni mereu aproape și linie directă cu Dumnezeu prin intermediul preasfinților, Securitatea e în consiliile locale și în cele de administrație, în Academie și în asociațiile de locatari, în coaforuri și mânăstiri.

Securitatea scrie discursurile lui Dragnea dar și pe ale lui Orban, Securitatea alege iile Olguței, Găbiței și Vioricăi, e în succesul analfabeților și în victoriile precupeților, scrie listele de doctoranzi și numește directori de muzee.

Securitatea nu mai este de mult timp o instituție în România.

Este fundația pe care a fost construită societatea noastră post-comunistă.

Fără fundație, se dărâmă întreaga Românie.

Nu ai cum să zici toți acoperiții să iasă la lumină, bre Căline.

Nu e destul soare pe cer ca să arate marea de descoperiți. Nu ar mai rămâne îndeajuns de mulți oameni pe lângă care să întemeieze măcar un comitet de numărat descoperiții.

Securitatea e indestructibilă pentru că Securitatea suntem noi.

Și cum te poți apăra de tine însuți?

Acum 2 ani am scris asta. Se leagă bine de victoria Simonei Halep și de caftul care s-a dat pe cupă între PSD, Iohannis, A3, PGB și alte instituții ale statului român.

Cu mâinile pe podea, capul în jos, un vârf de picior ridicat în aer și celălalt picior fixat temeinic în covor, așteptam aplauzele și notele de 9,78 sau măcar 9,56 care să mă trimită pe podium după evoluția la sol. Eram sedusă de Emilia Eberle levitând în șpagat pe “Sanie cu zurgălăi”, suspendată ca un mic Harrier, cu motoarele turate la maxim, decolând și aterizând precis și grațios. Peste 3-4 ani, mutată la bloc, în mușuroiul de copii de muncitori lăsați cu cheia de gât, ne-nvârteam amețitor pe bătătoarele de covoare și nădușeam încercând salturi mici pe bârna de pe pista de PTAP. Nu cred să știu vreo fetiță care să nu fi vrut să fie Nadia sau Ecaterina Szabo sau Teodora Ungureanu.

Sătui de Ștefan, Mihai și Eminescu, am căutat să-mbogățim trista noastră dietă de figuri inspiraționale cu sportivi. În sport e mai puțin loc de politică, ne spuneam. În sport încape mai puțin subiectivism. Sportul șterge originile nesănătoase, îmbracă în pantaloni scurți și sărmanu și chivernisitul, și hoțul și vardistul.

Gimnastică, fotbal și tenis, box și haltere și atletism, handbal și înot. Copiii și părinții lor, strânși într-un vis comun ca un meniu cu un singur fel, fugeau din frigul umed al apartamentului spre olimpiade și campionate, spre bani și glorie, podium și imnuri cântate pe marile stadioane ale lumii.

Bani și glorie. Și recunoaștere.

O nevoie permanentă să subliniem că totuși, în ciuda comunismului și a Canalului, în ciuda lașității și a sărăciei, nu suntem ultimii oameni. Dacă am fi fost ultimii oameni, nu am fi putut să dăm un tenismen ca Ilie sau să inventăm nota 10 în gimnastică sau să fim puternici ca Nicu Vlad și vicleni ca Dobrin. Nu suntem clar ultimii oameni, că îl avem pe Gațiu și pe Maricel și pe Virginia.

Odată cu apariția noii galerii de modele, Gigi și Nuțu, Mutu și Mazăre, Bianca, Zăvoranca și Bahmuțeanca, sportul s-a mutat în cafenele, șaormării, televiziuni de apartament și bordeluri.

Sportivii români și performanțele sau eșecurile lor reușesc cu greu să își facă loc în headlineuri, trecând prin liniile de front minate cu maneliști, starlete tv, curviștine și copilași de securiști.

În ultimii 20 de ani, mândria națională nu s-a mai sprijinit pe performanțele sportivilor ci a fost luată pe genunchi și crescută cu pufuleți și pâine cu cartofi de Vadim, Funar, Păunescu și Dan Puric, iar acum, când e mare și i-au dat țâțele, a fost preluată de Ponta și PSD.

Ignorat, uitat sau folosit doar în campanii electorale, sportul românesc malnutrit și subdezvoltat putrezește într-o debara, ca o maimuță cu talgere cu blana mâncată de molii.

Și dacă până acum, când cotrobăiam după o damigeană sau o pereche de pantofi, dădeam peste maimuța cu talgere și ne minunam că încă mai merge, acum am descoperit că s-a stricat. Pentru prima dată în ultimii 50 de ani, echipa de gimnastică feminină a României nu s-a calificat la olimpiadă. Antrenorul Bellu spune că, dacă se caută un țap ispășitor, el se oferă.

Într-o țară de oi, porci, vaci și câini, cine are nevoie de un țap ispășitor?

PS. Iată și o explicație mai puțin sociologico-metaforică dată de jurnalista Emilia Șercan:

Faptul ca echipa feminina de gimnastica a Romaniei nu participa la Jocurile Olimpice este rezultatul jocurilor politice teribile facute in sport de catre Gabriel Oprea si acapararea Comitetului Olimpic Sportiv Roman (COSR) de gasca si acolitii lui. Acum doi ani, Alin Petrache devenea presedintele COSR in urma presiunilor si jocurilor facute direct si pe fata de Gabriel Oprea, pe atunci pe cai mari, vicepremier si ministru de Interne. Contracandidatul lui Petrache a fost atunci Octavian Bellu, cel mai titrat antrenor DIN LUME. Cu toate astea, Bellu nu a avut nicio sansa in fata manevrelor lui Oprea si Petrache. 

In cazul in care nu intelegeti ce scriu aici va spun atat: tatal lui Alin Petrache, Adrian Petrache, si-a luat doctoratul cu Gabriel Oprea. S-a aflat in primul lot de “doctori” facuti de Oprea in 2004 la Academia de Politie, alaturi de Radu Timofte, seful de atunci al SRI, Ionel Marin, adjunctul sefului SRI, si Marcel Simpetru, adjunct al procurorului general de atunci. Pe Oprea si Petrache-tatal ii leaga nu numai o veche prietenie, ci si banii. Mai tineti minte celebra declaratie a lui Traian Basescu din 2004, cand zicea ca Gabriel Oprea este seful mafiei personale a lui Adrian Nastase, formata din Bittner, Petrache si Bejinariu? Ei bine, despre Adrian Petrache era vorba.

Mai devreme am vazut o declaratie a filfizonului de Petrache in care zicea ca Bellu ar trebui sa isi asume niste responsabilitati pentru acest esec. O spunea pe un ton superior, arogant. Este un sacrilegiu pana si faptul ca acest individ ii pronunta numele lui Bellu.

In 2014 cand figurantul de Petrache a devenit seful COSR nimeni din presa sportiva nu a scris despre jocurile facute de Oprea. Nimeni. In schimb, acum toata presa sportiva jeleste din cauza dezastrului de la echipa de gimnastica. Asta este rezultatul faptului ca pana si sportul a fost acaparat de gastile politice. Va spun sincer ca mi-a picat teribil de rau vestea ratarii calificarii pentru ca am facut gimnastica si iubesc acest sport cu tot sufletul.