Raluca Feher's Blog, page 17

Cum să trăiești într-o lume fără vrăjitoare

Lumea e lovită de cataclism, pădurile, apele, păsările, animalele, insectele, totul e mort și un tată încearcă să-și salveze fiul, să-l ducă la ocean, unde, speră el, rămășițe ale civilizației mai există, de unde băiatul să poată să plece spre Europa, să părăsească cimitirul care este continentul american bântuit de bande de canibali, war lords, foame și molime. Despre asta este vorba în Drumul, cartea lui Cormac McCarthy.

Pe Golgota nu urcă de data asta doar Fiul, e însoțit de tată, deci Dumnezeu nu mai e sus, nu apare în tufișuri arzânde, a coborât între noi și și-a uitat cheile de la casă acolo sus.

Nu e drum de întoarcere.

Am citit de curând un articol al unui scriitor rus despre nevoia intelighenției moscovite de a vedea în haosul american al ultimei luni nu un rateu sistemic ci o vină a șoferului. Nu, mașina nu a pârâit, motorul nu a cedat, frânele nu sunt tocite, e imposibil. Cretinul de la volan nu știe să o folosească, dă-i un șpriț, calcă ambreiajul, nu o îneca, boule!!!!

Ca și pentru ai noștri, America reprezenta raiul democrației, idealul spre care tindem, țara tuturor posibilităților.

Dacă Paradisul se dovedește a fi la fel de muritor ca cei care l-au proiectat, noi spre ce mai tindem? Noi unde mai fugim din iadul vieților noastre? Dacă la ei este la fel ca la noi,   dacă și la ei nu crește justiția socială în copaci, dacă și la ei noroiul corupției e aruncat de roțile bolidului puterii care trece pe lângă trotuarul pe care ai ieșit în rochița ta bleu, de duminică, dacă și la ei săracul aleargă pe rotița lui mică, de șobolan de laborator, în timp ce bogatul îți bate cu unghia în cușcă și-ți mai arunc-un cotor de măr, atunci noi de ce spunem: vrem o țară ca afară?

Afară e la fel ca aici. Suntem captivi într-o lume fără alternative.

Și atunci nu mai bine ne prefacem că nu vedem că mașina lor e un cazan ruginit, dar vopsit un pic mai bine decât al nostru și așteptăm ca din rahat să fie făcut bici, nu contează că nu vei avea niciodată un bici făcut din rahat ci doar niște bulgări pe care îi vei putea arunca pe spinarea cailor urlând: diiiii, diiii, dar bulgării ăia se vor termina după 10 metri și tu vei avea mâinile murdare și mirosind a rahat.

Vei continua să te prefaci. Pute a căcat de pe câmp.

Nu avem unde să fugim.

Știu de la maică-mea povestea actriței Ruxandra care și-a lăsat cariera și a plecat în America și a spălat vase și a șters la cur bătrâni. Și a reușit, că era America.

Îmi amintesc cînd a venit în 89 Gorbaciov și Piticu s-a împiedicat de firul de la microfon și Gorbaciov l-a prins, așa îmi amintesc eu, poate strâmb, că dacă nu era Gorbaciov, Ceaușescu își rupea capu pe scări. Și chiar și așa, nu cunosc pe nimeni care să fi zis: băi frate, ce aș emigra în URSS. Mâine aș pleca, aș sări în Prut și aș băga o voinicească să ajung la sovietici, pupa-le-aș glasnostul lor.

Nu l-am prins viu pe bunică-miu. Am o poză cu el, prizonier de război la americani, fumând Lucky Strike.

Elvis vs Ala Pugaciova.

Trebuie să crezi în ceva.

Și noi am ales să credem în America.

“When one has nothing left make ceremonies out of the air and breathe upon them.”

În cartea lui McCarthy, tatăl și fiul ajung la ocean. Tatăl e bolnav, epuizat, dar plin de speranță.

Maps and mazes. Of a thing which could not be put back. Not be made right again. In the deep glens where they lived all things were older than man and they hummed of mystery.

Tatăl moare împreună cu lumea știută.

Când zeii mor, inventăm alții.

E atât de simplu.
În aerul albastru de deasupra mea, sunt rândunici speriate de pocnetele de artificii. E ziua Sfântului Ioan Botezătorul. În Danemarca se fac focuri ca să țină departe vrăjitoarele. Aici nimeni nu crede în ele, doar în venitul mediu garantat. Și vermut.

Vrăjitoarele au dispărut, ca războiul rece și Paradisul american.

Pandemie de prostie imposibil de stăvilit

Virusu e făcut de om și plantat în China de americani, ca să aibă motiv să declanșeze un război economic și astfel să oblige corporațiile să se întoarcă în țările lor de origine, să refacă piața muncii, să make Germania great again și Franța să o make great again și mai ales Marea Britanie și SUA, după, să recolonizeze țările ăstea care sunt acum great datorită virusului care a oprit dominația chineză. Virusu e făcut de om, clar, a zis Luc Montagnier, e clar că e făcut să omoare moși ca să scape de sub presiune companiile de asigurări.

În plus, nu mă interesează câți infectați spun ei că sunt, tu știi vreun mort?

Da.

Tânăr sau bătrân?

În general peste 50 de ani.

Păi vezi, n-avem noi treabă. Totul este făcut ca să facă unii bani, e o gripă, dă-i în pizda mă-sii de ticăloși, că ne-au speriat, dar papa o să ne dea când n-om mai avea ce să mâncăm?

Acum câteva zile maică-mea s-a împiedicat și s-a rezemat elegant cu arcada de o bordură, capul i s-a umflat ca ciuperca atomică deasupra Hiroshimei, un enorm hematom negru îi împodobește obrazul. Du-te la spital, îi zic și ea spune că nu merge, că numai Covidu e primit, că infectații sunt grămadă la urgențe și ea nu vrea să se îmbolnăvească.

Maică-mea nu poate să meargă la medic pentru că idioți fac hore la Mamaia, pentru că Teodosie Tomitanul, Ozana și Ciolacu cred că toată povestea asta cu virusu e făcătură, numerele sunt umflate, morții numărați de 6 ori.

Posibil.

Timpul ne va spune dacă este sau nu o conspirație ca niște băieți șmecheri să facă bani. Ce însă e sigur este că virusul este mai degrabă mortal pentru oameni în vârstă și că dacă nu crapă direct din cauza lui, crapă pentru că le e frică să meargă la spital să nu se infecteze sau pentru că spitalele nu-i primesc pentru că nu au locuri, pentru că sunt aglomerate cu bolnavi de Covid.

Uroboros.

Prostul nu te lasă să trăiești.

Există o conspirație, clar. Băieții deștepți s-au prins că tot ce trebuie să facă pentru a continua să fure în liniște, este să-și creeze o clasă politică de idioți din popor, pentru popor.

Am scris postul de mai jos în 2017. Prostia e mai contaminantă decât corona. Se ia cel mai simplu prin pupat în cur, sport la care suntem campioni mondiali.

Acum 20 de ani pe vremea asta terminam facultatea. Ultima sesiune, licență, petrecere într-un beci, sărit pe Prodigy, în sfârșit maică-mea putea să se laude că are fiică economistă, presiuni să merg și eu la o bancă, să am salariu bun, să trăiesc într-un mediu onest, să las dracu bețivii ăștia din presă, o să-mi distrug ficatul și tinerețea.

Lasă-mă domle-n pace. Trăim vremuri revoluționare. E iunie 1997 și uite guvernul.

Ciorbea premier. Ciumara la finanțe. Severin la Externe. Ulm Spineanu ministrul reformei. Tăriceanu ministrul industriei și comerțului. Valeriu Stoica la Justiție. Alexandru Athanasiu e ministrul Muncii și protecției sociale. Babiuc e la Apărare. Gavril Dejeu e la Interne. Dinu Gavrilescu la Agricultură. Băsescu la Transporturi. Sorin Pantiș e ministrul Comunicațiilor. Akos Birtalan al Turismului. Virgil Petrescu al Învățământului. Nicolae Noica e ministrul lucrărilor publice și amenajării teritoriului. Ștefan Drăgulescu e ministrul sănătății. Caramitru e la Cultură. Herlea e la Integrare Europeană, Duvăz e la relația cu Parlamentul și Valentin Ionescu e la privatizare.

Mai sunt câțiva, mediu și sport, 25 cu totul.

Cu trei mai puțini decât cabinetul lui Tudose.

Mă uit la listă.

Ciumara, Spineanu, Dejeu, Gavrilescu, Birtalan (da, ca orice ungur care se respectă, se pare că a împărțit niscaiva CD-uri cu Transilvania ținut secuiesc și d-aia o fost țâpat din guvern la prima remaniere), Nicolae Noica, Virgil Petrescu, Drăgulescu (rector la Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș, acuzat de traseism și cã ține cu dinții de scaunu de rector), Caramitru chiar, Herlea, Opriș, Valentin Ionescu, Stănescu niște oameni decenți.

Stoica ulterior vârât prin dosarul Becali-MApN, contracte bănoase pentru servicii juridice cu o grămadă de firme și instituții de stat.

Alexandru Athanasiu 10 ani mai târziu scufundat până peste mustăți în Microsoft II.

Babiuc, la 15 ani după prezența în guvernul Ciorbea împarte pentru 2 ani celula cu Becali pentru scandalul schimburilor de terenuri.

Sorin Pantiș, 7 ani cu executare pentru ICA.

Ioan Olteanu prins într-un vârtej penal cu Miss Bistrița, Alina Bică și alte scandaluri cu chirii încasate aiurea.

Duvăz, multimilionar, combinat cu Ilie Sârbu și Iacov, afaceri cu Petrom, băiat încă neprins de nimeni cu fofârlica, deși se știe clar că o ține undeva, prin buzunar.

Tăriceanu, Ciorbea, Băsescu și Severin au evoluat toxic, distructiv și autodistructiv.

Dar privind lista celor 25 de atunci nu ai cum să nu remarci că am ajuns acum bătaia de joc nici mãcar a unor tâlhari. Cumva asta presupune un nivel de inteligență pe care 99% dintre indivizii din guvernul lui Tudose nu-l ating, în ciuda doctoratelor, masteratelor, diplomelor, școlilor de vară, de seară, de siguranță națională, de siguranță arsă, de siguranță nesigură cu care s-au căpătuit toți.

Nu sunt tâlhari. Sunt niște fâțe, bagaboande, hahalere, șulfe, cocalari, imbecili, gorobeți, nerozi, neghiobi, curve, o adunătură de lături și lătrăi fără creier care cred că butonii sunt ceva pe care trebuie să apeși în lift și PIB-ul este codul pe care îl bagi la telefon.

Acum 20 de ani am avut un guvern în care s-au strecurat și indivizi care s-au ticăloșit. Dar, pe lângă ei, au fost oameni cu care ai fi putut să ai o conversație civilizată despre ultimele cărți citite.

Au trecut 20 de ani. Idiocracy este real.

Suntem din ce în ce mai proști. Și vorba lui Ghighi Bejan, nu există vaccin împotriva prostiei. Ați fost vreodată vaccinat în cap?

Sărakul Drakula

Ieri am citit despre un nou viol pe internet.

De data asta era violat un muzeu. Victima scria pe facebook:

Astăzi 18.06.2020 este o zi tristă pentru Muzeul Național Bran, respectiv pentru una dintre secțiile acestui muzeu – “Secția Etnografică în Aer Liber” (sau Muzeul Satului Brănean cum mai este cunoscut), care după un lung șir de procese a ajuns în pragul de a-și închide porțile, din cauza unei sentințe judecătorești. Prin urmare la muzeu a fost prezent executorul judecătoresc, pentru a pune în aplicare executarea silită, solicitată de către actualii proprietari (cei care au primit 2/3 din suprafața acestui teren) – Szalinski Janusz (cetățean polonez) și Reit Sanda -ginerele și fiica fostului primar din Bran, Reit Dumitru, care se pare că a primit de la urmașii fostului proprietar (care stau în străinătate), dreptul de reprezentare, el fiind și cel care a vândut fiicei și ginerelui acest teren. Aceștia au fost însoțiți la rândul lor de către avocatul Dan Iosif, care îi reprezintă.Menționăm că Muzeul Național Bran a fost reprezentat atât de conducere, de salariați cât și de avocații care îl apără în acest caz. Proprietarii au cerut evacuarea imediată și necondiționată a muzeului din spațiul respectiv, dar în urma motivației aduse de conducerea muzeului, executorul și noii proprietari au decis amânarea până în data de 26.06.2020, când muzeul ar trebui să predea atât monumentele de arhitectură populară, cât și obiectele de patrimoniu existente în spațiul acestora. Suntem într-o situație disperată, că aceste 18 monumente de arhitectură populară, clasate în categoria A, cu caracter de unicat, se vor pierde, ajungându-se astfel la ștergerea din istorie a cărții de identitate a acestei comunități. Ținând cont de cele mai sus menționate, doar Ministerul Culturii ne mai poate ajuta să depășim cu bine acest impas și Bunul Dumnezeu.

Bunul Dumnezeu are treabă cu abuzurile sexuale din sânul BOR, cu Covidul, cu pensiile speciale iar Ministerul Culturii nu-și mai vede și el capul de treabă, după circul Brâncuși-Irina Rimes, acum trebuie să se apere de chiftelele trimise de PSD care îl acuză pe  ministru că “a finanțat cu o sumă uriașă, 400 de mii de euro, un eveniment pentru deschiderea sezonului expozițional al Muzeului Național de Artă Contemporană. Evenimentul la care ministrul menționat a participat cu bucurie a fost o demonstrație a ”artei mini-minorității transsexuale” concretizate printr-un show susținut de două persoane travestite cu transsexualitatea asumată pe profilele de socializare. În ”spectacolul” lor acestea promovau iubirea între ”creaturi strâmbe” (după propria afirmație), anarhia socială, căderea creștinismului respectiv căderea cărămizilor Catedralei Mântuirii Neamului.” (deputat PSD Alexandru Rădulescu)

L-am întrebat ieri pe Facebook pe fostul ministru al culturii, actual membru al comisiei de cultură din Senat, Vlad Alexandrescu ce e de făcut la Bran. Răspuns:

Vlad Alexandrescu Soluția e să fie transferate căsuțele la Muzeul Etnografic Județean de la Brașov.






















E o poveste veche, de pe vremea ministeriatului meu se vedea venind asta. Am dat atunci soluția: concesiune pe termen lung (fără a renunța la proprietate) a tuturor exponatelor luate cu japca de statul român către administrația Castelului Bran, mutarea căsuțelor la Brașov la Muzeul Etnografic.

De pe vremea ministeriatului lui Vlad Alexandrescu înseamnă 2015-2016. Ce s-a întâmplat în ăștia 5 ani, de ce muzeul nu a ieșit cu o vuvuzea în intersecție să urle: săriți, mă omoară? Pentru că birocrații au crezut în stat, că statul va face ceva. Au fost îndeajuns de candizi încât să nu vadă că legile sunt făcute ca un primar și ceata lui de rubedenii (fiica și ginerele) să pună mâna pe terenul pe care se află secția etnografică din 1957, teren pe care vor să deschidă ce altceva decât un năstrușnic Dracula Park.

Combinația de idioțenie, tupeu, impunitate, lipsă de cultură, imaginație și viziune face ca oameni ca primarul Reit să creadă că cineva o să-i viziteze lui taraba de cârnățar, doar pentru că scrie Dracula pe ea. Că o să se îmbogățească. Că au meritat șpăgile și asigurările că toți vor fi milionari în euro în câțiva ani, asigurări pe care le-a dat celor care i-au ținut spatele în Ministerul Culturii și în Consiliul Județean Brașov.

Nu mă, nu veți fi. Veți fi mai săraci. Și voi și noi care v-am lăsat să vă bateți joc de țărișoara asta cum ați vrut voi.

Săraki.

 

Ia mai mânați măi flăcăi și fugiți fără să vă uitați înapoi

Acum 2 zile am aflat că statul îi va da bani infractorului Dan Voiculescu și trompetei lui de minciuni, și vuvuzelei lui Sebi Ghiță îi va da bani și frunzei în care suflă Bogdan Chireac, că trebuie să salveze presa din România.

Ieri ni s-a spus că, după ce a propus prin Institutul pentru Studierea Calității Vieții (înființat în 1990 și condus de un cetățean cu profil securistoid) un impozit de solidaritate pe care ar trebui să îl plătim ăștia de primim salarii de peste 3000 de lei, Academia Română a venit ieri cu varianta naționalizării Pilonului II pe care PSD a pus ochii încă de pe vremea lu Lyviu.

Jbang, jbang, caută dragă pașaportul, spunei tai-tai patriei dar staaaai…..cine zicea că nu avem parte și de vești bune? Pensiile speciale vor fi hăcuite, ne-a anunțat victorios USR, am înfrânt. Pune pașaportul în sertar, nu mai trezi copilul, hai că mai st..

16 secunde de Îndrăznește să crezi, e un maxim în ultimele luni, după care au sărit Avocatul Poporului și Înalta Curte și CSM-ul care vor ataca la Curtea Constituțională toată tărășenia.

Zarul nostru e cu 1 și 2, al lor cu 5 și 6. Lupul nu este paznic la oi, oaia a devenit lup și paște ficații ciobanului. Mai jos sunt 3 posturi scrise în 2015, 2017 și 2019.

Scoateți pașapoartele, nu-l mai treziți p-ăla micul, luați-l așa, adormit, în brațe. Și fugiți.

30 septembrie 2015.

The Guardian a scris acum câteva zile despre valul de scriitori copți în cuptorașul pușcăriilor românești. Imediat, mass-media românească a pornit la pitrocit subiectul repetând, mai mult sau mai puțin, exact ceea ce spunea articolul din The Guardian. Nimeni nu s-a dus mai departe, să vadă cine scoate aceste cărți, care edituri adicătelea și ce alte volume au mai pus ele pe rafturile librăriilor. Căci povestea Editurii pentru Hoți nu este cu happy și precoce end doar pentru belferii din pârnăi ci și pentru editurile care îi susțin. O mână spală pe alta în micul nostru sătuc de troglodiți, deci nu-i de mirare că editurile care îl scarpină pe cutare politician între urechi, o să puște și contractul pentru manuale școlare. Mai jos articolul de pe blog de acum 3 luni. Nu a făcut mare vâlvă, că doar nu scrisese The Guardian înainte nimic. Nu o să facă nici acum, că nu o să se apuce nimeni să se uite în coșul de rufe murdare al băieților ăstora. Dar zic și eu, așa, ca om căruia i-ar fi plăcut să fie jurnalist, poate totuși s-o găsi cineva să o facă.

Diploma înrămată pe perete, cum au văzut ei în casele de boieri când mergeau mititei cu sorcova, a fost visul generației de țărani mânați de foame la oraș, pasat copiilor lor. E bine mamă să ai o diplomă, să faci o facultate că altfel nu te bagă nimeni în seamă. Ajungi ca mine să mergi în fabrică, în loc să fii contabilă la cooperativă sau chiar profesoară. Uite, profesoarele primesc cadouri și atenții și inginerii au de toate, se descurcă, sunt respectați. Fă mamă o facultate, îți trebuie diploma aia când o fi să te angajezi undeva.

Jap. Pe geamul pus peste diploma de silvicultor a copilașului s-a lipit flegma tranziției. Toată lumea poate să fie acuși contabil, expert contabil, masterand, doctorand, profesor-doctor-docent, omnipotent. Ce vrei să fii și în câte zile? Cursuri rapide, ultra-rapide, acreditări cu viteza sunetului. În cutii aruncate prin poduri, politicienii își lasă onorurile academice să mucezească între căcăței de șoareci. Căci acum potența intelectuală este reflectată de activitatea publicistică desfășurată.

Ăștia cu ramele și sticla antireflex au fost dați deoparte de băieții cu edituri și tipografii, cum ar fi, ia să vedem: Editura Niculescu SRL. Pe pagina ei, editura Niculescu își dezvăluie misionu și visionu:

“Inca de la infiintare, Editura NICULESCU si-a propus sa incurajeze autorii romani, selectati cu grija din randul unor personalitati consacrate ale invatamantului, stiintei si culturii nationale: profesori universitari, cercetatori stiintifici, scriitori. De asemenea, exista si numeroase lucrari realizate cu licente de la prestigioase edituri din strainatate, aceasta tendinta fiind in continua crestere.”

Cine este editura Niculescu? Este acea unitate de producție care s-a nișat pe cartea de pârnăiaș-politruc publicându-i pe George Copos cu volumele „Tăşnadul medieval”, „Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI”, „Franciză vs management în industria hotelieră”, „Turismul – vector de interculturalitate”.

Tot aici a publicat condamnatul Dan Voiculescu volumele „Omenirea, încotro?” și „Investiţiile străine directe – vector al dezvoltării economice”.

Și tot Niculescu a fost preferată de Adrian Năstase pentru publicarea volumului “Cele două Românii.” Dar Adrian a mai fost pe aici, pe vremea când pârnaia nu era scurtată de priapismul activității publicistice afișate. A scos în 2008 volumul Codul Zambaccian 2. Termo-panem et circenses.

Editură de nișă, ai zice dar când te uiți la cifra de afaceri și la volumul de carte pe care îl aruncă în piață, realizezi că Niculeștii nu sunt niște orfani înfiați de PSD și crescuți pe lângă casă ci niște cumetri ai PSD-ului cu care se cunosc din fragedă pruncie.

Ce zice GSP despre patronul editurii, citiți aici: http://www.gsp.ro/gsp-special/anchete...

Tare din spate vine Sitech din Craiova, o altă editură trompetă a pușcăriașilor celebri. Aici îl avem pe Dinel Staicu și pe Cornel Penescu, toată floarea infracțională a Olteniei, la grămadă violatori, polițiști sau judecători. Îi aveți pe toți aici: http://www.gandul.info/stiri/bibliote....

Pe site-ule editurii, cu litere albe pe un fundal maro deasupra căruia se plimbă un carusel cu fotografii ale celor mai faimoase biblioteci din lume, omul de la PR a scris așa:

“Editura SITECH face parte din lista editurilor românești de prestigiu, recunoscute de către CNATDCU, pentru Panelul 4 și precizate în Ordinul ministrului nr. 6560/dec. 2013 pentru domeniile: științe juridice, științe economice și administrarea afacerilor, sociologice, politice și administrative, științe ale comunicării, științe militare, informații și ordine publică, științe psihologice, ale educației, educație fizică și sport, științe filologice.”

Prestigiu. Excelență. Calitate.

Butaforie.

Stima noastră și mândria.

De ce să mă mulțumesc doar cu o diplomă pe perete când pot să am un raft de bibliotecă ocupat cu operele mele. Alese.

Prestigiu. Excelență. Calitate.

Cartonul din care sunt construite valorile afișate de elita românească e murdar și moale. Neavând hârtie igienică, elita românească s-a șters cu cele trei cuvinte la cur.

Ce e mai grav? De sub aceeași tiparniță de sub care ies scutirile de închisoare ale tâlharilor politicieni ies manualele școlare pentru copilașii al căror creier va fi traforat de către sistemul educațional românesc.

Să-nsemne asta contracte babane cu statul român? You bet. Să-nsemne asta că editurile își fac bani groși din manuale și apoi, o mână spălând pe asta, smulg delicat câte 30 de zile din corola sentinței pentru fiecare cărțulie obosită pe care o scot foștii lor parteneri de biznis? Zic că da.

Dar n-am dovezi.

Când o să găsesc, o să cer la SITECH sau Niculescu sau Bibliotheca Târgoviște să public lucrarea: Vasalitate și nepotism în publicistica românească. O să-l rog pe Dinel Staicu să-mi scrie prefața. Nu are cum să nu se priceapă. Doar a publicat la SITECH volumul „Raportul de cauzalitate între creditare şi criza economico-financiară”.

14 aprilie 2017

Taică-miu a câștigat în instanță, alături de alți foști colegi de serviciu, un proces care obliga statul român să le ofere compensații materiale pensionarilor care au avut încadrarea Grupa I de Muncă, adică ăștia care au reușit să scape cumva cu viață deși au albit la 27 de ani. Tot stau mai bine decât prietenii lor care au crăpat prin birouri de apoplexie sau infarcturi. Curtea a zis ok și, pentru câteva luni, cred că 8, taică-miu a ajuns la pensia de 2900 de lei. Apoi la finalul lui februarie 2017, casa de pensii din Brașov a trimis o decizie în care l-a anunțat că s-a gândit mai bine și punctul de pensie se calculează așa: se scade un curcan dintr-un coș de mere pe care îl înmulțești cu de trei ori valoarea unei motostivuitoare și apoi extragi rădăcina pătrată a unui pătrunjel pe care o aduni cu 2 butelii. Și ce să vezi, iese exact pensia pe care taică-miu o avea înainte de decizia instanței. Mint, o pensie mai mare cu 70 de lei decât cea de dinainte de decizia instanței venită după un proces care a durat vreo 4 ani, trecut prin toate, judecătorie, tribunal, curte de apel, cu avocat și cheltuieli, până la decizia definitivă.

Nimic nu-i definitiv în țara asta decât că statul este hoț și ticălos.

Și uite așa taică-miu și câți dintre septuagenarii lui colegi mai sunt vii sau în stare, sunt din nou la căsuța zero, iar trebuie să plătească avocat, iar trebuie să întocmească actele. E un caz foarte ușor, zice avocatul, e atât de ineptă decizia Casei de pensii, nu avem cum să nu câștigăm. După câți ani? Cine are timp să-l rătăcească prin tribunale, să-l lase ca pe-o plasă suspectă să vină geniștii să-l detoneze. Cine are nervi să o ia de la capăt, mai ales când ai 70 de ani și ești aruncat în acest roller-coaster emoțional. Azi ai 1000 de lei în plus la pensie și banii retroactiv pe 9 luni, mâine vin băieții cu poprire pe conturi, să recupereze banii pe care, deși instanța a zis că îi meriți, casa de pensii zice că nu.

Coșmarul lacului de smoală în care ai rămas țintuit și simți cum se apropie, plescăind în apă neagră, monstruosul rege crocodil. Asta e viața cu statul român. You can run but you can`t hide.

Și maică-mea e îngrijorată.

Mamă, ți-au făcut ăștia carte de muncă? De la primul meu loc de muncă, din 1992, am auzit întrebarea asta. Nu mamă, nu mi-au făcut. Am 25 de ani de muncă, primii 10 petrecuți prin redacții și agenții care nu s-au obosit (cu 3 excepții) să mă omenească, să-mi verse contribuția la fondul de pensii și la șomaj și la asigurările de sănătate. Dar când ai 19 sau 23 de ani nu-ți pasă chiar dacă maică-ta bodogăne că o să cerșești la pensie, tu știi că o să crăpi, că nu treci de 27 ca Janis Joplin și Jimi Hendrix. Și apoi te trezești la 29, viu, cu sinuzită, cu burghezia crescându-ți sub părul în care apar câte unul, două, firele albe.

Mi-am încheiat un soi de asigurare la ING, o pseudo-pensie, ei știau de atunci, din 2002 cât de adânci sunt piața neagră și cea gri. Acum aveam și carte de muncă. Și, câțiva ani mai târziu, mi-am mai făcut o pensie d-asta falsă la ING și apoi a venit pilonul II care pilonul ăsta, în esență, spune că statul român știe că natalitatea se duce dracului, că modelul că eu muncesc acum ca să îi plătesc pensia lui tata, tot acum, nu e sustenabil și că peste 20 de ani nu va mai fi nimeni să îmi plătească mie pensia. Așa că statul a acreditat un număr de companii de asigurări să îmi ia banii azi și să îi investească așa cum vrea el și peste ani de zile să mi-i dea mie, la pensie, adică eu de acum mă plătesc pe mine în viitor.

Statul spunea că până în 2016, 6% din banii care îi sunt trași salariatului, contribuție pentru pensie, se duc la acești asiguratori privați dar acum sunt numai 5,1%. Nimeni nu a suflat o vorbă despre tălpile și răzgândelile statului, nici măcar ING sau NN cum i-o zice. Și acum, olandezii, văzând că e groasă, au zis că ar trebui să ne pese că statul vrea să înghețe procentul la 5,1% sau poate să vireze chiar mai puțin sau, de ce nu, să naționalizeze sumele strânse în ăștia aproape 10 ani de pilonul II.

Și eu ce pot să fac NN? Că nu am cum să îmi scot banii și să fug cu ei din țară. Nu pot părăsi sistemul. Sunt în același lac de smoală, regele crocodil îmi halește deja piciorul drept, nu mă pot mișca să-i dau una peste bot.

Ce să fac măi NN? Știu că nici ție și nici mie nu ne convine asta, dar eu sunt cetățean român, veșnic călcat în picioare de stat. Sunt muritor, finit, falit. Și ție, NN, până acum nu ți-a păsat să îmi spui care îmi sunt drepturile, care îmi sunt obligațiile. Dacă am reușit în ani de zile să pricep păsăreasca bancară, nu același lucru pot să spun despre asigurările mele pseudo-pensie. Nu înțeleg nimic din punctele pe care le aduni, le înmulțești, le corelezi la inflație. Eu câți bani iau în 2025? Habar n-am.

Deasupra noastră se caftesc balauri.

Casele de pensii cu justiția, asiguratorii cu ministerul finanțelor. Nu mai sunt bani. Tipărim bani. Direct dolari, așa cum face Coreea de Nord. Sau trimitem centurionii să dea cu ușile de pământ, să ia de prin casă de la oameni argintăria, pune mâna și pe televizor și pe storcătorul de fructe, că-i d-ăla bun.

Dar nu, nicio clipă nu ne atingem de marile dosare de corupție-hai fie, și de ăla mijlocii, nu recuperăm prădăciunea. În august anul trecut, ANAF se lăuda că a adus la buget 4,5% din prejudiciul marilor dosare (Voiculescu, Becali, Tender, Iancu).

Iar acum, ca să închidem gura prostimii, îl dăm pe Ghiță.

Uitați ce v-a adus iepurașul!! Ghi-țăăăă!!!

Uitați că vă furăm banii de pâine, măcar a rămas circul.

Ce țară sărmană și tristă. Și ce bine îi stă plânsă.

6 august 2019

Fetița polițistului care anchetează cazul se joacă la biroul de lângă cel al tăticului care îmi spune scriți, SCRIȚI-exact ca profesoara de fizică din generală-și apoi dictează formula chimică a depoziției.

Au trecut 3 luni de la plângerea penală împotriva unui cetățean care și-a vârât un picior, prin portiera întredeschisă, în stomacul prietenului meu care avea mașina parcată în fața casei cetățeanului degrabă împărțitor de picioare. Și flegme ne-a oferit cetățeanul și înjurături, asta în timp ce își ținea copilul de 10 luni în brațe, bebelușul trăgând grăbit din suzetă, privind înviorat acțiunea tăticului său.

Polițistul mă întreabă dacă e adevărat că am pozat mașina agresorului, sigur, am dat numărul atunci, în martie. Da, dar el nu a găsit mașina în baza de date, spune și colegul, care tocmai s-a eliberat, până acum a întrebat un cetățean cărunt și umil, care ar fi putut să îi fie tată: și tu unde erai? și tu ce ai văzut? și tu ai vorbit cu cineva? și omul îi răspundea respectuos, nu avea o căciulă să o frământe în mâini ca un iobag în pridvorul boierului, dar își frângea degetele încurcat. Deci polițistul liber zice: dați-mi mie numele și cât eu am scris declarația: prin prezenta, subsemnata, declar pe proprie ..

Ăsta e?, rotește ecranul computerului către noi și chiar și fetița polițistului se oprește din maltratat păpușa și ia aminte la fața unui bărbat care este exact ăla cu piciorul și flegmele și morții mamilor voastre de mai parcați aici vă omor.

Da, ăsta e. Vedeți că dacă vreți se poate, îi spun polițistului 1 care sare că nu așa e procedura, că baza de date nu a funcționat, că nu are voie să îmi arate poza ăluia și că polițistul coleg nu a făcut bine că mi-a arătat poza.

3 luni în care nu a găsit o mașină, având numărul de înmatriculare și adresa. Oare cât câștigă, mă gândesc acum, când știu că șeful poliției de la Caracal s-a retras cu o pensie de 12000 de lei, pensie specială pentru un om special care a adus servicii speciale țării de pe scaunul lui special.

Oare nu își permite un afterschool pentru fetița lui de 7 ani care acum se învârte plictisită cu scaunul? Oare are voie să folosească secția de poliție pe post de afterschool, asta e regulamentar?

Dar știți ce?

Nu întreb nimic, plec fericită că nu a durat mult la poliție, căci eu știu că totul e inutil, că povestea va fi îngropată, că vor vorbi cu omul cu bebelușul și piciorul nărăvaș și eventual îl vor mustra și ăla mă va prinde pe stradă și îmi va da un pumn în ceafă, sucker punch, voi lovi cu tâmpla bordura și voi crăpa aiurea pentru că m-am încrezut în poliția română.

Așa că nu comentez nimic. Din lașitate. Din comoditate.

Din resemnare.

Mai bine mă duc la jiujitsu brazilian, îmi zic.

Așa am o șansă să-mi fac dreptate.

Căci dreptatea nu mai e una mare, o vitrină de care ne lipim nasurile cu toții privind la luminile calde de dinăuntru ca acum 30 de ani.

Dreptatea e formată din milioanele noastre de cioburi și fiecare ne oglindim în colțul nostru de sticlă, înguști, tăiați, reduși la o fracțiune din noi.

Și așa ei înving.

Înving la prezentul continuu. Înving mereu.

Înving nesfârșit, ca rotirea scaunului pe care stă fetița polițistului care se va face mare și va lucra la o instituție de stat unde își va aduce copilul pe care nu va avea cu cine să îl lase și va vorbi la persoana a doua, singular, cu oameni în vârstă și le va spune SCRIȚI și baza de date nu va merge și nu va exista responsabilitate și nici remușcare ci doar resemnare.

Și pensii speciale.

 

 

Manole și Sputnik

Mugur este Manole și este securist.

CNSAS a confirmat asta, cererea de investigare venind în august 2019 de la fostul consilier al prim-miniștrilor Tudose și Dăncilă, Gheorghe Piperea.

Știm cu toții, de ani de zile știm că Mugur-Manole e securist, dar ce nu știm și ar fi interesant de aflat este ce-a mai făcut Mugur-Manole de data asta?

Trebuie să fii orb să nu vezi că trecutul de colaborator al lui Mugur-Manole este plimbat ca moaștele Sfintei Parascheva prin orașele Moldovei numai atunci când guvernatorul trebuie strâns cu ușa. Când se opune repatrierii rezervei de aur sau când nu dă drumu la tiparniță sau când se ia de gât cu …

Cu cine te-ai luat de gât Manole?

Cu Cîțu, ministrul finanțelor, relația e încordată. Soțul Alinei Gorghiu vorbea la sfârșitul lui februarie despre concedierea lui Cîțu de la ING făcută la cererea expresă a lui Mugur-Manole, după un atac speculativ asupra monedei în 2008 la care actualul ministru de finanțe luase parte. Dar ce te faci că toate știrile despre conflictul Cîțu-Isărescu sunt spuse de dcnews, stiripesurse, evz, national.ro, sputnik.md, adică gruparea pesedisto-dragnistă-voiculescian-ghițească-rusească?

Să presupunem că este o întâmplare că presa nebâzâită de muscă la text nu a scris o vorbă despre Florin versus Mugur.

Dar rămâne întrebarea: de ce ar risca ministrul finanțelor un scandal cu guvernatorul pe o temă din 2008, știind că acesta din urmă poate să-l distrugă?

Și cine câștigă de fapt din terfelirea lui Isărescu?

Răspunsul e simplu: PSD.

Cineva din PSD cu ambiții enorme care trece printr-un interesant proces de spălare, cineva ca Darius Vâlcov. Desigur, asta cred eu, bolnavă fiind de conspiratită.

Am scris asta acum doi ani.

Unu plus unu face 78.

Citesc CV-ul lui Darius Vâlcov. E cusut cu ață roz bombon. A făcut științe economice, ca mine. Dar eu sunt lucrător cu ziua în publicitate-cum zice Ciutacu, iar el este Richelieul PSD-ului.

La 23 de ani eu lucram la ProTv, câștigând 2 milioane de lei pe lună din care îmi plăteam chiria de 100 de dolari, țigările și îmi mai rămâneau bani de cremvuști și muștar Tecuci. La 23 de ani, Darius Vâlcov era uns director general al Băncii Populare pentru Dezvoltare Slatina. BPR a fost copilul unui giga-escroc, Emil Botea, și a dat faliment în 2001.

Zicea Ziarul de Iași pe 1 noiembrie 2001:

Datoriile catre deponenti se ridica la aproape 700 de miliarde lei, iar daca se adauga plata furnizorilor de servicii si datoriile catre stat se situeaza intre 700 si 800 miliarde lei. In acelasi timp, exista creante de 400 miliarde lei sub forma imprumuturilor acordate membrilor cooperatori si alte active a caror valoare contabila se ridica la aproximativ 80 de miliarde lei. BPR are in evidenta 50.000 de creditori.

Darius Vâlcov a stat cuminte în funcția de director general al unei cooperative de credit intrată în faliment până în 2004 când s-a mutat șerif la Octogon SRL, o fabrică de mobilă din Slatina care a făcut în ultimii 10 ani o singură dată un profit de aproape 3400 de lei (în 2008, după ce Vâlcov era deja primarul Slatinei), deși cifra de afaceri umblă la câteva sute bune de mii de lei.

Buuun. Dar să ne întoarcem un pic la epoca directoratului general la BPR, o cooperativă de tip SAFI, FNI, Caritas, care a ruinat zeci de mii de români gușteri, majoritatea votanți PSD, nu-i așa?

Aici scrie cu lux de amănunte genul de piraterie practicat de gașca de la conducerea BPR. Totul se înscrie în tipicul meschinăriilor ticăloase ale reptilienilor puiți de PSD. Mașini vândute cooperativei la prețuri astronomice. Imobile în care managerii locuiau dar care figurau în acte ca sedii ale băncilor. Împrumuturi pe șustache luate de Emil Botea, președintele BPR, cu aprobarea Consiliului de Adminsitrație, vezi bine.

Emil Botea a ajuns în pușcărie, pentru altă escrocherie, nu pentru giga țeapa de la BPR.

Dar de ce e important Botea și BPR?

Pentru că anul trecut vuia presa: Senatorul PNL Florin Citu considera ca, dupa atacul la adresa sistemului bancar, premierul Mihai Tudose ar trebui sa isi piarda functia. Totodata, liberalul sustine ca seful Executivului ar fi comis fapte penale si ca Liviu Dragnea si Darius Valcov ar intentiona sa transforme EXIM Bank intr-o “banca de dezvoltare a PSD”.

Noua generatie de baieti destepti isi face banca, iar cu ajutorul FSDI (Fondul Suveran de Dezvoltare si Investitii, n.red.) isi pune in aplicare proiectele personale, nu pe cele de interes national. Nu mai conteaza ca EXIM Bank a fost creata sa sprijine exporturile romanesti”, sustine Florin Citu. (ziare.com, 31 august 2017)

Eximbank este condus de Traian Halalai.

Despre acesta, national.ro scria în 2014 următoarele:

Pentru a ajunge presedinte al celei mai mari banci detinute de statul roman, EXIMBANK, postura din care este cel mai bine platit bugetar, cu venituri lunare de peste 30.000 euro, Sorin Halalai si-a ascuns in CV experienta aproape penala acumulata ca angajat al unui infractor de frunte al sistemului bancar romanesc. Caci, fapt mai putin stiut, Halalai a fost o buna perioada de timp angajat al bancherului Botea Ion Emil – condamnat in dosarul Banca Populara Romana. Colaborarea lui Sorin Halalai cu Botea Ion Emil  – fost presedinte al Bancii Populare- s-a derulat in perioada 1999-2007, cand actualul presedinte al EXIMBANK a detinut functia de cenzor la societatea Interbrok SA. Pe langa compania selecta a lui Botea, Halalai a mai colaborat in firma Interbrok SA si cu Popescu Dumitru, unul dintre partenerii lui Sorin Ovidiu Vantu in firmele Gelsor. (tot articolul aici.)

În scandalul numirii la Eximbank intră și Banca Românească și Vlad Stoica, șeful cancelariei primului ministru, pe vremea aceea Victor Ponta.

Traian Halalai a fost propus la șefia Eximbank de Victor Viorel Ponta.

Același Ponta l-a numit pe Vâlcov ministrul finanțelor după ce, în toamna lui 2013, Vâlcov a fost șeful comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru avizarea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere din România.

Adică RMCG. Aia de cere acum niște miliarde despăgubiri statului român care a blocat intrarea pe lista UNESCO a Roșiei Montane.

Anul acesta, Ponta a spus la Adevărul Live, că Darius Vâlcov, consilierul Vioricăi Dăncilă, i-a propus şi lui, pe vremea când era prim-ministru, să tranfere banii de la Pilonul II de pensii ( administrat privat) la Pilonul I (administrat de stat).

Unu și cu unu face 78.

Cum zicea Lauryn Hill, everything is everything.

Uneori vedem spatele balenei când iese la suprafață să ia aer. Apoi se scufundă și noi rămânem în bărcuța noastră de cauciuc dând la guvide cu o bucățică de mămăligă. Fără să știm de ce, în minte ni se învârt cuvintele ăstea citite acum 30 de ani într-un caiet de amintiri:

Când se lasă noaptea peste părul tău, să-ți aduci aminte de numele meu.

Darius.

Și ca să înțelegem puțin ce-i cu Manole, iaca ce scria soțul lui Gorghiu, Lucian Isar, în iunie 2019: “Isarescu pune presiune pe Teodorovici sa urgenteze numirea CA BNR ca altfel nu aproba achizitia Eximbank

Isarescu are interes in acoperirea gaurilor istorice de la Banca Romaneasca (prietenii stiu de ce) dar o face cu mana lui Teodorovici, in urma acordului pe care l-a avut cu Dragnea

Suma raportata de ZF include si sutele de milioane de euro pe care Eximbank trebuie sa le ramburseze NBG(credite acordat Bancii Romaneasca) si care este imprumutat de Eximbank de la … Banca Transilvania (Isarescu si unii prieteni stiu de ce).

Faza amuzanta este ca Isarescu lanseaza in piata ca el nu intelege si nu vrea sa comenteze oportunitatea tranzactiei, ca banca nu are sistem IT, ca Eximbank are alt rol nu sa cumpere gauri …

Faza si mai amuzanta este ca legea Eximbank (da legea speciala) trebuie modificata si sa vedem ce aviz va da Isarescu, se va plange la ECB, la Consiliul lui …”

Noi d-aicia n-am plecat.

Am văzut un episod din serialul Kidding în care bătrânii cu demență senilă și Alzheimer sunt închiși într-o casă de bătrâni care recrează lumea tinereții lor, cu bar, parc, stație de autobuz și magazine cu fuste cloș la strada mare. Incapabili să-și vadă vârsta așa cum cei care suferă de achromatopsie nu percep culorile, pacienții trăiesc orele de luciditate captivi în chihlimbarul lui 1968, unii bând whiskiuri și lăudându-l pe Nixon, alții așteptând să vină autobuzul care nu vine niciodată.

Butaforia salvează România.

Izolați între pereți de ură și ziduri de invidie, triumfali cheltuind credite, folosind bormașini sâmbătă la 7.30 dimineața și declarându-ne independența, nu am realizat că nimic în jur nu se mișcă. Jucăm în aceeași piesă cu scenografie obosită, cerem democrație, libertate, cei vinovați să plătească, strigăm Jos Comunismul dar singurul adevăr pe care îl rostim vine din Noi de aicia nu plecăm, nu plecăm acasă, până nui vom câștiga Libertatea noastră.

Și cum libertatea nu se câștigă la păcănelele în fața cărora ne-am instalat în 1989, noi de aici chiar nu plecăm.

Din când în când, prin valuri de amnezie ne trezim cu ochi tulburi și întrebăm: ce zi e azi? Ăla e CTP-ul? Când a întors armele împotriva lui Iliescu?

Și apoi ne întoarcem la bormașină și la diminețile de sâmbătă când putem să dăm niște găuri în bolovanul ăsta pe care istoria ni l-a pus în ușa peșterii, căci noi nu vrem să ieșim, nici măcar să primim niște aer d-afară ci doar să stricăm somnul celorlalți neandertalieni blocați aici împreună cu noi.

Mai jos e un post din 2015.

În afară de păr, nimic nu îl desparte pe Cristian Tudor Popescu de Miron Cozma. Țâfnă, sprâncene ultramobile care acum se-nchid asupra ochilor mici, acum se-nalță într-o arogantă uimire, urlete în microfon, rictusuri sparte. Și mult tupeu. Tupeu cu care îndoaie pe genunchi realitatea, ca un clovn care înnoadă baloane sub formă de pudeli, săbii sau floricele.

De unde în 1990 CTP-ul avea pregătită praștia cu rahat cu care trosnea între ochi huliganii din piața Universității, acum explică doct la Digi că

“Minerii s-au dus în Piaţă şi au bătut.. acolo nu a fost ciocnire între manifestanţii pieţei şi mineri, cum se crede în ziua de azi. Nu. Minerii s-au năpustit la persoanele civile pe care le-au întâlnit.

Veniseră chitiţi să caftească oameni. Nu puteau să plece nesatisfăcuţi. Voiau sânge, să plece cu un trofeu de sânge în Valea Jiului.

Iliescu nu a avut tăria să le spună în Piaţa Victoriei: stimaţi tovarăşi, vă mulţumesc că aţi venit, dar vă rog să mergeţi la gară, situaţia a fost rezolvată, pericolul îndepărtat, nu mai este nevoie de vreo ciocnire între mase de civili. Cum să spună aşa ceva politicianul bolşevic? Ştia că ar fi fost huiduit. Ştia că o masă aflată în excitaţie se poate întoarce în câteva seunde. A zis: mergeţi şi reocupaţi Piaţa.”

Să vedem ce zicea CTP-ul la câteva zile după mineriadă:

19.06.1990. Adevarul. Spirala Violentei, editorial semnat de Cristian Tudor Popescu: “Ca pe 13 iunie a avut loc in Bucuresti o tentativa de lovitura de stat este un fapt a carui negare nu poate fi discutata decat in termenii cretinismului sau candorii, dupa cum se exprima dl. Razvan Theodorescu. Oricine s-a aflat in acele ore la Televiziune, la Interne sau la Politie poate rememora mirosul salbaticiei si fricii care pluteau in aer. E lesne de inteles ca imaginile din seara aceea, transmise de TVR, si mai ales lipsa oricaror imagini, vreme de 40 de minute, pe micul ecran, au creat, inevitabil, o stare de tensiune, de panica, in intreaga tara. Ceea ce s-a intamplat a doua zi in Bucuresti, incepand cu primele ore ale diminetii, a fost o reactie tot atat de inevitabila; spirala violentei, odata initiata, urca intruna. Aceasta reactie s-ar fi produs si in lipsa apelului prezidential, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura Presedintele si Guvernul. In aceste conditii, comportamentul grupurilor mineresti si muncitoresti nu a fost, nici nu avea cum sa fie, pasnic.”

Să vedem ce zicea CTP-ul în 2010 într-un interviu acordat ziariștilor Cristian Delcea și Mihai Voinea.

“Aţi fost în Piaţa Universităţii în aprilie 1990. Cum a început totul?

C.T.POPESCU – A început la 22 aprilie, dar nu ca o mişcare a societăţii civile, a oamenilor de pe stradă. A fost clar o mişcare politică de opoziţie a activiştilor ţărănişti care au ocupat în mod ilegal carosabilul de la Universitate. Asta e grav! Nu ceruseră aprobare pentru nimic. În jurul acestui nucleu au început să se strângă diverse categorii de oameni. Eu am văzut Piaţa Universităţii în mai multe momente ale ei. Piaţa a fost o fiinţă care a arătat în diverse moduri. De la 30-40 de inşi care au ocupat carosabilul, până la aproape 40.000 de oameni.

După care, în faza finală, după alegeri, a rămas o adunătură de declasaţi…100 de inşi, persoane de o condiţie extrem de dubioasă, care stăteau în nişte corturi (in corturi se aflau la vremea respectiva grevistii foamei asistati de medic.n.n.), fără niciun Dumnezeu, în faţa hotelului Intercontinental. Nu s-a intervenit împotriva oamenilor care au format fenomenul „Piaţa Universităţii”.

Aveau şi ei nişte revendicări. Cereau o televiziune liberă, între altele.

C.T.POPESCU – Păi or fi cerut, dar nu aşa se proceda: continuând să stai cu cortul acolo.

În ceea ce priveşte compoziţia, erau, între cei care scandau, mulţi securişti care nu mai aveau de lucru, foşti activişti de partid care încercau să se recicleze şi în afară de ăştia erau mulţi gură-cască. Dar erau şi oameni sincer îngrijoraţi de posibilitatea revenirii la comunism.

Dumneavoastră eraţi îngrijorat?

C.T.POPESCU – Nu. Mi se părea evident că nu se poate reveni la ceea ce a fost înainte de 1989. Că existau elemente comunistoide pronunţate în acest FSN nu aveam îndoieli. Dar ele existau în toate segmentele societăţii. În toate partidele. Îmi aduc aminte momentul primei apariţii publice, televizate, a Partidului Naţional Ţărănesc. Aştepta toată lumea cu sufletul la gură, inclusiv eu. Mă gândeam cum or arăta oamenii ăştia. Era o aură de legendă: PNŢ, partid istoric. Ei bine, a fost absolut catastrofală această primă apariţie.

S-a produs în februarie-martie 1990. A apărut un grup de inşi încrâncenaţi, îmi aduc aminte de unul, Ion Puiu – figură crâncenă, mai era unu’ – Liviu Petrina. Domnule, nişte figuri agresive… Au apărut în falangă la televizor, uitându-se crunt prin sticlă şi spunând: „Trebuie retrocedat tot ce s-a luat de comunişti, să se dea la oameni, înapoi. Să alungăm lupii!”. Deci un discurs revanşard care a blocat lumea.“

Pe Digi, Miron Cozma spune chiar acum că este victimă, că el l-a salvat pe Marian Munteanu de la moarte și că a fost luat cu japca de securiști și adus la București nu în primul tren ci în al nșpelea.

În redacția Digi, perechea lui spână, CTP-ul, face o spălătură cu apă de gură sfințită și se pregătește să intre în studio să mai facă niște pudeli din baloane pline cu povești de la mineriade.

O țară sărmană dar plină de circari virtuoși.

Geaba porți prezervativ. Morții continuă să se-nmulțească

Nu am scris nimic despre povestea educației sexuale în școli pentru că eu cred că școala românească este un abator unde am învățat să mint, să mă prefac și să tocesc, să disprețuiesc țiganii, copiii ălora mai săraci decât ai mei, moldovenii și veneticii, să duc mărțișoare lu tovarășa și să îmi doresc să am părinți bine înfipți la combinat care să aducă fier vechi la școală și astfel să ne depășim norma și să fiu preferata lu diriga.

În clasa a VII a, aveam colega Lenuța, fusese a doua oară lăsată repetentă, avea țâțe de care băieții o trăgeau, la baie, copiii inginerilor și maeștrilor, doctorilor și profesorilor laolaltă cu cei ai sudorilor și turnătorilor și bucătăreselor, n-avea importanță din ce castă  faci parte. Lenuța s-a aruncat de la etajul 10 și s-a zdrobit de asfalt, nu a murit pe loc ci după câteva ore de chin, la spital. Dă-o dracu, era o curvă și o țigancă.

Tu să nu ajungi ca Lenuța.

Am uitat-o pe Lenuța așa cum uiți dacă ai încuiat ușa când ai ieșit din casă, dragă, am încuiat ușa?, tu-i Paștele mă-sii, nu mai știu ce fac. Am uitat-o pe Lenuța cu viața ei terminată într-un semn al mirării gravitațional.

Jbang.

Educația sexuală în școli o fi importantă.

Dar nu cred.

Mai degrabă ar fi orele de literatură care îți arată cum funcționează sufletul omenesc și ora de chimie care îți explică depresia și ora de anatomie care ar trebui să-ți povestească despre penis și vulvă, spermatozoizi și ovuli ca despre vieți, nu piulițe și șuruburi cu care tac-tu marele face un raft.

Mai degrabă ar fi orele de istorie, geografie și fizică în care am învăța empatia și entropia și că o fată trasă de țâțe într-o baie dintr-o școală în 87, poate să nască o revoluție socială în 2046 în China.

Școala românească este un abator. Totul e mort în ea și totul e rece.

De ce am vrea să mai adăugăm un cadavru să se bălăngăne-ntr-un cârlig?

Morții se-nmulțesc oricum. Degeaba porți prezervativ.

Mai jos e un text scris in noiembrie 2018 urmat de un text scris în 2017.

Palimpsest.

Acum 15 ani nu exista desfătare mai mare pentru mine și colegii mei de serviciu decât să citim textele Florianei Jucan. Jurnalistă, scriitoare, Mata Hari, directoare, divă, poetă, Floriana scria de la Ritz din Paris despre bărbați puternici care o voiau numai pentru ei dar ea rezista și își mai lua o pereche de cizme și noi ne tăvăleam pe jos de râs și rămâneam săraci, desculți, neduși pe la Ritz.

Apoi, în 2007, a apărut Q Magazine cu papa Măgureanu la butoane și Floriana pe ecrane, mai blondă, mai înțeleaptă, mai demnă și mai decisă să facă dezvăluiri scandaloase ale sulfuroaselor mașinațiuni politice românești.

Râdeai când citeai Q Magazine, Floriana își păstrase umorul involuntar în odele aduse lui Iliescu sau Bogdan Balthazar, dar parcă nu mai râdeai atât de zdravăn. Parcă obosise și ea.

Așa că am încetat să o citesc Q Magazine și nici ăștia de la mine de la birou nu au vrut să se aboneze la revistă, care va să zică Floriana a dispărut de pe radarul meu până ieri când cu Vyo.

Ieri însă mi-a venit inima la loc. Floriana e bine, face elicopterul neobosită în patul PSD-ului, e uimitor cum o femeie de vârsta ei poate încă să participe la maratoane cu multiplii parteneri, în mod vizibil purtători de boli moral-venerice, și să-i reziste coafura.

Poate că asta te învață la colegiul de apărare, cum să-ți păstrezi coafura când te tăvălești în pat cu PSD-ul.

Cert e că Floriana e o femeie de succes, zice și wikipedia, e de succes și noi, ăstea care nu suntem de succes, ciufulitele, o invidiem pentru că ea face bani de Ritz și de cizme și de botox și hair stylist. Floriana și Viorica Dăncilă, Olguța, Leni Udrea Găbița toate sunt femei de succes și au freze date cu fixativ din ăla bun.

Și în loc să ne supărăm că o femeie de succes ca Floriana scrie despre o altă femeie de succes ca Viorica Dăncilă, mai bine am pune și noi mâna pe o carte și am studia ce trebuie să faci ca să fii prostituată de lux că partidul are mereu nevoie de prostituate de lux și plătește bine partidul, că uite, au crescut alocațiile de la buget pentru partide.

Chiar așa, de unde are bani Floriana pentru QMagazine?

“Am aplicat în aceeaşi zi la zece banci pentru creditul de nevoi personale. A fost o zi infernală pe care nu am s-o uit niciodată. Toate cele 10 bănci mi-au dat credite şi aşa am început eu, cu 100.000 de euro strânşi din 10 credite bancare,” a precizat Floriana Jucan, în decembrie 2009 pentru Money.ro.

Of.

Acum un an scriam acest post. Despre femeile din România. Oricare altele în afară de Leny, Gaby, Vyo, Olgutza și, desigur, Flory Jucan.

Ciufulitele.

1. Pe unul dintre posturile de știri, un star de televiziune spune despre diverse femei care i-au fost colege că sunt grase, urâte, curve, proaste, javre, japițe, gunoaie.

Nimeni nu intervine, colegii starului de televiziune nu sunt oripilați de atacul insalubru al colegului lor asupra unor femei care nu sunt cu nimic diferite de surorile, mătușile, iubitele, verișoarele, finuțele, nășicile sau soțiile lor. Niciuna din colegele starului de televiziune nu s-a simțit o secundă jignită de tipul ăsta de character assasination practicat pe un post național. Sau dacă au fost supărate, au dat fuga și au plâns în baie și nu au mișcat un deget să oprească atacurile.

2. În parlamentul României, o femeie-deputat filmează cu mobilul reacțiile unui coleg parlamentar la acuzațiile pe care i le aduce că este infractor și șofer al infractorilor. Acesta îi răspunde că maică-sa e nesimțită, că are mâncare între dinți și plusează la final cu: am o fotografie cu tine făcând sex anal. În spatele parlamentarului PSD este una din colegele dumisale, ministru al muncii. Femeia râde, amuzată de acestă etalare de bărbăție. Bravo, ai făcut-o K.O. pe netoată.

Filmulețul, devenit viral pe social-media este primit cu aplauze de bărbați, unii din ei dușmani declarați ai PSD, unii din ei faimoși activiști cu numeroase acțiuni în zona combaterii efectelor inegalității între sexe (cum sună, știu, mă refer la oameni care înțeleg că feministele nu sunt niște lezbiene pornite cu foarfeci uriașe să tundă testicule).

3. Fenomenul #metoo ajunge în România. O actriță frumoasă, scenaristă, regizoare, producătoare spune că totul e un circ, că femeile care pretind că au fost abuzate sexual de către șefi au consimțit tocmai pentru că erau slabe, netalentate și știau că astfel vor obține beneficii, luând fața colegelor lor mai talentate. Mai bine ar tăcea din gură femeile ăstea care s-au folosit de trupul lor ca să urce în ierarhie. Huo. Ea, actrița frumoasă-scenaristă-regizoare spune că nu a acceptat niciodată niciun avans venit din partea vreunui monstru sacru, pleacă băi monstrule sacru de aici că eu pot să fac și singură carieră, nu trebuie să faci dumneata popas în vaginul meu.

Frumoasa actriță nu se gândește ce s-ar întâmpla să fi trăit într-un mediu incredibil de concurențial, unde femei la fel de frumoase și talentate se bat pe un singur bigudiu. Nu își pune problema că aceste favoruri sexuale sunt cerute de către cineva care are puterea să te dea afară din firma în care ești și să îți blocheze angajarea în oricare alt loc.

Femeile care au cedat șantajului sexual e curve, slabe și ăstea care urlă că au fost blocate, dosite, lăsate să strângă praf în debaraua puterii, sunt doar niște ratate care dau vina pe bărbați pentru eșecul lor.

Reacția frumoasei actrițe de pe rețelele sociale este întâmpinată cu urlete de încântare. Da, le-a zis-o. Cele câteva femei care au curajul să vorbească despre abuzurile sexuale sunt măscărite, etichetate ca feministe triste si urâte.

4. O fată a fost violată anul trecut de 7 băieți în Vaslui până a leșinat. Făptașii au fost eliberați anul acesta pentru că nu reprezintă un pericol social. Pericolul social vine de la fetele care se îmbracă în mini și umblă cu curul gol pe lângă știm noi ce. Opinia publică-spre deosebire de India-nu iese în stradă să protesteze, puținor speriați li se pare un act blamabil din partea justiției să lase liberi, pe stradă, un grup de 7 băieți care au violat o fată până a leșinat.

5. Coaliția pentru Familie și alaiul de alte organizații care susțin schimbarea Constituției și definirea clară a căsătoriei ca fiind uniunea între bărbat și femeie discută despre interzicerea avortului. Femeile sunt menite să procreeze, nimeni nu pare să înțeleagă responsabilitatea care atârnă și pe umerii bărbatului-soț-partener, femeia care nu vrea să fie mamă își neagă menirea. Noapte bună.

6. Avem de un an primăriță. Conduce ședințele de consiliu general la care consilierele locale din partea USR sunt atacate de consilierii locali din partea PSD cu apelativele de țațe, isterice, proaste. Doamna primar general nu clipește. Nu găsește că atmosfera din aceste întruniri oficiale este mai degrabă cea dintr-un han din Țara Românească la 1542. Colegele de la USR știau la ce se înhamă, așa e în politică.

Între timp, la ușa primăriei, câteva activiste de 1,45 metri își cer dreptul de a asista la ședințele de consiliu general. Sunt refuzate și oprite de bodiguarzii primăriei. Unul dintre polițiștii tocmit de primărița generală se plânge că a fost agresat de unul din ștrumfii activiști și spune chiar că a cerut certificat medico-legal care sã dovedeascã agresiunea.

7. În România femeile sunt mai prost plătite cu 8% decât bărbații. O nimica toată.

În România, numărul locurilor deținute de femei în Parlament au scăzut din 1990 pânã acum de la 34 la 21. Nu că ar fi făcut asta cuiva vreun rău. (https://data.worldbank.org/indicator/SG.GEN.PARL.ZS)

Suntem pe primul loc în Europa la număr de mame adolescente și pe locul 1 la abandon școlar cauzat de sarcina timpurie. Lasă puiule, o să fie bine, o să îți găsești tu unul cu bani, îi torni un copil și o să te facă om.

8. Undeva în Sicilia, câteva mii de românce sunt roabe pe plantațiile localnicilor. Roabe, sclave, cu tot ce implică aceste cuvinte, inclusiv dreptul seniorului de a le viola, cu consimțământul soților, de câteva ori pe săptămână. Soții nu doar consimt ci chiar își împing consoartele să accepte abuzurile sexuale, pentru binele comun. Femeile sunt șantajate că, dacă nu acceptă avansurile sicilienilor, își vor pierde atât ele cât și soții lor locurile de muncă. Deci nu vor avea bani să mai trimită acasă. Lasã-l dragã sã te babardeadcã. N-ai murit din atâta pânã acum. Nu o sã mori de acum înainte.

9. A murit regele MIhai I. Moștenitoarea casei regale e principesa Margareta. O toantă, o femeie fără copii, o securistă, nu merită să ne fie nouă regină. Poate principele Nicolae. Poate prințul Charles. România nu este pregătită pentru o femeie, nu pe tronul regal. Și cu Nicolae săracul sunt probleme, o curvă i-a făcut un copil, a vut să îl distrugă. Nici prințu Charles nu e străin de uneltirile fustelor. Câte a avut și el de tras săracul cu curva aia de lady Di, să nu mai spunem. Bărbații sunt victime, femeile e dreacu.

10. Între modificările aduse de parlament codului penal, este și abrograrea articolului 299 din codul penal, cel care pedepsește “folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual”. Așadar, “pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei” nu mai este infracțiune.

De ce nu? Scrie în expunerea de motive: dacă nu-i viol, dacă s-a dat consimțământul, nu-i infracțiune.

Folosirea funcției în obținerea de foloase sexuale nu mai este o infracțiune.

Membrii comisiei Iordache (printre care 8 femei), consideră că actul sexual pe care șeful-boss-profesorul-superiorul îl obține prin repetarea cuvintelor: faci asta ori… odată consimțit nu mai intră la șantaj, nu este un viol deghizat. Nu.

Doamnele parlamentare care sunt acum în comisia Iordache provin și ele din aceeași ogradă nisipoasă țărănească unde au învățat că omul are o femeie pe care poate să o pedepsească, după cum zice biblia, atunci când e țâfnoasă, arțăgoasă și îți iese din cuvânt.

Doamnele parlamentare cred că așa e datina din moși-strămoși, să-ți cârpești soața obraznică, să o ții acasă, să îi scoți cu pumnul emanciparea din cap.

Anul 2017 a adus pentru noi, femeile din România, certitudinea că trăim undeva, în subțioara istoriei, într-un patriarhat obscur și fetid din care nu vom ieși prea curând pentru că ne temem ce vom găsi atunci când vom trage ușa după noi.

Suntem un popor tânăr, cu hormonii razna.

Cel mai rău lucru este să lași o doză de estrogen să ne conducă.

Cine știe unde am putea ajunge? Să avem sânii mai mare decât coaiele.

Ți-am spus eu?

Am scris acum 2 zile despre Măriile cu dosare penale pitite după pălării noi pe care PNL-ul se pregătește să ni le servească la locale, oameni baliză care îți semnalizează prezența unui baron submersat care îi controlează de pe fundul oceanului. Spuneam că PNL, ca să scape de putoarea de USL, măcar puțin, ar trebui să găsească mai mulți candidați tip Nicușor Dan, care stau mai prost cu socata și frizura, dar mai bine pe salvat Bucureștiul.

La 4 ani după ce am scris textul de mai jos, am primit aceleași comentarii ca atunci. Nicușor Dan este mafiot, de fapt e prea prost să fie mafiot, e doar instrumentul folosit de mafioți ca să șantajeze dezvoltatorii imobiliari, cum vrea unul să facă ceva bun pentru orașul oropsit, cum iese Nicujedai din teaca lui Orb-Wan-Cacorban și distruge inițiativa.

Geaba le spui, Nicușor a candidat singur, deja e a treia oară. Dacă era omul cui spuneți voi că e, ar fi câștigat din prima. Dacă spuneți voi că e omul cui spuneți că e, concurența ar fi produs dovezi, uite domle, în cazul X și Y avem mărturii, plângeri penale, șantaj, fals, uz de fals, amenințare.

Dar nu s-a întâmplat nimic.

Cu toate astea, an după an, aceeași poveste continuă să se propage, dusă mai departe de asimptomatici care strănută la tine-n farfurie: să știi că eu am auzit că Nicușor a luat bani de la competiția unora care voiau să construiască un mall …

De unde ai auzit? Cine ți-a zis?

Niște oameni de încredere.

Noi ne alegem poveștile. Cele care se asortează cu credințele noastre, sunt instant îmbrățișate. Cele care le contrazic, sunt îngropate.

Dacă noi alegem să credem că un individ care a furat dar a schimbat bordurile nu o să mai fure, că și-a făcut plinul, o să-l votăm chiar dacă este hoț demonstrat și are poala de dosare penale.

Dacă alegem să credem că un individ care de capul lui a salvat o grămadă de clădiri istorice din București este un șpăgar pentru că altfel ar fi extraterestru și ne-ar speria să avem de-a face cu un extraterestru, dacă ne intră prin gură și ne mănâncă ficatu în timp ce noi ne uităm la Las Fierbinți, atunci vom ignora că nu există nicio dovadă că este șpăgar, nicio delațiune, niciun procuror alergând după dosul lui Nicușor.

Și vom continua să le atragem atenția prietenilor noștri că sunt cretini, orbi, spălați pe creier, că nu văd conspirația lui Soroș-Băsescu-Gates-China-Iohannis de a distruge România, bucată cu bucată. Jos vaccinele, jos Nicușor, jos încălzirea globală, jos Covidu, jos cipurile, jos 5G-ul, jos Iohannis.

Acum 4 ani am scris textul de mai jos. Despre prieteni și politică și cum să faci să rămâi prieten cu oameni care “ți-au spus ei”.

Prietena mea l-a votat în silă pe Nicușor. Știe că e un găinar, știe că cere șpagă de la dezvoltatori imobiliari, “dacă nu vrei să mă leg cu lanțuri de casă și să fac circ, mai bine marcă banul”, a auzit de la niște voluntari care au lucrat pentru campania lui în 2012 că sediul era jegos, cum să vrei să fii ales edil și să fii împuțit?

Eu am fost la toaletă la Salvați Bucureștiul, era curat, îi spun.

Poate și-a luat femeie de serviciu dar acum 4 ani era mizerabil, insistă ea.

O întreb de oamenii de afaceri care au fost șantajați, întreb de ce nu i-au făcut plângere penală lui Nicușor, îmi exprim părerea că poate și aceste iluzorii victime ale ticăloșiei candidatului cu sediul murdărel nu învârt biznisuri curate și d-aia nu au mers la mama DNA să ceară să îi apere.

Prietena mea nu crede, spune că prima impresie contează, că totuși l-a votat chiar dacă e un pitic puchinos. Eu ridic tonul, mă enervez, îmi joacă venele pe gât.

Ca de fiecare dată, ajungem să ne ciomăgim pentru Rațiu sau Regele Mihai, pentru Constantinescu sau Băsescu, pentru Nicușor sau Iohannis. Oamenii ăștia cu zâmbetele lor pătrate și mâinile umede, cu părul lor rar sau des, cu amantlâcurile lor oxigenate și mariajele cu genunchii pe afară, cu gesturi smucite și ticuri verbale obosite, oamenii ăștia imperfecți intră în viața noastră, se pun la noi la masă, își bagă mâinile în castronul cu salată de castraveți, lasă păr pe săpun.

Feher, tu ai lăsat robinetul deschis?

Nu dragă, Nicușor Dan, el a fost ultimul la baie.

Un împuțit, uite nu a șters toaleta, are perie de budă și nu a curățat. Ți-am zis că e un împuțit.

Raționamentul e simplu: Politica e curvă. Toți politicienii sunt ticăloși.

Doar naivii mai cred că vreunul din ei e curat. Doar pentru naivi există speranță. Cei care nu au speranțe, nu suferă. Iar prietenii nu vor să suferi chiar dacă ești naiv, ca să nu zic prost de naiv. Ești prietenul lor.

În câțiva ani, stickerul “ți-am zis eu” îți va fi lipit pe frunte, pe frigider, pe oglinda din baie, pe periuța de dinți.

Ți-am zis eu că este un jegos? Ți-am zis eu că e șpăgar? Ți-am zis eu că e găinar? Ți-am zis eu că te va dezamăgi?

Data viitoare să nu te mai îndrăgostești de oameni. Data viitoare ascultă-mă pe mine.

Toți sunt la fel. Și dacă stai să te gândești, Ion Iliescu e un bătrânel simpatic. Uite azi, se fac 26 de ani de când a plantat panseluțe la Universitate.

Nicușor Dan nu a pus o floare.

Dacă nu era Covidul.

Dacă nu era Covidu, acum am fi avut primari noi. Mă rog, unii ar fi fost vechi, fugiți din corăbioara pesedeului sau, dacă au dosare penale, camuflați în independenți pe care ar fi trebuit să-i batem pe umăr și să le spunem: vedeți că aveți șlițul desfăcut și vă iese susținerea partidului p-afară.

Ce contează, doar nu vrei să vină Pesedeu la putere, am fi privit cu suspiciune orice critică la adresa candidaților liberali. Ce, adică e mai important că, ăsta de la Ploiești, Voloșevici, are un dosar de corupție judecat la Înalta Curte pentru corupție sau să-l oprim pe Cosma să ia puterea în județ?

Ce fel de întrebare e asta? Normal că cel mai important este să-l oprim pe Cosma, să anihilăm PSD-ul.

Dar ce te faci dacă știi că Voloșevici e omul șefului interimar al PNL Prahova, Roberta Anastase, care este fiica lui Cornel Anastase care a fost prietenul de-o viață și consilier al lui Petre Petrescu, ultimul șef al Securității Prahova și, mai târziu, director la Petrotrans pe timpul lui Adrian Năstase și consilier al lui Seby Ghiță prin firma Liprest Consultanță București, iar fiica lui Petre Petrescu, Liliana Petrescu, a fost cenzorul firmei Conti SA care firmă este asociată cu fostul deputat PSD Vlad Cosma, fiul baronului PSD Mircea Cosma?

Nu te faci nimic.

Te faci că nu înțelegi că mafia e patria.

Te faci că nu înțelegi că eticheta minte, în borcanul pe care scrie cu galben-albastru și în borcanul pe care scrie cu roșu, sunt exact aceiași castraveciori puși la murat de Securitate, creîndu-ne iluzia că putem să alegem.

Te faci că nu înțelegi că poate e timpul să nu mai mergi după fentă și să vezi acolo unde este un dosar penal (sau două sau trei) un funcționar șantajabil, deci plastelină în mânuțele baronilor.

Dar a venit Covidul, peneleu pierde procente, prin vulturi vântul viu vuia, și uite așa, poate există un efect secundar bun la epidemia asta: când toată lumea poartă mască, nimeni nu se mai poate ascunde.

Am scris asta acum 1 an ș-un pic. Despre un alt primar PNL care, din cauză de dosare penale, a candidat independent (liberalii au pus la caterincă un contracandidat dar tot orașul știa că îl susțin pe independent) și a câștigat al 4 lea mandat pentru că, zice brașoveanul, domle, ăsta a furat dar a și făcut. Dacă l-aș vota pe altul ar fura și sigur nu ar face cât face ăsta care a furat destul cât să mai dea ceva și pentru oraș.

Mintea omenească își pune singură piedică.

 

Doamna de la pâine spune că noi, românii, primim ceea ce merităm.

Eu primesc o ciabatta, pesemne că asta merit.

Am vorbit ieri cu Nelu. E profesor, nu putea să trăiască din salariul de profesor, el nu credea că primea ceea ce merită așa că s-a făcut agent imobiliar. Așa a aflat Nelu că primarul Brașovului ar fi zis că până nu pune 200 de milioane de euro deoparte nu pleacă din primărie.

E la al 4-lea mandat. Scripcaru. Primaru. Oamenii îl votează pentru că, deși fură, dă și orașului înapoi ceva.

Le dă pe dracu, suspină Nelu.

Le dă ceea ce merită, zic eu.

Primarul Scripcaru vorbește ca un porc, zice Nelu.

Porcii nu vorbesc, îi atrag atenția dar el dă din mână sastisit de filologi d-ăștia de garsonieră și zice “știți ce vreau să zic, eu am un prieten director de firmă, a mers la o  licitație publică la primărie și Scripcaru a ieșit pe hol și a zis:  ce penisul meu căutați aici săracilor?”

A zis penisul?

“Nu, a zis celălalt cuvânt, știți și dumneavoastră, nu vreau să-l spun. Dar omul ăla venise să aplice pentru o licitație publică, nu era angajatul lui Scripcaru.”

Și dacă era angajatul lui Scripcaru, vorbești așa, cu penisul, cu varianta populară a penisului, cu săracule?

“Nuuu, haideți că știți ce vreau să spun. Nu erau sclavii lui Scripcaru. Un nesimțit. Un porc. Un terchea berchea.”

Nelu are capul roșu de furie. Zice că toată lumea știe că toți dezvoltatorii imobiliari trebuie să îi dea 10% cotă lui Scripcaru dacă vor avize de la primărie ca să-și facă proiectele. Punct.

Mai zice că toată lumea știe că hotelul Kronwell, ăla care s-a construit pe locul pe care era înainte bazarul de la gară, e al lui Udrea și Scripcaru. Fațadă e familia Popescu, unii care aveau niște magazine cu piese auto. Hotelul a fost ridicat pe vatra unui moluleț provincial care a ars cu flacără grozavă dar pompierii nu s-au grăbit, au venit după 20 de minute după ce clădirea fusese înghițită de foc. Molulețu se chema MyPlace și era tot al Popeștilor. Nelu spune că trecea cu mașina pe lângă, a văzut flacără și fum gros ieșind din clădire și un băiat tacticos care, la 10 metri de incendiu, spăla geamurile magazinului.

“Umblă vorba că au golit toate tarabele dinăuntru înainte, că proprietarii au fost anunțați că se pune foc”, îmi comunică Nelu ridicând sprâncenele și degetul arătător de la mâna dreaptă.

Toată lumea știe, continuă să-mi răsune în urechi.

Toată lumea știe și nu face nimic.

Toată lumea știe și merge pe burtă.

Toată lumea știe și așteaptă ca justiția să-și facă treaba.

Câte dosare penale are Scripcaru? 3 sau 4.

Doarme bine Scripcaru?

Eu cred că da.

Cred eu oare că justiția își face treaba?

Încep să am îndoieli.

Nelu mă întreabă dacă știu ce a pățit Gonțea, un alt potentat brașovean băgat în mangealâcuri. Nu știu.

A mers pe burtă 10 ani, amânări, revocări, permutări, strămutări, s-au prescris dosarele și omu a rămas cu milioanele.

Happy end sau cum zicea bunicu: s-a fiert fasolea.

Noi românii primim ceea ce merităm.

Ce merităm doamnă?, întreb înșfăcând ciabatta.

Să fim călcați în picioare, zice vânzătoarea.

Avem parte de cea mai lungă ședință de masaj din lume. Și cea mai costisitoare. După 30 de ani de călcâie între omoplați, nu mai știm cum e să stai drept.

Pentru că ni s-au atrofiat mușchii picioarelor.

Toată lumea știe.

 

Cel mai deștept visează.

Ieri am vorbit cu o doamnă care mi-a explicat, doctă, că, în maxim o lună, lumea va fi uitat că a fost închisă-n casă. Că sunt ridicolă crezând că o să fie criză, uite, se redeschid terasele, hotelurile, se caută șoferi și bucătărese, lumea ia credite, zugrăvește, s-au redeschis coafoarele.

Doamna afișa autosuficiența și dezinvoltura lui Hopa Mitică, dacă nu-s picioare, nu-ți mai bați capul că poți să pici în cur. Înfiptă într-o funcție de conducere la un mare operator economic pe baza incompetenței tunătoare, unicul criteriu care te poate propulsa într-o companie românească, doamna nu-și face griji pentru viitor pentru că știe un lucru important: statul are grijă de idioți. Îi prețuiește, îi crește, îi unge în posturi publice, îi plimbă, îi tunde și îmbracă, și când nu mai are treabă cu ei le dă un post plătit cu minim 8000 de euro într-o altă companie de stat.

Ar fi bătaie, 18 pe-un loc, ca la Drept pe vremea lui Piticu, la Facultatea de Idioți, dacă ar face una vreun mogul isteț, eventual cu finanțare europeană. Vă dați seama ce pile, ce relații, ce intervenții să-l bați pe copilașul lui Năstase, pe fiica lui Cozma, pe verișorul lui Ghiță, să aibă patalama la mână că e idiot cu studii, că poate servi în administrație cu cinste, este idiot acreditat, cu ștampilă de la stat.

Doctor în prostie.

Ăsta ar fi următorul pas.

Doamna Hopa Mitică anunță că va tăia bugetele lu x și y, totu e în pixul ei, slujbele unor oameni sunt în pixul ei și ea face jap, o linie orizontală și taie 18 slujbe sau poate 100, dracu știe. Îi spun că mișcarea asta din încheietura dreptei înseamnă că pentru 18 oameni sau 100 criza este reală, au rămas fără loc de muncă, geaba se deschid terasele, ei nu au bani să treacă strada.

Doamna e adamant. Nu există criză, doar oportunități, privește cu încredere viitorul, dacă nu le place în țară și nu vor să pună umărul la reconstrucție (așa a zis, pe cuvânt), să se ducă la cules de sparanghel. Nu toată lumea poate să aibă un serviciu, s-a umplut lumea de puturoși care stau pe ajutor social, până când să plătească statul pentru toate leprele?

Doamna nu a muncit o zi în viața ei în afară de împins hârtii.

Doamna are părinții securiști din secta comerț-exterior. Pensiile părinților securiști sunt enorme. Tatăl are certificat de revoluționar și certificat de handicap. Nu plătește locul de parcare, biletele de teatru și film, impozite.

Sunt alegeri anul ăsta și funcționarul, bugetarul, pensionarul securist nu pot fi deranjați.

Criza nu va veni pentru ei un an de acum înainte. Decât aia de lumbago pe care o vor face aplecându-se să culeagă bancnotele de sute de euro presărate de guvern în încercarea de a-i atrage în cabina de vot din turtă dulce unde vor fi îngrășați următorii 4 ani și haliți de vrăjitoarea cea rea.

Cu cât trece timpul, cu atât e mai evident că sunt ei și suntem noi. Ăștia care am crezut în zicerea resemnatului: cel mai deștept, cedează.

Nu, cel mai deștept visează.

Asta am scris în 2017.

Am fost cu soțul la spital și să știi că toată lumea îl regretă pe Ceaușescu, îmi spune mama Mihaelei. Întreținerea a venit 500 de lei, ninge și ea a căzut iar, a treia oară iarna asta. Medicamentele sunt scumpe și oamenii îi trag glugile pe cap, să se ferească de fulgii ăștia grei care cad, nu se mai termină iarna asta nenorocită, și oamenii ăștia cu glugi și siluete de urși intră-n tine pe stradă, te trântesc de pereți sau de pământ, nu le pasă.

Și mama lui Sebi, deși Sebi e plecat de 2 ani din țară, îi păzește cu străjnicie locul de parcare din spatele blocului, să fie gol, că poate vin în vizită nepoatele, că poate vine Sebi, mâine, poimâine, peste 8 luni, și nu are loc de parcare. Lăsați-i pe vecini să își pună mașinile, cum să țineți parcarea goală?

Păi tu știi cât de greu am obținut-o? Cu certificatul de handicap. Căci mama lui Sebi are și certificat de handicap, handicapul de a nu empatiza cu oamenii. Mai dă-i în pizda mamilor lor, fiecare e pentru el.

Cum am ajuns aici? Cum am ajuns să ne urâm aproapele dar să batem grăbit cruci când trecem prin dreptul bisericii?

Țara cu cea mai mare populație rurală din Uniunea Europeană, grânarul Europei, și-a pus țăranii la lucru și a cultivat intens, pe ogoare și câmpii, în săli de ședințe, școli și fabrici, în parcuri, teatre, restaurante și chiar și în ghivece, să poți să crești acasă, la tine în bucătărie, buruiana ipocriziei.

Este peste tot. În dublul discurs al politicienilor, în fățărnicia intelectualilor, în amoralitatea avocaților, în minciunile jurnaliștilor. Nu e loc de comunitate, de mai bine împreună, responsabilitate, asumare, riscuri.

Rătăcim într-o mlaștină puturoasă, de mize mici.

Iar rechinul ipocriziei are mereu cu el remora imposturii.

Impostorul-ipocrit, acest pește-lună, trage aer în piept și se umflă în oglindă, preț de un selfie, apoi dispare în micimea anatomiei lui meschine.

250.000 de oameni într-o piață, anonimi strânși în buchetulul splendid al sentimentului lui Împreună. Acum sunt culeși, aleși, lăudați, premiați, invocați de către impostorii-ipocriți gata să spargă totul în cioburi mici, pe care pot să le rearanjeze așa cum vor ei. Rupând imensul Noi în indivizi, ne reduc la umori personale și mize miniaturale, ne transformă în broaște, pe noi, niște prinți.

Trufia lor ne va pierde pe noi.

Saint Exupery a zis asta: A rock pile ceases to be a rock pile the moment a single man contemplates it, bearing within him the image of a cathedral.

Nouă ni se întâmplă exact opusul. Suntem prezentați nu ca o catedrală ci ca o grămadă de pietre. E simplu să faci pipi pe grămada de pietre, Dumnezeu nu te bate decât dacă ai urina în catedrală.