Florin Pitea's Blog, page 42

Flavius Ardelean (redactor-şef), "Almanah Anticipaţia 2014" (2013)

Pe 20 noiembrie 2013, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, am cumpărat un exemplar din Almanah Anticipaţia 2014 - tocmai fusese adus la stand. Trei zile mai tîrziu, am avut onoarea să particip la lansarea acestuia, alături de domnul Alexandru Mironov şi de domnul redactor-şef Flavius Ardelean. Şi, cum prezentarea grafică a almanahului era foarte atrăgătoare, în prima parte a lunii decembrie l-am parcurs.
Şi iată ce am aflat:
Editorialul este semnat de directorul de onoare al almanahului, Alexandru Mironov, şi relatează despre istoria trăită a anticipaţiei româneşti, respectiv despre almanahurile cu tematică SF publicate în anii 1980 în ţara noastră.
Conţinutul propriu-zis este ordonat în secţiuni. "Salturi cuantice" oferă un lung articol de popularizarea ştiinţei de Cristian-Mihail Teodorescu, o scurtă prezentare a seriei "Hoţul cuantic" semnată de Elena Oftez şi un fragment din romanul Hoţul cuantic de Hannu Rajaniemi. Tot în această secţiune puteţi găsi şi un interviu realizat de Ana Nicolau cu autorul finlandez.
"Lumi ficţionale" cuprinde un fragment de roman de Sebastian A. Corn, povestiri de Frederik Pohl şi Oliviu Crâznic, o metaficţiune de Ken Liu şi un alt fragment de roman de Marian Truţă şi Dănuţ Ungureanu. Dintre acestea, mi-a atras în mod deosebit atenţia povestirea lui Oliviu Crâznic, "Alberto", o operă spaţială scrisă într-un stil aparte.
"Focus" cuprinde articole de Andrei Dorobanţu, Sorin Repanovici şi Oana Călin, dedicate respectiv proiectului ELI, taberei Atlantykron şi Salonului Cercetătorilor şi Experimentatorilor Neconvenţionali.
"Portret" e dedicat unuia dintre cei mai prolifici şi mai apreciaţi autori SF români - Liviu Radu. Pe lîngă un interviu realizat de Flavius Ardelean, secţiunea aceasta mai cuprinde şi o amplă povestire fantastică intitulată "O crenguţă".
"Vocile viitorului" se concentrează asupra unor cenacluri importante din SF-ul românesc, precum H.G. Wells şi Helion, de la Timişoara, respectiv ProspectArt din Bucureşti. Pe lîngă articole semnate de Cornel Secu şi Cristian Tamaş, în această secţiune veţi găsi şi povestiri de Daniel Haiduc, Cristian Vicol şi Diana Alzner. Ca şi "Alberto", povestirile "Jocul" şi "Ţancurile luminii eterne" sînt scrise bine, cu o intrigă închegată şi cu o tensiune bine controlată pe parcursul naraţiunii.
Secţiunea "Cine-SF" cuprinde cronici dedicate de Mihnea Columbeanu şi de Cristian Tudor Popescu peliculei Atlasul norilor. Cum anul 2013 a fost mai bogat decît alţii în filme ştiinţifico-fantastice de bună calitate, probabil că secţiunea aceasta ar fi meritat să fie mai amplă.
"Remember" e o secţiune dedicată memoriei unor scriitori care s-au stins în acest an. Marian Truţă şi Iulia Anania îl evocă pe maestrul George Anania, din a cărui operă apare în almanah povestirea "Prisăcarul". În aceeaşi secţiune veţi găsi şi un interviu cu autorul scoţian Iain M. Banks şi... o jumătate din povestirea "Un dar provenit din Cultură". Probabil că a doua jumătate a povestirii o vor parcurge cititorii români în volumul The State of the Art , dacă o să fie publicat vreodată în ţara noastră.
"SFamilii" cuprinde povestiri de Brenda Cooper şi Kim Stanley Robinson, respectiv o schiţă fantastică destul de reuşită semnată de Eugen Cadaru.
"Retro SF" conţine un articol al Danei Ionescu (redactor-şef al Editurii Nemira) despre colecţia "Maeştrii anticipaţiei româneşti", precum şi povestiri de Constantin Cubleşan şi de David Brin din ediţiile precedente ale Almanahului Anticipaţia. În ediţii viitoare ale almanahului, mi-ar plăcea să văd retipărite texte precum "Protezozaurii" de Gheorghe Păun, "Anomia" de Mihail Grămescu, "Artele marţiale moderne" de Alexandru Ungureanu, "Oraşul" de Silviu Genescu sau "Cassargoz" de Cristian Tudor Popescu (pentru a aminti numai cîteva lucrări de referinţă), iar cititorii mai tineri ar avea ceva de cîştigat din asta.
"Avanpremieră" cuprinde o prezentare făcută de Elena Oftez autorului Hugh Howey şi... încă un fragment de roman. "Holston" provine din romanul Silozul de Hugh Howey şi anunţă o distopie postapocaliptică.
"Anticipaţia" conţine un articol de fond semnat de Andi Caragea, un articol de popularizarea ştiinţei de Anton Zeilinger, extras din antologia Totul are o explicaţie, respectiv un interviu realizat de Andi Caragea cu multipremiatul inventator Ionuţ Budişteanu.
Dintre plusurile acestei ediţii a almanahului aş menţiona aspectul grafic foarte îngrijit - conţinutul este integral color, imprimat pe hîrtie lucioasă de o calitate excelentă - precum şi tehnoredactarea atractivă. Unele texte din cuprins mi s-au părut memorabile ("Alberto", "Jocul", "Marea trecere a tatălui meu").
Dintre minusuri, aş menţiona includerea prea multor fragmente de roman (nu mai puţin de patru), textele bucolice, plasate în cadru rural, precum şi neglijenţa cu care a fost tratată povestirea lui Iain M. Banks. Pe ansamblu, însă, Almanah Anticipaţia 2014 pare să marcheze un progres faţă de ediţia precedentă.
După ce am încheiat lectura, am stat în cumpănă dacă să încep Almanah Anticipaţia 2013, care aşteaptă deja de un an ca să-l citesc, sau dacă ar fi cazul să încerc una dintre antologiile-mamut publicate de editura Constable & Robinson, din care am adunat un raft întreg. (Ştiţi dumneavoastră, The Mammoth Book of SF Wars , The Mammoth Book of Steampunk  şi altele de soiul lor.) Probabil veţi afla pentru care am optat într-unul dintre articolele viitoare de la Ţesătorul.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)   

Ce citim astăzi.. la reducere?

Azi, începînd de la orele 11.30, pe postul TVH, în cadrul emisiunii "Ce citim astăzi?" invitat este scriitorul Marian Truţă, redactor-şef al Colecţiei de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia. Emisiunea se poate urmări şi online aici. 

Tot astăzi, Editura Tracus Arte oferă o reducere de 25% pentru toate comenzile făcute pe site-ul său. Ca urmare, puteţi achiziţiona cu preţ redus atît romanul meu Anul Terminal cît şi ediţia revizuită a romanului premiat Gangland. Totodată, aveţi şansa să luaţi la un preţ atractiv antologia Ferestrele timpului îngrijită de Ştefan Ghidoveanu, în cadrul căreia a apărut cel mai recent text al meu, "Care antologie?"

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Ce citim astăzi la Gaudeamus... sau la reducere?

Azi, începînd de la orele 11.30, pe postul TVH, în cadrul emisiunii "Ce citim astăzi?" mă puteţi vedea în postura de reporter. La Tîrgul de Carte Gaudeamus i-am intervievat pe doamna Doina Hanu, pe doamna Monica Ramirez, pe domnul Cosmin Perţa şi pe alte cîteva personalităţi din lumea editorială românească. Emisiunea se poate urmări şi online aici. 

Tot astăzi, Editura Tracus Arte oferă o reducere de 25% pentru toate comenzile făcute pe site-ul său. Ca urmare, puteţi achiziţiona cu preţ redus atît romanul meu Anul Terminal cît şi ediţia revizuită a romanului premiat Gangland. Totodată, aveţi şansa să luaţi la un preţ atractiv antologia Ferestrele timpului îngrijită de Ştefan Ghidoveanu, în cadrul căreia a apărut cel mai recent text al meu, "Care antologie?"

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Dănuţ Ungureanu, "Basme geostaţionare" (2008)

De volumul domnului Dănuţ Ungureanu Basme geostaţionare (Editura Bastion, Timişoara, 2008) mă leagă amintiri plăcute. În martie 2010 am participat la Zilele Helion, iar acolo am achiziţionat acest volum într-o prezentare elegantă, pe hîrtie de bună calitate. Autorul mi-a oferit autograf cu o dedicaţie foarte agreabilă.
Numai că, de citit... am citit acest volum abia în noiembrie-decembrie 2013. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:
Prima secţiune se intitulează "Adâncurile" şi cuprinde povestiri de tematică diversă. "Domus", spre exemplu, este o metaficţiune distopică - iar cititorii deduc regulile unei societăţi totalitare din textul şi subtextul unui... manual de utilizare. "Larkin aranjează munţii", în schimb, se încadrează în realismul magic cu accente onirice. "Ameţeala" este o "felie de viaţă" ştiinţifico-fantastică în care excentrici dezaprobaţi de societate încearcă să continue cursa spaţială. Tot science fiction cu tente distopice este şi "Metoda pentru chitară" - o schiţă constituită din scene narate la persoana întîi. "Fragil" combină distopia şi satira socială într-o poveste despre veterani de război lăsaţi la vatră. "A fost ora exactă", în schimb, le refuză militarilor lăsarea la vatră, căci comandantul unei unităţi izolate refuză să accepte ideea că războiul în care luptau s-a încheiat de cincisprezece ani. "Copiii şoricelului Rat" se bazează pe o viziune încă şi mai sumbră - un viitor îndepărtat în care naratorul-protagonist şi semenii săi îşi petrec viaţa în subteran, săpînd galerii, iar suprafaţa Pămîntului se presupune a fi un infern pîrjolit la care oamenii se tem să ajungă.
Cea de-a doua secţiune, "Basme geostaţionare", cuprinde texte fantastice umoristice. "Picador îşi asumă riscul" e un basm cu accente ştiinţifico-fantastice despre competiţia pentru cîştigarea mîinii fiicei unui sultan. "Ziua în care s-a supărat pînza de bomfaier" relatează incidente din viaţa unui colecţionar de vechituri într-o lume a artefactelor inteligente. "Dragostea la căpuşe", în schimb, e o povestire despre o invazie extraterestră insidioasă relatată din perspectiva unui narator-martor cinic şi mucalit. "Cine se teme de stele?" e o satiră la adresa vînătorilor de glorie militară - căci protagonistul este un general condamnat să fie şters din memoria colectivă şi să devină anonim. Ultima povestire din secţiune, "Albă ca Zăpada zboară la New York", este un basm intertextual în care Superman trece în basmul despre Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, apoi în alte cărţi ale copilăriei.
A treia secţiune a volumului se intitulează "Alte ţinuturi". Nuvela "Noaptea în oraş, fără părinţi", este un text cyberpunk de mare întindere şi complexitate despre asasinarea unui important om de afaceri şi despre eforturile copilului său de a-l re-crea dintr-o memorie stocată în arhive. Ca şi romanul Aşteptând în Ghermana , merită un loc de cinste într-o istorie a literaturii cyberpunk româneşti. "Duh melancolic peste lumile lui Ryan", pe de altă parte, e o nuvelă metafizică despre lumi paralele care se creează una pe cealaltă şi despre trecerea unor personaje dintr-o lume în cealaltă. Şi dacă una dintre aceste lumi ar fi... lumea noastră măcinată de războaie şi de neînţelegeri? Volumul se încheie cu "Anatomic Graffiti", o povestire cyberpunk plasată în aceeaşi lume imaginară ca "Noaptea în oraş, fără părinţi".
Pe ansamblu, Basme geostaţionare oferă o impresie diversă şi inegală. Unele texte din cuprins conţin scene izbutite, însă acestea rareori se încheagă într-o intrigă unitară (sau inteligibilă). Altele au o certă valoare literară - şi aici aş include "Dragostea la căpuşe" şi "Noaptea în oraş, fără părinţi", lucrări cu intrigă coerentă. Varietatea stilistică şi tematică a textelor impresionează. În schimb, efectul emoţional al textelor este disipat pe un spectru prea larg, iar cititorii pot rămîne cu impresia că volumul nu este suficient de închegat. Din acest punct de vedere, îmi amintesc că primul volum de povestiri al domnului Ungureanu, Marilyn Monroe pe o curbă închisă, era mai unitar.
După încheierea lecturii, am decis să parcurg încă o carte de acelaşi autor, Alţi români deja deştepţi. Dar despre aceea am să vă relatez cu alt prilej...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)   

Erich Fromm, "Arta de a fi" (1989)

În noiembrie 2013, prin amabilitatea doamnei Teodora Ivan, reprezentantă pentru relaţii publice a Editurii Trei, am primit un exemplar din volumul lui Erich Fromm Arta de a fi (Editura Trei, Bucureşti, 2013, traducerea Raluca Hurduc). L-am parcurs în patru ore.
Şi iată ce am aflat:
"Cuvîntul înainte" de Rainer Funk precizează că Arta de a fi e o lucrare tîrzie a lui Erich Fromm, publicată postum. Iniţial, aceasta ar fi trebuit să constituie o secţiune a altei lucrări, A avea sau a fi?
Partea I e constituită din capitolul "Despre arta de a fi" şi contrastează două atitudini faţă de viaţă: una bazată pe acumularea de bunuri materiale, cealaltă pe autorealizare.
Partea a II-a, mai consistentă, cuprinde capitole precum "Marea impostură", "Fără efort, fără durere" şi "Antiautoritarismul". Pe rînd, sînt discutate neajunsuri ale societăţii de consum, ale vieţii politice, ale cultelor din anii 1960 şi 1970, apoi pericolul complacerii în trivialităţi, atracţia către căile care nu presupun efort sau perseverenţă, respectiv contrastul dintre libertatea poftelor şi libertatea voinţei.
Partea a III-a, la fel de extinsă, prezintă sugestii în capitole precum "Să vrei un singur lucru", ""Să fii treaz", "Să te concentrezi" sau "Să meditezi".
Partea a IV-a, în schimb, discută despre analiză şi autoanaliză în capitole ca "Psihanaliza şi conştientizarea de sine", "Autoanaliza", respectiv "Metode de autoanaliză".
Partea a V-a tratează despre societatea de consum în capitole intitulate "Despre cultura lui a avea", "Despre filosofia lui a avea" şi "Despre psihologia lui a avea".
Partea a VI-a, pe de altă parte, propune o transformare în capitolul "De la a avea la starea de bine".
Volumul se încheie cu o bibliografie succintă.
Ceea ce mi-a atras atenţia la această lucrare a fost abordarea multidisciplinară a chestiunii discutate. Erich Fromm face apel nu numai la noţiuni create de colegii săi din şcoala psihanalitică vieneză (Freud, Jung, Adler), ci şi la elemente de teologie creştină, la noţiuni din buddhism, la filosofia marxistă. În ciuda acestor surse diverse, discursul este clar, inteligibil şi bine organizat, ceea ce face lucrarea accesibilă pentru publicul larg.
În cazul ediţiei române, am remarcat traducerea cursivă, prezentarea atrăgătoare (Arta de a fi a apărut în colecţia Psihologia Pentru Toţi, distinsă cu diploma de excelenţă la Gala Industriei de Carte din România în 2013), precum şi tehnoredactarea elegantă, care uşurează mult lectura. Vă recomand şi dumneavoastră acest volum de Erich Fromm. Îl puteţi achiziţiona aici.
În ceea ce mă priveşte, voi aborda probabil în viitor o lucrare mult mai amplă de acelaşi autor, The Anatomy of Human Destructiveness. Însă despre aceea vom discuta cu altă ocazie...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

Ursula K. Le Guin, "Gifts" (2004)

În martie 2009, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat o trilogie de Ursula K. Le Guin destinată adolescenţilor. Prezentarea era atrăgătoare, similară cu cea a romanului The Other Wind , însă - din cauza unor evenimente din acea perioadă - trilogia a suferit două mutări, după care a aşteptat multă vreme la raft ca să-i vină rîndul la lectură. Abia în noiembrie 2013 am parcurs primul roman al Analelor Ţărmului Apusean, Gifts (Editura Orion, Londra, 2005).
Şi iată ce am aflat:
Protagonistul-narator, Orrec Caspro, relatează evenimente din copilăria şi adolescenţa sa. Este fiul unui conducător de clan din Ţara de Sus, Canoc, iar în ţinuturile învecinate sînt alte clanuri. Fiecare clan are un dar - fie pe cel de a chema animalele, sau pe cel de a arunca o boală asupra oamenilor, ori pe acela de a răsuci lucruri şi fiinţe, sau pe acela de a desface, de a nimici. Societatea lor este agrară, feudală, iar locuitorii Ţării de Sus sînt obişnuiţi să crească vite, cai şi oi, iar uneori nu se sfiesc să mai fure din turma ori din herghelia vecinului. Şi, pentru a ţine darul viu de la o generaţie la următoarea, membrii clanurilor se căsătoresc între ei, cu veri şi verişoare mai îndepărtate.
Din primul capitol aflăm că "brantorul" de Caspromant i-a pus o legătură la ochi fiului său, Orrec. Aparent, un strămoş de-al lor, Caddard, avusese nu numai darul de a nimici cu o privire, un gest şi un murmur, dar şi nesăbuinţa de a abuza de acel dar, ceea ce îl dusese la distrugerea propriei sale soţii. Darul lui Orrec întîrzie să se manifeste, iar cînd apare, de obicei în situaţii-limită precum atacul iminent al unei năpîrci, pare de necontrolat. De teamă să nu îi vatăme pe cei apropiaţi, protagonistul alege să îşi petreacă multe luni la rînd legat la ochi - ceea ce, paradoxal, duce la creşterea exagerată a reputaţiei sale printre vecini.
Din păcate, un vecin puternic, brantorul de Drummant, îi invită în vizită la el, iar Canoc Caspro acceptă invitaţia, împreună cu soţia sa din Ţara de Jos, Melle, şi cu fiul său. Ogge Drum rîvneşte la soţia vecinului său, iar situaţia e complicată pe de o parte de o ofertă batjocoritoare de a o logodi pe nepoata sa retardată cu Orrec, iar pe de alta de descoperirea că două vite îi fuseseră furate lui Canoc de către vecinul său.
La întoarcere, Canoc îşi recuperează vitele, însă soţia lui se îmbolnăveşte şi, după o lungă suferinţă, piere. Brantorul de Drummant e suspectat că şi-ar fi folosit darul ca să arunce boala neiertătoare asupra ei. Orrec suferă, mai ales cînd îl cuprinde bănuiala că nu are darul de a nimici cu o privire şi o şoaptă. Poate că ultimul an din viaţa mamei sale nu s-ar fi irosit pe întuneric, fără rost...
Spre finalul romanului, conflictul lui Canoc Caspro cu Ogge Drum ajunge la un dezondămînt tranşant (şi totodată întristător). După o îndelungată chibzuinţă, Orrec şi prietena lui din copilărie, Gry, decid să plece împreună în lume. Căci poate protagonistul are un alt dar, primit de la maică-sa - iubirea pentru poveşti şi harul de a ticlui versuri - iar darul lui Gyr poate ar fi mai bine folosit la dresarea cailor decît la chemarea fiarelor sălbatice ca să le ucidă vînătorii.
Studiile antropologice ale Ursulei K. Le Guin se văd foarte bine şi în acest roman - locuinţele personajelor sînt descrise convingător, uneltele şi armele lor, hainele, obiceiurile, relaţiile, cutumele - totul într-un mod integrat, fără disonanţe. Astfel, locuitorii Ţării de Sus sînt în majoritate analfabeţi şi se bazează pe o tradiţie orală, moştenită din generaţie în generaţie. Melle, în schimb, este o prezenţă exotică, aptă să scrie şi să citească - şi dornică să meşteşugească pentru fiul ei cărţi pe ale căror file aşterne poveşti.
Paradoxal, pentru fiecare manifestare a unui dar magic, cel care a făcut demonstraţia e dator să ofere şi un cadou - o dovadă că poate face rău, însă alege să facă bine. Darul darului, cum i se spune în roman. Dacă în primele capitole aflăm cum Canoc, în tinereţe, a mers cu cîţiva însoţitori în Ţara de Jos şi, sub ameninţarea nimicirii, a plecat cu o tînără care avea să-i devină soţie, în ultimul capitol fiul său decide să meargă în acel orăşel îndepărtat şi să-şi caute bunicii dinspre mamă ca să-i încînte pe orăşeni cu poveştile şi versurile sale. Căci darurile sînt de multe feluri...
Chiar dacă Gifts  nu are evenimente la fel de spectaculoase în intrigă precum romanele din seria Earthsea, stilul în care este narat e fermecător şi foarte bine controlat. Inclusiv personajele animaliere - cîinii care îl însoţesc pe protagonist sau caii pentru călărie - sînt frumos realizate şi convingătoare.
Un alt aspect agreabil îl constituie tehnoredactarea aerisită şi fonturile lizibile - Garamond - care uşurează lectura, sporesc farmecul romanului şi invită la recitire. Pe ansamblu, vă recomand cu căldură romanul Gitfs, fie în ediţie britanică, de la Nautilus, aici, fie (sub titlul Daruri) în traducerea domnului Mihai-Dan Pavelescu, de la Grupul Editorial Corint, aici - la un preţ deosebit de atractiv.
Şi, cum toate cele bune sau rele sînt trei, în viitorul apropiat am să vă relatez despre celelalte două romane ale Analelor Ţărmului Apusean. Dar asta e altă poveste...
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)  

"Ce citim astăzi?" - retrospectiva lunii noiembrie

În zi aniversară, vă ofer o retrospectivă a emisiunilor din seria "Ce citim astăzi?" din luna noiembrie.
Pe 1 noiembrie, invitat a fost domnul Marian Truţă, scriitor şi redactor-şef al revistei CPSF Anticipaţia. Astăzi puteţi viziona online întregistrarea acelei emisiuni aici (minutele 0:35:21 - 1:00:50).
Pe 8 noiembrie, invitaţi în studio au fost doamna Gabriela Deniz (coordonatoarea colecţiei Jungiana) şi domnul Aurelian Scrima (editor), din partea Editurii Herald. Înregistrarea acelei emisiuni se poate viziona aici (minutele 0:35:45 - 1:03:38).
Pe 15 noiembrie, l-am avut alături de mine pe scriitorul Ovidiu Petcu, autorul poemului epic Ecuaţia Faust. Puteţi viziona întregistrarea emisiunii aici (minutele 0:29:54 - 0:55:43).
Pe 22 noiembrie au fost în studio doi oaspeţi din partea Editurii Trei - doamna Domnica Drumea şi pe domnul Victor Popescu. Vă invit să urmăriţi înregistrarea emisiunii aici (minutele 0:29:50 - 0:56:00).
Pe 29 noiembrie alături de mine s-a aflat redactorul-şef al revistei Ficţiuni.ro, domnul Eugen Lenghel. Înregistrarea emisiunii se poate viziona aici (minutele 0:29:58 - 0:57:23).
Vă doresc vizionare plăcută şi, de 1 Decembrie, la mulţi ani tuturor româncelor şi românilor, oriunde s-ar afla!
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Şase ani de... Ţesător

În urmă cu exact şase ani am început blogul Ţesătorul. Unii ani au fost mai bogaţi în articole (2008), alţii mai săraci (2010 sau 2011). Cu timpul, unul dintre scopurile iniţiale ale blogului pare să fi intrat într-un con de umbră - nu am mai postat aici ficţiune din iunie 2012. Alte scopuri, iniţial nebănuite, şi-au făcut loc încet-încet printre articole - anunţuri privitoare la emisiuni radio şi tv, invitaţii la galerii virtuale de artă grafică, reportaje de la concerte de muzică rock, de la lansări de carte şi de la cenacluri literare, prezentări de romane grafice. Iar anul acesta, 2013, a fost cel mai bogat de pînă acum în cronici de carte - 92 pînă azi. (Poate că pînă pe 31 decembrie voi ajunge la 100.)
Blogul a adunat 93 de abonaţi şi 115.500 vizite. Dintre postări, cea mai populară a fost de departe cea dedicată romanului Cişmigiu et Comp. de Grigore Băjenaru. (Şcolarii ştiu de ce.) Paradoxal, în clasamente precum ZeList am urcat în perioadele în care am scris rar şi am coborît în perioadele în care am postat des. Dar nu de dragul clasamentelor există Ţesătorul...
Viitorul apropiat se anunţă plin de promisiuni, cu cronici ale unor cărţi de Dănuţ Ungureanu şi A.R. Deleanu, dar şi de Ursula K. Le Guin, Malcolm Gladwell şi Philip K. Dick - aşa că vizitaţi-mă în continuare.
Coincidenţă sau nu, în această zi aniversară, pe postul TVH, la ora 11.30, în cadrul emisiunii "Ce citim astăzi?" mă veţi vedea pentru prima dată în postura de reporter. La Gaudeamus i-am intervievat pe doamna Doina Hanu, pe doamna Monica Ramirez, pe domnul Cosmin Perţa şi pe alte cîteva personalităţi din lumea editorială românească. Emisiunea se poate urmări şi online aici. Vă doresc vizionare plăcută şi vă mai aştept în vizită la Ţesătorul.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Lucrurile bune nu se tac

Astăzi, mulţumită unui prieten virtual, am văzut o galerie virtuală cu picturi suprarealiste biomecanice. Am găsit şi site-ul oficial al artistului şi am aflat că picturile acelea (cu unele influenţe dinspre H.R. Giger, Wojtek Siudmak şi Salvador Dali) sînt creaţia lui Peter Gric, artist cehoslovac naturalizat în Austria. Site-ul cuprinde picturi, desene, un magazin virtual, informaţii despre alte proiecte ale artistului, o notă biografică, precum şi o carte de onoare în care vizitatorii îşi pot lăsa impresiile. Vă invit şi pe dumneavoastră să vizitaţi acest site de excepţie dedicat artelor grafice. Vizionare plăcută!
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!) 

Dănuţ Ungureanu, "Aşteptând în Ghermana" (1993)

(Cronica de faţă ar trebui subintitulată "După douăzeci de ani", dar am impresia că a mai folosit cineva titlul ăsta înaintea mea...)
Pe la începutul anilor 1990, se contura un adevărat război ideologic în SF-ul românesc. Pe de o parte, erau autori respectabili, de obicei trecuţi de prima tinereţe, care îşi republicau romane vechi de cîteva decenii - şi cam defazate faţă de tehnologia din lumea reală. Pe de alta, erau nişte autori tineri, turbulenţi, care aderaseră la o mişcare literară cu nume exotic - cyberpunk. În anumite cercuri, se simţea un fel de camaraderie bazată pe ideea că sîntem "noi" împotriva "celorlalţi".
Fireşte, împărţirea pe tabere era neclară pe alocuri. La un capăt al spectrului se aflau autori convinşi că cyberpunk pe româneşte e musai cu motocentauri descinşi din traco-geţi. La celălalt - scriitori defazaţi cultural care credeau că Neuromantul e un fenomen unic (preferabil de nerepetat). Mai pe la mijloc se aflau fie autori tineri pentru care intriga şi atmosfera erau mai importante decît sfărîmarea cu orice preţ a tuturor tabuurilor şi convenţiilor, fie autori din Noul Val care asimilaseră nişte lecţii cyberpunk cu cîţiva ani mai înainte. (Aici aş aminti cîteva povestiri memorabile ca "Între nasturi" de Viorel Pîrligras, "Oraşul" de Silviu Genescu şi "Cassargoz" de Cristian Tudor Popescu.)
Cam acesta e contextul în care un autor din Noul Val (etichetat drept "optzecist" de către autori care-şi ziceau "nouăzecişti"), numit Dănuţ Ungureanu, a publicat un roman cyberpunk intitulat Aşteptând în Ghermana (Editura Nemira, Bucureşti, 1993). Evenimentul a avut loc în anul dinaintea publicării antologiei port-drapel a "nouăzeciştilor" - cu alte cuvinte, revoluţionarii au pierdut startul propriei revoluţii, iar unul dintre cei împotriva cărora (în teorie) avea loc aşa-zisa revoluţie literară i-a învins pe tinerii furioşi la propriul lor joc estetic.

Am cumpărat un exemplar din prima ediţie, l-am citit, ba chiar am primit un autograf cu dedicaţie din partea autorului. Şi... am citit romanul de vreo patru ori. Ba, săptămîna asta, l-am parcurs a cincea oară. Oare de ce?

În primul rînd, mulţumită naraţiunii în stil colocvial. Protagonistul-narator îşi spune povestea pe un ton relaxat, adesea argotic, iar cititorii se pot lăsa în voia naraţiunii.
În al doilea rînd, datorită stării emoţionale din subtext. Ceea ce lipsea din cele mai multe texte incluse în antologia despre motocentauri este o anumită încărcătură afectivă pe care Aşteptând în Ghermana o transmite cît se poate de bine. Protagonistul pare detaşat şi uşor cinic la suprafaţă. Sub pojghiţa de calm are un vast ocean de furie abia stăpînită, cauzată de nedreptăţile perene ale lumii în care trăieşte. Departe, în adînc, sub straturile de furie, se află un nucleu central - o traumă abia ghicită, rareori adusă în discuţie. Combinaţia aceasta de emoţii le este specifică personajelor principale din literatura cyberpunk - în asemenea măsură încît, cu timpul, s-a transformat într-un clişeu - şi, în economia acestui curent literar, joacă un rol central.
În al treilea rînd, graţie protagonistului. Genetiah Yablonski este un protagonist care, asemenea lui Rick Deckard din filmul Blade Runner, duce o viaţă singuratică într-un mediu urban suprapopulat şi poluat, lucrează de partea forţelor de ordine (adesea pe timpul nopţii), se confruntă cu chestiuni care îi pun la încercare puterea de înţelegere şi spre final ajunge să aibă revelaţii neplăcute în privinţa propriei (post)umanităţi. (Dacă ar fi să despicăm firul în patru, faptul că Yablonski e integrat social şi salvgardează societatea în care trăieşte, mai degrabă decît s-o submineze din postura unui marginal, ar duce la clasificarea romanului Aşteptând în Ghermana în curentul postcyberpunk.)
În al patrulea rînd, am recitit această carte în atîtea rînduri mulţumită intrigii. Acţiunea e palpitantă, loviturile de teatru se ţin lanţ, lungimea capitolelor e bine controlată, iar decupajul pe scene este realizat în mod eficient. Poate că unii dintre tinerii furioşi de atunci, din anii 1990, ar fi făcut bine să înveţe de la Dănuţ Ungureanu cum se construieşte şi se controlează suspansul, spre exemplu. (Alţii, desigur, au învăţat de mult, însă asta e altă poveste.)
În al cincilea rînd, romanul merită (re)citit pentru galeria personajelor secundare. Autorul, ştiind că cyberpunk înseamnă o literatură hibridă, cu elemente de noir şi de SF, a populat paginile cărţii cu afacerişti, poliţişti corupţi, traficanţi, proxeneţi, nomazi, vedete pop, escroci - o ecologie socială multietnică şi multiculturală de o diversitate năucitoare. Conform reţetei lui Raymond Chandler, "pe aceste străzi ticăloase, un bărbat trebuie să meargă. E din această lume coruptă, însă el însuşi nu este corupt."
În al şaselea rînd, Aşteptând în Ghermana invită la recitire prin atmosferă. Mediul urban în care se desfăşoară acţiunea este plin de detalii senzoriale - cu cartiere muncitoreşti, zone industriale abandonate, bulevarde, artere comerciale, spaţii privilegiate, periferii infestate de gunoaie şi de şobolani. Şi, în manieră tipică pentru curentul literar cyberpunk, deşi aflăm despre clima, clădirile, locuitorii, vehiculele, zgomotele şi mirosurile acestui oraş, niciodată nu căpătăm suficiente informaţii ca să-i putem trasa harta. Căci scriitorul Dănuţ Ungureanu lasă loc strategic şi pentru imaginaţia cititorilor...
Abia la această a cincea lectură, la vreo cincisprezece ani după cea precedentă şi... la mai multe cărţi citite între timp, am surprins unele conexiuni intertextuale ale romanului. Astfel, referiri repetate la eprubete sugerează că majoritatea personajelor din Aşteptând în Ghermana au fost clonate, mai degrabă decît concepute şi născute pe cale naturală - cam ca în Minunata lume nouă de Aldous Huxley. Spaţiul urban postapocaliptic mărginit de pustietăţi infestate aminteşte de cel din Visează androizii oi electrice? de Philip K. Dick. Iar zonele stranii care separă Crystal City de celelalte cartiere, spaţii în care legile fizicii sînt schimbate în mod bizar, evocă Zona din Picnic la marginea drumului de fraţii Ştrugaţki.
Desigur, influenţele intertextuale nu merg niciodată într-un singur sens - iar spaţiul urban decadent din Aşteptînd în Ghermana avea să reapară, substanţial modificat, în romane precum Împăratul gheţurilor de Ana-Maria Negrilă sau Gangland.
Nu întîmplător, romanul lui Dănuţ Ungureanu a apărut într-o a doua ediţie cartonată la Eagle Publishing, în 2010. Iar astăzi, la ora 16, la Tîrgul de Carte Gaudeamus de la Pavilionul Expoziţional Romexpo, Editura Nemira va lansa ediţia a treia, revizuită, în prezenţa autorului. Faceţi-vă un bine şi veniţi la întîlnirea cu unul dintre maeştrii SF-ului românesc şi cu una dintre cărţile fundamentale ale cyberpunk-ului autohton. Ne vedem la lansare.
(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe  această pagină . Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa:  http://sites.google.com/site/florinpitea/ . Lectură plăcută!)