Octavian Soviany's Blog, page 55

un poem de ioanid romanescu

anna karenina eu niciodată n-o să vă condamn, rămâneți totuși, doamnă, cel mai uman mister, veșnic traversând calea ferată într-o lume fără caracter.   nu, n-o să vă condamn… eu mă închin călătoriei tragice pe roate, din fastuoase gări mă iau bezmetic după lumina roșie-a vagoanelor din spate.   și dacă nu vă aflu înseamnă [...]

poem mai vechi

Aria eroică a lui Gagamiţă   Curat murdar! Cu furie dementă Îmi explodează bumbii câte opt Dând nas în nas cu falnica sergentă Ce m-a iubit nebun la patruşopt!   Făcând să deie dracu’ în odaia Unde făcurăm şcoală de cadeţi Ea-i pusă să snopească Turtucaia Şi-i plină peste tot de epoleţi   Cu ţurţure [...]

Domn Faustin...

                                             Domn Faustin               Nu era un cap urât capul lui domn Faustin.             Un profil leonin,  sculptat parcă în marmură de Carrara, deși ușor afectat de semnele timpului, peste care se revărsa o hălăciugă de păr grizonat, ce va fi fost negru-corb în junețe, dar mai cu seamă doi ochi plini de o [...]

poem

vara la sarajevo   La sarajevo vara începe întotdeauna cu câteva focuri de revolver. Lângă tine o femeie îşi roade unghiile şi pe faţa ei, ca un cartof proaspăt scos din pământ, ura e mai puternică decât frica. Ţi se arată strada pe unde a venit princip, locul în care a fost găsită de un [...]

poem

timp liber   Nu poți să scrii toată ziua așa cum nu poți să bei toată ziua   ai și timp liber   atunci te scarpini în fund și urli din adâncul bojocilor: viva la vida!   Lasă stai liniștit. La noapte poate te mănâncă păianjenii.

poem

Doi cerşetori stau la marginea drumului. Unul e praful, Celălalt – pulberea.   Căutaţi de pomană: n-o să găsiţi în poemele astea nicio picătură de poezie.   Rudele mele apropiate sunt pulberea, praful şi revoluţia.

coiotul

Închipuiți-vă un omuleț sfrijit, la vreo șaptezeci de ani, ce poartă mereu aceiași pantaloni negri de stofă care pesemne n-au mai fost dați la spălat din (vorba unui comentator) obsedantul deceniu și răspândesc un damf neplăcut de urină. Contemplându-i fizionomia, nu putem să nu-i remarcăm fruntea gălbuie și plină de riduri, nasul încovoiat în formă [...]

tanti ortansa

Singura persoană de sex feminin care venea câteodată la Daravera[1] [2] În tinerețe a fost frumoasa frumoaselor, cu mare lipici la bărbați, dar când am cunoscut-o noi nu i-ar mai fi ridicat fustele nici vântoasa de Bărăgan. Din norocire (că-i dăduse Dumnezeu noroc din belșug) cunoaștea chiromanția, cartomanția, necromanția, ghicitul în frunze de ceai, ghicitul [...]

george

Yoyo, micul roman al lui George Vasilievici (Editura Tomis, 2008) împinge, la fel ca Nevoi speciale de Dan Sociu, Pizdeţ de Alexandru Vakulovski sau, într-o oarecare măsură, Soni de Andrei Ruse, formula naraţiunii autobiografiste către zonele cele mai insane ale underground-ului, investigând, cu o dureroasă luciditate, infernul drogurilor şi al drogaţilor. Structurată secvenţial, din episoade [...]

șerholmică

Are aproape doi metri, e în aparență slab, dar neîntrecut în bătăile cu bastonul sau meciurile de box ce se încing câteodată la Daravera[1]. Tovarășul său nedespărțit este doctorul Rubin, fost autopsier la  institutul  de medicină legală, o persoană cu nasul puțin coroiat[2] [3] [4] [5] și maniere foarte plăcute, abstracție făcând de situațiile în [...]