Octavian Soviany's Blog, page 53

poem

Un trist periplu undeva la Curte - Confetti-n păr ca la serbări galante – Trasau în aer degetele curbe De fum verzui în seri halucinante Un sânge fad cocea în capilare Se scorojeau deasupra firmamente Poeţi imperbi clamau catilinare Afund din subterane decadente Cu ochi ca nişte pete de ţiţei Mocnea la geam o spaimă […]

poem

Din ochii ei năştea o ceaţă rea Cum se-arăta-n Subur pe la chermese Şi când ca Lorelei se pieptăna Sosind apoi – lunatică – la mese Aidoma unui fum vrăjitoresc Drapată strâns în horbotele-i bete Iar şalul ca un roşu arabesc Plutea prin smogul gros din cabarete De parcă al fermatelor menisc Ar tatua pe […]

poem

Degeaba faci citanii din filosofii greci Acoperind hârtia cu glose excelente La praznicul lui Platon simţindu-ne meteci Abandonăm principiul raţiunii suficiente Şi coborâm pe pajişti spre seară foarte roz Cu roiuri nictalope şi mari de efemere Mătasea sus pe umeri răsună languros Ţigări de foi ies ţanţoş din lungi lavaliere Parcă am trece tineri prin […]

poem

îmi pare rău Departe de tiperrary. Acolo unde se se trage la sorţi ultima sticlă de vodcă. Un fulger rece si negru trece prin cameră. Stau în fotoliu ca pe-un scaun electric, și mă uit la pânzele de păianjen. Mă uit la urmele lăsate de respirația ta pe fereastră. Ți-am sărutat fiecare centimetru de piele. […]

poem. pentru ildiko orban

Pe strada noastră numeri vreo patruzeci de case Priveşte moara Seewald sloboade fum pe coş Lăptarul trece zilnic exact la ora şase Duminica se taie o raţă un cocoş Doar domnul Stăniloiu se poartă cu cravată El face din smochine un vin nu foarte bun Mai jos pe strada Plevnei e şcoala reformată Iar vizavi […]

din pulberea, praful si revolutia

song for myself   La vârsta când poezia nu mai e o chestiune de glande oboseala îţi face ordine-n casă. Îţi pune pe masă ciorba de burtă a bărbaţilor singuri. şi începe să-ţi maseze uşurel tălpile. Iar la noapte (ca o femeie puternică şi o comunistă cinstită) o să-ţi lege la gât un fular alb […]

alexandru musina

Teoretician al „realismului senzorial” şi al „noului antropocentrism”, Alexandru Muşina se lansează în explorarea realul, elaborând, cu un desăvârşit simt plastic, scene de cine-verite sau „tablouri de gen”  în care observaţia realistă e deturnată spre grotesc si caricatural: ”curând vom intra in tunel lumina se va impalida/ca o tânără în pragul maturităţii timizii/jucători de cărţi […]

sărbătorile neputinței (6)

Cu bărbile mâncate de rugină Cum adăstăm parcă lipiţi de bar În crâşmă – ca-ntr-o ruină de uzină – Pătrunde ruina unui proletar   Asemenea pictaţilor pe ziduri Sub şapca lui boţită de velur El parcă poartă fabrica în riduri Şi comunismul scris pe bătături   Şi-n ochi cu-o mahmureală cenuşie Scobindu-şi buzunarul îndelung Comandă [...]

sărbătorlle neputinței (5)

S-a dus la dracu toată elocinţa Iar sunetele pier ca-ntr-un abis Poetul braţ la braţ cu neputinţa La ora asta umblă prin paris   Ca doi apaşi cu creştetele ninse Şi buzele strâmbate-n chip şi fel Ei cântă ca armatele învinse Un cântec melancolic de bordel   Ce spune depre viaţă că e tristă Şi [...]

sarbatorile neputintei (4)

Ne-ascundem sărăcia prin mansarde Şi ne vorbim de-o vreme prin tăceri Plămânii noştri-s sparţi de bulevarde De bitum care duc spre nicăieri   Şi-n cântecele noastre de oraş Scheletele cuvintelor sunt roşii Cămăşi de forţă-i strâng de gât pe laşi Iar ciuma premiază curajoşii   Cu epoleţi frumoşi de mercenar Când îşi arată printre gratii [...]