Octavian Soviany's Blog, page 49

banca lui Werther (4)

În cârciumă se simte un miros greţos de friptură. La insistenţele pistruiatului, care ţine cu orice preţ să-şi ospăteze tovarăşii, birtaşul a pus carnea de cal în cuptor. Ar trebui să mă ridic şi să plec. Jumătatea de oră pe care mi-am propus s-o petrec în tovărăşia paharului trecuse de mult, am început deja a […]

banca lui werther (3)

Lucrul la Răzbunarea Krimhildei merge extrem de anevoios, sunt lipsit totalmente de inspiraţie. Eram încredinţat că în această dramă, pe care o proiectez de atâţia ani şi pe care am ezitat mereu s-o aştern pe hârtie, aş putea în sfârşit său fiu eu însumi cu adevărat, iar pasiunea mea pentru moarte ar ajunge la expresia […]

banca lui werther (2)

De câtva timp, întâlnesc pe malul lacului de la Wannsee o femeie neobişnuit de înaltă. Cu toate că sunt lipsit în general de memoria fizionomiilor, i-am reţinut foarte bine înfăţişarea: o pieptănătură severă, o frunte înaltă, nişte arcade proeminente, nişte ochi cenuşii, nişte buze subţiri cu colţurile puţin lăsate în jos, trădând o aplecare nativă […]

banca lui werther (1)

Stau, cu carnetul deschis pe genunchi, pe această bancă, pe care o botezasem cândva banca lui Werther. Înainte de a dobândi o înclinaţie morbidă spre singurătate, nu dispreţuiam micile plăceri ale camaraderiei, aveam doi sau trei prieteni cu care zăboveam adesea în faţa unei sticle de vin, prin cârciumioarele de la periferia Berlinului, purtând discuţii […]

urmare la lisbeth, parisul

Casele de petrecere ale Parisului mi s-au părut ceva mai atrăgătoare decât cele ale Berlinului. După ce gustasem farmecul priveliștilor elvețiene, al căror aer atât de măreț stârnea în inima mea un soi de entuziasm și mă încuraja în pornirile mele războinice, am ajuns la Paris spre sfârșitul lui august, în tovărășia lui Ernst, cu […]

lisbeth (2)

Şi tot din momentul acela mirosul corpului meu a devenit pentru mine o adevărată obsesie. Ajunsesem la convingerea că repulsia pe care o stârnesc, faptul că sunt absolut incapabil să încropesc cu cineva, indiferent cine, o camaraderie mai trainică, s-ar datora mirosului meu neplăcut. Am dobândit astfel o nouă manie: începusem să-mi miros subţioara cămăşilor […]

lisbeth (1)

N-am fost niciodată o natură prea senzuală. A existat totuşi o vreme când am căutat insistent tovărăşia prostituatelor, şi asta nu pentru a-mi potoli imboldurile trupeşti. Imboldurile mele trupeşti erau pe atunci destul de firave, ceea ce mă făcea să hălăduiesc în compania cocotelor era o disperată nevoie de afecţiune. Mi se părea că aş […]

pentru o mai dreapta cinstire (4)

Cărțile publicate după 1970 nu vor schimba în mod esențial coordonatele viziunii artistice care se configure în Caprichos. Volumul Schițe iconografice (Editura Cartea Românească 1973) ascunde, în spatele unei procesiuni de măști voevodale, o filosofie a istoriei tutelată de aceleași mecanisme ale absurdului, uneori cu certe (și subversive) trimiteri spre contemporaneitate : ală bală portocală/soarele-în […]

pentru o mai dreapta cinstire (3)

Momentul de cotitură îl constituie, fireşte volumul Caprichos (Editura Albatros, 1970), în care, chiar dacă mai vechile teme persistă, discursul poetic capătă o nouă fizionomie, mulându-se perfect peste personalitatea stranie a poetului, care nu înceta să contrarieze prin gesturile lui pline de truculenţă : …schelele, de pe ea,/– de mătase! –/vor/cădea! /goală/– spre zori/este/clipa! –,/are/să/fugă/– […]

pentru o mai dreapta cinstire (2)

Debutul în volum al poetului s–a înregistrat în 1941 cu placheta (astăzi de negăsit) Cu barda’n porţi de veac; în timpul regimului comunist publică sporadic, fiind nevoit să păstreze pentru sertar partea cea mai originală a operei sale. În 1956 îi apare poemul dramatic eu, meşterul manole, care a beneficiat, la ESPLA, de referatul elogios […]