Octavian Soviany's Blog, page 45

din moartea lui siegfried

O PATĂ PE ABDOMEN (1) În dimineaţa asta m-am trezit mult mai târziu ca de obicei, cu o durere supărătoare în ceafă şi cu o senzaţie acută de murdărie. Ciudatele întâmplări din ajun mi se remozaichează spontan în memorie, ca cioburile de sticlă din tubul unui caleidoscop: degetele Danutei şi faţa ei de culoarea hârtiei […]

am fost un copil reusit? (15)

Printre cărțile maică-mii exista și o carte de bucate, pe care, după ce m-am deprins cu tainele cititului îmi facea mare plăcere s-o răsfoiesc. Era o buchină de format mare, scrisă de Mihail Sevastos (nu știu dacă autorul era una și aceeași persoană cu vestitul memorialist de la Viața românească de pe vremea lui Ibrăileanu), […]

am fost un copil reusit? (14)

Trebuie să recunosc că am fost un copil mâncăcios. Iar lăcomia mea se potrivea de minune cu înzestrările native ale maică-mii, care se pricepea de minune la arta gătitului. Tata, care copilărise în umbra fumului de grătar din nu știu ce cârciumioară bucureșteană, nu era nici el un bucătar de lepădat. O dată, când maică-mea […]

am fost un copil reușit? (13)

Primii mei ani de copilărie au fost marcați de miracolul focurilor de lemne. E adevărat că pe strada noastră începuse să fie instalat gazul metan, însă pentru asta era nevoie de niște aprobări care presupuneau lungi demersuri birocratice, iar pe de altă parte, capul familiei noastre, adică bunică-mea, fire extrem de conservatoare, nutrea mari rezerve […]

am fost un copil reușit? (12)

În timpul primei mele copilării, str, Aurel Vlaicu era o veritabilă stradă de mahala.. Era de fapt o uliță noroioasă, unde pavajul urma să apară abia pe la sfârșitul anilor 50. Asfalt, ioc! Canalizare, ioc! Gropi și hârtoape, din abundență! Bașca, la câțiva pași de locuința noastră, un fel de maidan care purta numele pompos […]

traian t coșovei

Traian T Coșovei a fost copilul teribil al optzecismului Încă de la primele sale volume, poetul are voluptatea măștilor și a travestiurilor, a gesticulației truculente și a grotescului histrionic. Ca și colegii lui de promoție lunediști, el e preocupat de „comedia cotidianului”, evocă decorurile citadine sordide in „reportaje autenticiste”, unde accentul cade pe absurd şi […]

dumas cele o mie una fantome (3)

A doua, la nouă și jumătate, eram în stradă La zece fără un sfert, Solange deschidea poarta. Fiecare din noi venise mai devreme. Dintr-un salt am fost lângă ea. -Văd că aveți vești bune, zise ea zâmbind. -Excelente Mai întâi, iată certificatul . -Mai întâi tatăl meu. -Tatăl dumneavoastră este salvat, numai să vrea -Vrea! […]

dumas cele o mie una fantome (2)

Solange Cât timp povestise domnul Ledru s-a făcut noapte. Oaspeții din salon nu se mai deslușeau decât ca niște umbre, nu doar tăcute, ci și imobile, atât de mult se temeau ca domnul Ledru să nu se oprească, înțelegând că după povestea teribilă pe care tocmai o ascultaseră ar trebui să urmeze una încă și […]

dumas cele o mie una fantome

Palma Ca tot ce se găsea acasă la domnul Ledru, avea și masa asta o anumită personalitate Era o mare potcoavă care ajungea până la ferestrele dinspre grădină, lăsând libere trei sferturi din încăperea imensă în vederea serviciului. La această masă puteau să încapă douăzeci de persoane, fără ca vreuna să fie jenată: se mânca […]

fața plânsă a balcaniei

În versurile Liubiței Raichici este asumată pe deplin o dublă identitate; poeta se simte sârboaică și româncă în același timp, realitățI etnice distincte desigur, care converg însă în polul spiritual al ortodoxiei și între care istoria a creat nu de puține ori legături de sânge profunde, pe care autoarea le descoperă în vechile file de […]