Silviu Iliuţă's Blog, page 181

Asiatenta: “Alte calmante nu mai am! Vrei sa te omor eu?”

”Dacă nu te potolești, o să chem medicul, să te ducă în terapie. Alte calmante nu mai am

ce să-și fac, copilule, înțelegi? Vrei să te omor eu?”

S-a intamplat la Mehedinti, cu o zi inainte de vizita doamnei Dancila la spital. Totul trebuia sa fie curat, ordonat, hartia igienica trebuia sa fie la baie, sapunul lichid la locul lui, bolnavii curati, linistiti, in proces de vindecare. Niciun bolnav nu trebuie sa umble brambura pe culoar cu plosca si cu perfuziile, in timpul unei vizite oficiale.

In conditiie astea, o pacienta care se vaita e un focar de agitatie, e un element care perturba linistea spitalului. Doamne Fereste, madame Dancila ar fi vazut ca in spital sunt oameni care sufera!

Asiatenta: “Alte calmante nu mai am

ce să-și fac, copilule, înțelegi? Vrei să te omor eu?”

Imi amintesc ca am fost acum cativa ani la un spital din Austria. Imi vizitam un prieten. Un angajat al spitalului a coborat la cafeneaua de la parter si a vorbit timp de 15 minute cu familia si cu prietenii, la o cafea. Ne-a explicat ca ii facem rau bolnavului daca vrem sa il vizitam in afara orei permise si ca nu are rost sa insistam. Unii deja o faceau. Apoi a chemat o asistenta, ne-a prezentat-o si ne-a spus ca in fiecare si, in ora de vizita, ea va fi insotitorul nostru. Sotia celui internat a intrebat daca trebuie sa aducem ceva, medicamente, mancare, orice, iar asistenta a raspuns zambind: “Incercati, daca vreti sa fiti arestati.”

Glumea, dar nu prea. Cam asta este diferenta, intre “nu mai am calmante, vrei sa te omor? si “incearca sa aduci medicamente in spital, te arestam.”

Aici suntem. In rest, sa taca bolnavii, sa moara oamenii in saloane, dar in liniste. Crapati toti, dar in tacere, fara sa va plimbati pe culoare! Vine Elena Ceausescu Dancila in vizita.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Asiatenta: “Alte calmante nu mai am! Vrei sa te omor eu?” appeared first on Cronici pe bune.

Concediu 1980 vs concediu 2019.

Cand eram mic, prin ’80, ca am prins anii aia, cea mai importanta zi a concediului de vara era aia de dinaintea lui. Daca ii ziceam mamei ca vreau sa merg in parc:

-Cum sa mergi in parc azi? Maine plecam in concediu, trebuie sa facem bagajele!

Daca ii zicem tatalui meu ca vreau in parc, se inchina de trei ori:

-Doamneee, de parc iti arde tie? Noi maine plecam in concediu, avem de umplut butelia, umflat roti, curatat radiatorul, trebuie sa suflatm in jigleor, umplem canistra…

Apoi toata ziua caram la masina: butelia rosie de voiaj, trei scaunele mari de voiaj si unul de pescar, masa pliabila, pungile cu rosii, paine, branza si geamantanul rosu cu carouri plin cu haine. Pana seara tarziu legam cu tot felul de sarme si sforicele, pe porbagajul de pe Skoda, cortul, saltelute, niste prelate carora nu le intelegeam rostul si alte folii de plastic (“in caz ca ploua si ne prinde la cort”).

Cam 12 ore dura toata pregatirea asta, iar in prima zi de concediu dormeam dusi ca sa ne refacem dupa drum, desi mergeam maxim 250 de kilometri.

Unde voiam sa ajung: azi am facut o rezervare, mi-am luat cinci tricouri, cinci chiloti, doi pantaloni si un card. Mi-a luat zece minute, apoi mi-am lasat chilotii acasa, ca imi cumpar de acolo. Acum merg in parc!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Concediu 1980 vs concediu 2019. appeared first on Cronici pe bune.

Cine sunt cei mai curajosi oameni?

Cine sunt cei mai curajosi oameni?

Aventurierii nu-s aia care sar cu parasuta. Inchid o data ochii, zic Tatal Nostru in gand si in cateva minute au atins pamantul, apoi posteaza 15 poze pe Facebook.

Indraznetii nu-s aia care fac merg prin India. Sa fim seriosi, de cele mai multe ori stau la un resort de 4-5 stele, beau fresh de portocale si mango dimineata, apoi ies in viata reala, fac cateva poze cu locanicii, le posteaza pe blogurile lor de travel si se intorc la timp pentru cina sa nu piarda chicken tikka masala.

Nici aia care fac scufundari pe langa rechini, aia care mananca gandaci prajiti in Thailanda, aia care merg prin jungla dupa ce isi fac zece vacinuri si consuma 15 tuburi de Autan, nu-s marii curajosi ai planetei. Totul e oarecum controlat, pericolele sunt stiute, traseele prestabilite, GPS-ul pregatit. Nu mai e ca in 1700.

Aventurierii adevarati sunt femeile care se trezesc in fiecare dimineata dupa ce canta cocosul, pregatesc pachetelul pentru scoala al copilului, apoi se grabesc, sperand sa prinda loc in autobuz, dupa care suporta timp de 40 de minute mirosurile din jur, in timp ce cu o mana se tin de bara, iar cu cealata incearca sa bea cafea din termos.

Am vazut ieri o femeie care facea asta, dar n-a renuntat nici moarta, desi autobuzul a nimerit prin toate gropile, iar 90% din cafea a ajuns pe bluza si pe pantofi. Asta inseamna curaj! M-am gandit ieri cum ar fi fost sa am viata ei si mi-am dat seama ca n-as resista nici macar o saptamana.

Apoi sa ajungi la tine la munca, unde un sef intotdeauna nemultumit si care a uitat sa fie om are impresia ca pentru 3-400 de euro pe luna trebuie sa ii faci si cafeaua, sa speli pe jos, sa ii duci sacoul la curatat, pentru ca, nu-i asa, el te-a facut om si fara el mureai de foame in oraselul in care n-ai ales sa traiesti. Asta e curajul! Sa rezisti acolo in fiecare zi, pentru ca dupa program sa iei acelasi autobuz spre casa, grabindu-te sa bagi niste rufe la spalat. Si n-ai ce posta pe Facebook, nimeni nu posteaza rufe bagate la masina. Dar vei posta ceva din concediu de la Venus. Poate la anu’, daca o sa prinzi programul ala de reduceri. Seara bagi repede o friptura la cuptor, pui o oala cu ciorba, ca vine barbatul de la munca, faci curat, aproape ca adormi dupa ce ti-ai permis luxul de a te uita doua minute la un bla bla televizat, apoi te grabesti sa te bagi in pat ca sa apuci cateva ore de somn.

Pentru ca a doua zi sa o iei de la capat.

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la

The post Cine sunt cei mai curajosi oameni? appeared first on Cronici pe bune.

Ca la PSD: “Du-te, bă, m****le, de aici! Că îți trag acum un picior în cap de mori!”

La PSD se tin din cand in cand conferinte judetene. Alea la care baronii locali se lupta intre ei pentru ciolan, isi impart practic judetul. Nervi, agitatie, lume multa, oameni putini.
La Mehedinti, un participant la eveniment a strigat:
Protestatar: „Demisia, bă! Voi sunteți o organizație mafiotă ce reprezintă un pericol pentru democrație și statul de drept! Huo! O să ajungi lângă Dragnea!”
Iar altul i-a raspuns: “Du-te, bă, m****le, de aici! Că îți trag acum un picior în cap de mori!
Stirea e in toata Presa. Unii spun ca ala care vrea sa dea un picior in cap e Daea. Dar nu e. E alta oaie.
Astia ne conduc pe noi. O mana de interlopi dintr-un judet, care impreuna cu interlopii din alte judete formeaza o mare masa de interlopi cu putere de decizie in Conventia Nationala PSD. Sau congres. Sau cum s-o chema, ca e tot aia. Astia aleg un Dragnea, o Dancila, poporul ii alege pe ei.
Poate o sa vin se para neinportant ce s-a intamplat la Mehedinti. O sa spuneti ca doi nebuni s-au amenintat, ce mare lucru. Dar acum extrapolati putin si imaginati-va ca asta se intampla in PSD in acest moment: Oprisan il ameninta pe Codrin, Codrin vrea sa il calce pe cap, Olguta tine cutitul la spate si se gandeste in cine sa il bage, iar tuta natiunii sta in fruntea lor. Astia ne conduc, astia au in mana painea si cutitul, astia au Economia.
O tara care are si oameni normali la cap, condusa de o gasca de interlopi sau marionete de interlopi care se ameninta, asta am ajuns.
Mai vine careva in Canada?

Cititul desteapta.

The post Ca la PSD: “Du-te, bă, m****le, de aici! Că îți trag acum un picior în cap de mori!” appeared first on Cronici pe bune.

Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (183)

Un adidas, doi tenes, trei converse.

Stiu că există, dar tot nu vreau să mananc!

Ioneleeee, Gigeleeee, Dănuuut, incepe scoala! Hai si tu la noi la Carrefour să iti iei berică la ofertă! Să ai ce face in ora de mate!

Dacă esti prescolar, nu te ingrijora! Nu te neglijează nimeni!

Rabdă si tu pană la Crăciun, că am auzit că bagă votcă la biberon!

Nu cunosc niciun om de sticlă, dar vreau sa stiu: la dumneavoastră găsim cantar pentru  Omul Păianjen sau Iron Man?

Cum? Nu aveti cantare? Doar prosoape?

Barbati la litru nu mai aveti?

The post Cele mai tari oferte din magazinele patriei. (183) appeared first on Cronici pe bune.

Dobre.

Aproape toate articolele care s-au scris despre victoria Simonei Halep la Wimbledon au continut informatia: „Simona a fost sfatuita/antrenata in aceasta saptamana de Darren Cahill”. Aproape toate articolele au subliniat cat de importanta a fost prezenta australianului alaturi de ea si ca acele cateva antrenamente sau sfaturi au schimbat tot, iar Simona a reusit sa invinga.

Stau si ma pun in locul unui om. Modest, din coltul sau,  citeste intr-o publicatie de sport cum Darren a facut miracolul. Mai mult, afla ca prezenta lui Tiriac la Wimbledon, care i-a spus si el cateva cuvinte Simonei, a fost decisiva. Stau si ma pun un locul unui om care citeste toate aceste lucruri in Presa, care apuca sa vada la televizor cate o emisiune in care invitatii, moderatorii si telespectatorii care intra la telefon spun la unison: CE BINE CA A FOST DARREN LANGA EA!

Si ma gandesc ca omul acesta e Dobre.

Eu, daca as fi in locul lui, m-as oftica. Va spun sincer ca as prinde pica pe Darren-cel care culege toti laurii.  Mai mult, in interviul ei, Simona i-a multumit lui Darren pentru ca a ajutat-o, dar n-a zis nimic de Dobre.

Eu, daca as fi Dobre, m-as simti umilit si uitat. Un antrenor al unui sportiv de performanta face antrenamente zilnic, face program, coordoneaza asistentul si preparatorul fizic. Zi de zi! Un antrenor este foarte important, desi foarte putini inteleg care este rolul lui. Cine a facut sport de performanta intelege. Iar pentru cine crede ca Dobre e un profesor de Educatie Fizica de la tara facut om de Halep, trebuie sa ii dau macar aceasta informatie: Daniel Dobre s-a şcolit în antrenorat în Germania, între 1994 şi 2000, perioadă pe care a petrecut-o la academia lui Gunther Bosch.

Eu, daca as fi Dobre, as fi simtit ca mi se face o mare nedreptate. Dar pentru el n-a contat. A lasat lumea sa creada ca sfaturile lui Darren si discutia cu Tiriac au cantarit mai mult decat antrenamentele lui. Si nu e asa, credeti-ma! Nici pe departe. Sunt convins ca daca in locul lui ar fi fost un englez, un australian sau altceva, ar fi fost ridicat in slavi de toti: “Urmasul lui Darren-mai bun decat el!” Simt asta.

Declaratia asta a lui m-a facut sa cred ca Daniel Dobre e un om foarte fain, cum probabil eu nu as reusi sa fiu in situatia lui.

Ca si cum Contra ar castiga Campionatul Mondial cu echipa Romaniei, iar toata lumea ar zice: “Daca nu venea Lucescu de doua ori la antrenamente… “ Apoi Contra l-ar lauda pe Lucescu in interviu. Trebuie sa ai un mare caracter sa poti face asra.

Multumim, Daniel Dobre! Am simtit nevoia sa scriu asta despre tine si sunt convins ca vei mai castiga Wimbledon in viata asta cu cel putin inca o data. Sunt convins ca o fetita, care probabil acum pune racheta in mana pentru prima data, se va lasa condusa de tine spre trofeu, iar tu te vei bucura la fel, ca un copil, chiar daca lumea va spune si atunci: „Ce bine ca a fost langa ea australianul Ics sau neamtul Cutarica!”.

Cititul desteapta, va zic. Carti la oferta de vara:

The post Dobre. appeared first on Cronici pe bune.

Tenisul ortodox si tenisul catolic.

 




Zilele astea am invatat ca tenisul poate fi ortodox, catolic, budist si musulman.

Cred ca se invata la Teologie, in anul III, la materia “Cum sa iti faci cruce ca sa castigi Wimbledon.”Cum ar veni, zice un ‘tectual ca ortodocsii sunt fruntea, numa’ ei castiga la tenis. Catolicilor li se opreste racheta la jumatatea loviturii, musulmanilor linse inmoaie mana cand dau cu reverul, iar budistii intra pe loc in meditatie cand trebuie sa avanseze la fileu.  Daca nu eram noi, ortodocsii, la Roland Garos si la Wimbledon nici n-am fi avut castigatori. Scriau aia Jon Doe sau “invingator nevunoscut” pe trofeu, fratilor!
Sta Dumnezeu sus, se uita pe Digi si zice:

-Bai, e bun Nadal ala, da’ il scot in optimi ca e catolic, frate! De Serena nu mai zic, cred ca e pe Voodoo. Nici pe Federer nu il las sa castige, a zis Mihai Neamtu ca nu e ortodox, iar eu cred ca ce zice Neamtu e sfant! Ah, nu s-ar apuca Gigi Becali de tenis! Nr. 1 mondial il fac, pe viata!
E buna credinta, dar cand ajungi sa crezi ca esti buricul universului numai pentru ca apartii unei anumite religii, e semn clar ca ai luat-o cucu.
FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune



Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”
  

The post Tenisul ortodox si tenisul catolic. appeared first on Cronici pe bune.

Romantism la malul marii.

Vedere de la mare.
Un cuplu de romani statea la plaja. Ea il facea bou, el o numea vaca. Ea il strangea de mana, el se uita dupa fundul vecinei de sezlong, o sarboaica. Ea il numea cu eleganta porc, el ii arata un deget. Ea scotea o punga de cipsuri si molfaia scarbita la ele, uitandu-se la porc. Lui nu ii pasa si continua sa fixeze fundul vecinei. Ea ii dadea cu prosopul in cap, el o injura printre dinti.

Dintr-odata, ea i-a spus ca i s-a incarcat telefonul, apoi l-a decuplat de la bateria portabila.
S-au ridicat in picioare, au mers in apa. El a imbratisat-o, ea l-a luat pe dupa gat. El a atins-o cu buzele pe buze, ea a zis ca mai jos e mai sexy, asa e banal. Au produs cateva selfie-uri. Pe care ea le-a postat.
Aceasta e doar o poza de pe net, dar pozitia seamana mult cu a lor:
 Pare o poza de o mie de like-uri.

La sezolong, ea i-a spus tandru:

-Nesimtitule, te urci cu picioarele murdare de nisip pe cearsaf?! Esti tampit?

-Du-te dracu’ de obsedata!
Oferta carti, putin mai pe romantism:

The post Romantism la malul marii. appeared first on Cronici pe bune.

O mulgatoare excelenta s-a intors la munca dupa ce a fost nevoita sa fie ministru o vreme.

 

Cum te simti, ma, nemernicule, acum, ca stii ca ai distrus viata unui om?

Doamna aceasta ar fi putut avea o viata frumoasa, linistita, patru copii si un sot cu muschi. S-ar fi trezit la ora 5, si-ar fi bagat parul in basma, ar fi respirat aerul proaspat al diminetii, apoi ar fi luat-o pe ulita, alergata de caini, spre ferma de vaci. Unii ar da bani grei sa poata face jogging la 5 dimineata!

In loc de asta, acum sta noaptea pe WhatsApp cu partidul, iar dimineata are cearcane, parul ii sta valvoi, bea trei cafele. Stii ce rau ii fac unui om trei cafele baute dimineata? Ma, asta care ai votat PSD, i-ai distrus sanatatea! Cat despre par… in fiecare zi este nevoita sa stea cate 3 ore la coafor! Credeti ca sta de la sine asa impecabil? Nu mai zic de unghii, sprancene bla bla…

Daca nu ar fi fost nevoita sa devina ministru ea ar fi continuat cariera de  mulgatoare, o meserie nobila si excelenta. Ar fi dat tarii laptic. In pauza de pranz, ar fi intins pe ziar o rosie, o bucata de branza proaspata, Eco, si ar fi ascultat muzica populara. Acum… acum ai nenorocit-o! Este nevoita sa comande la catering, si stii si tu cum e mancarea la catering… In loc de muzica populara, trebuie sa il asculte pe seful sau mustacios, care ii urla in telefon.

Ar fi putut avea o casa cu gradina, cu porci, cu oi, cu floricele! Dar tu ai votat PSD si i-ai nenorocit visul! Acum sta la un apartament dat de stat, cu microfoane in priza. Iar ea, in loc sa faca mamaliga, demonteaza in fiecare seara prizele, da interviu la Antena 3, apoi le monteaza la loc. Asta e viata, nemernicule care ai ales-o?! Ei nici macar nu ii place Antena 3, ii uraste! Tot ce iubeste e Etno.

Ar fi fost o mulgatoare fruntasa, pentru ca este absolut harnica, supusa si dedicata! Si ar fi vorbit toata ziua cu vacuta ei. In loc de asta, e nevoita sa vorbeasca in limba romana. Si asta numai din cauza ta! Ca ai votat PSD si au pus-o ministru, om rau si fara suflet ce esti! Acum iese la televizor si vorbeste despre „pronume”, baga un „decat”, in loc de „numai”. Se chinuie! Nu o vezi? Rosie la fata, transpirata, cu noduri in gat. Nici nu stii cat de greu ii este sa le vorbeasca oamenilor! Mai bine o pui sa curate cartofi si stii cat uraste sa curate cartofi, ca isi strica manichira!

Ar fi fost tandra cu vacuta ei, ar fi iubit-o! Dar tu ai votat PSD, au pus-o astia la Interne, iar ea este rea cu subalternii. Pentru ca nu stie ce sa faca, saraca. Nu ii apara cand Olguta ii face incompetenti pe politisti. Nu stie sa ii apare, ii crede propriile vacute, iar vacutele doar executa laptic. Acum vrea sa dea afara seful Serviciului Omoruri. E panicata, ii trebuia un tap ispasitor, e disperata sa isi ascunda incompetenta. CUM SA INDRAZNEASCA EL sa spuna la modificarile la Legile Justitiei sunt proaste? Vacutele nu comenteaza! Niciodata! El de ce vorbeste, ha?

Doamna Carmen e trista, nefericita, plange noaptea de rupe batista, si, in plus, in fiecare seara trebuie sa demonteze si sa monteze la loc prizele. In loc sa mulga vacile, este silita sa mulga statul. Spune si tu: asta e viata? Nu e crud?

Si toate astea pentru ca TU AI ALES PSD. Data viitoare sa nu se mai intample!

FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”

 

FRAGMENT:

„La NUNTA.

La restaurant am vomat în „serviz-ul“ auto din curte, am ciocnit de 100 de ori paharul de şampanie cu invitaţii. Paharul, adică un recipient alb de plastic.

– Nici nu ştiam că se poate bea şampanie din… a spus mama Ameliei scârbită.

– Se poate! i-am confirmat. Dacă nu e bun, beţi direct din sticlă.

Totul era decorat exact cum ne promisese patronul: pereţii roz erau acum plini de balonaşe care formau o inimă. Sau un animal. Ceva între o inimă şi un câine.

– Totuşi, am zis că să vă fac o surpriză pentru tinerii însurăţei! m-a bătut patronul pe umăr. I-a ieşit iepuraş!

– Iepuraş e ăla? îl întreb.

– Da! E talent nevastă-mea la d-astea. Daţi când aveţi diferenţa.

Orchestra era pregătită. Un elev de liceu, ochelarist şi cu coşuri pe faţă, cânta la vioară. Doi cetăţeni înfăşuraţi în fracuri lucioase, la ţambal. La acordeon era un solist de culoare.

– Makele! Student la medicină! mi-a spus mândru patronul. Când e româneşti, bagă banda, iar când e internaţional, cântă el. Ştii ce frumos cântă Makele? E din Africa de Sud! Sau America de Sud.

– Nigeria.

– Aşa! Urlă patronal. Dă-i dracu’, e la fel de negri, îmi şopteşte. Da’ cântă bine, ca ţiganii la noi.

Unchiul meu a devenit brusc serios la vederea orchestrei. M-a apucat temător de braţ şi m-a târât lângă scena construită din paleţi acoperiţi cu o mochetă verde murdară.

– Există!

Şi a rămas cu privirea nemişcată şi tălâmbă spre formaţie. Am mai dat pe gât o ţuică, „pentru bani şi noroc“, cum mi-a zis doamna care îmi spunea Sergiu. După o vreme, mi-am agitat puţin două mâini, apoi pe cele patru, prin dreptul privirilor lor. Unchiul, deşi după fiecare gură de şampanie se transforma în „unchii“, era nemişcat.

– Există! Ştiam eu! Uite la el!

Şi mi-l arată pe Makele.

– Ui… uite, nepoate, ce albi e dinții când cântă!

Love me tendeeer…

– Şi e adevărat ce se zice, nepoate, că toţi negrii are voce! Poate o cânta mai bine Elvis.

– Elvis era alb! îi spun.

– Da’ de unde, avea el sânge de ceva… ! Uite, ui… uite ce dantură are, ne… nepoate! Marietooo! Marietooo!

Fuge de lângă mine, îşi face loc prin mulţime, îmbrâncind câţiva nuntaşi, şi se întoarce împingând-o pe mătuşa înspre scenă.

– Uite, fă, un negru! Uite ce palme albe are!”

The post O mulgatoare excelenta s-a intors la munca dupa ce a fost nevoita sa fie ministru o vreme. appeared first on Cronici pe bune.

Patru mari creatori de moda s-au sinucis dupa ce au vazut aceasta poza cu Rares Bogdan.

Noile carti, cu love, fun si ardei iute, de aici:


Creatorii a cinci renumite case de moda internationale s-au reunit de urgenta la Milano pentru a studia aceste poze postate de europarlamentarul roman Rares Bogdan:

Patru dintre renumitii creatori s-au sinucis dupa analiza pozei. Iata declaratiile lor, facute inainte de a comite actul:
Reprezentant Armani: “Am inghitit mai intai un Xanax, am zis sa ma linistesc putin. Am respirat adanc de zece ori, ca la Yoga, apoi un dobitoc de asistent a marit poza si i-am vazut batista din buzunar asortata la carucior. A fost prea mult, mult prea mult! L-am vazut mai demult si pe un cioban roman cu levier in mana, imbracat in costumele mele, si mi s-a facut rau, dar asta mi-a pus capac. E prea frumos acest barbat!”
Reprezentant Versace: “Urmariti pantofiorii fara sosetuta si veti intelege de ce fac acest gest. Ptiviti eleganta miscarii, felul in care culoarea sacoului e asortata cu cea a cladirilor din jur. Ba, asta a asortat pana si pantofii cu balustrada aia neagra de pe strada, in plm!”

Reprezentant Dior: “Ce dracu’ sa mai zic? N-am mancat 5 zile, de ciuda ca asta e atat de bine imbracat! Nici apa nu puteam bea de atata invidie. Voi vedeti dungulitele perfecte? Dar moaca lui de manechin international? L-am sunat imediat sa prezinte moda pentru mine, dar mi-a spus ca e la UE. L-am ratat si acum nu mai pot de durere. Viata e prea cruda!”
Reprezentant Calvin Klein: “Pantofii nu sunt asortati cu balustrada, e o iluzie. Ei se asorteaza cu capacul de la canal. Nu se vede in poza, dar se simte.  Eu as fi optat si pentru o umbreluta galbena cu floricele, asa era perfect pentru circ. Ma arunc de pe podium diseara, dupa Rares Bogdan nu se mai poate face nimic nou in Moda. Poate doar fata aia cu gaina sa faca ceva mai bun.”
Catalin Botezatu: “Ba, mie imi place, dati-va toti in plm!”
OFERTA! 3 CARTI=59 de ron. Fii nebun, citeste!


FOLLOW SI LIKE PE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI. Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK
Fragment: „Iubita mea, sunt beat. De două ore stau ascuns în toaletă şi tresar la fiecare bătaie în uşă. Zac aici, pe jos, nu pentru că simt o plăcere deosebită de a sta cu costumul meu din liceu pe urina de pe jos, ci pentru că nu am găsit altă cale. De dimineaţă beau. Beau încontinuu, cu neamurile tale, cu naşii, cu neamurile mele, cu nişte vecini, cu trecătorii, cu vecinii.

M-a tăiat tac-tu! De aia beau, să uit. Şi să sper că n-a făcut-o intenţionat. Vestea bună e că de când beau mi s-a oprit sângerarea. A, şi mai e una: sectanţii ăia au vândut patru aspiratoare şmechere, de mii de dolari, rudelor tale. Ceea ce e bine pentru că am câştigat comision o cutie de detergent. Nu te îngrijora, în patruzeci și opt de rate lunare scapă de zece la sută din costul total, apoi îl pot da înapoi.

I-am pupat în mod egal pe toţi, şi pe ai tăi, şi pe ai mei. Am mai turnat în mine şi câteva pahare cu şampanie, de unde şi incoerenţa.

Mătuşa ta mi-a zis:

– Mânca-l-ar mătuşa de băiat! Bine ai venit în familie!

Şi m-a pupat pe gură. Am vrut să îţi zic eu primul, în caz că o să afli peste ani.

NU am o aventură cu mătuşa ta şi… NU vreau una! Nu pentru că nu o găsesc atractivă, să nu mă înţelegi greşit, nu am nimic personal cu ea. Doar că mustaţa ei îmi aduce aminte de tatăl tău.

NU o să merg în vizită de Crăciun acasă la ea, asta ca să ştii de acum.

Acum,iubita mea, citesc citatele mâzgălite pe pereţi. Cred că avem mulţi psihopaţi în familie. Unul a scris cu litere roşii, mari: DE CEEEEE, DOAMNEEEE? Cred, de fapt sunt sigur, că e tac-tu.

Altul a scris: CIORBA – DE RAHAT, FRIPTURA – TARE, SARMALELE – ORIBILE. Cred că e bunica.

Apoi, am convenit că nu ascultăm manele la nuntă? Am convenit! Şi de două ore avem numai manele.

– Decât două-trei piese pentru prietenii mei din armată! „Hai, liberare!“ a zis tatăl tău. După care s-a uitat urât la mine şi m-a întrebat:

– Nu e însărcinată fata mea, nu? Aţi glumit voi. Hahahah!

Unchiul meu a dat mâna cu Makele. După ce l-a atins, și-a scuipat în palmă şi s-a şters pe cămaşă jumătate de oră.

Ray dansează cu mătuşa ta. Nu sunt sigur că nu îl violează până dimineaţă.”


Fragment din carte: Patul fecioarei era cel de sus, deasupra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”


p

The post Patru mari creatori de moda s-au sinucis dupa ce au vazut aceasta poza cu Rares Bogdan. appeared first on Cronici pe bune.