Silviu Iliuţă's Blog, page 108

Revolta!

„Sunt Ghita Soricescu,  Presedintele Asociatiei Porcilor de Craciun din Romania si Diaspora. Am observat cu mahnire ca tot mai multi romani il numesc PORC pe senatorul-om Serban Nicolae. Comunicat:

Tinem sa dezmintim orice legatura a noastra cu numitul individ. Nu reprezinta Asociatia Porcilor Romani, iar orice alaturare a imaginii sale cu a noastra este o ofensa. Intre porci si Serban Nicolae sunt urmatoarele deosebiri majore:

1. Porcii se tavalesc prin noroi si fac murdar doar in cocina lor. Dar se spala! Acest individ se tavaleste prin legi si umple de jeg o tara intreaga. N-o mai spala nimeni!

2. Niciodata, niciun porc din asociatia noastra nu a avut un obraz atat de gros. Chiar si Marele Alb Vasile, care a ajuns la 280 de kilograme, avea obrazul de 18 ori mai subtire decat al lui Serban Nicolae.

3. Noi, porcii, dam pe masa romanilor sorici, carne, jumari. Acest individ fura de pe masa romanilor soriciul, carnea si jumarile.

4. Porcii sunt animale extrem de inteligente, intre primele 5  din lume. Ceea ce nu e cazul cu senatorul, el fiind pe locul 8 700 001. Pe Terra sunt 8 700 000 de specii de animale si plante.

5. Fiecare grohaitura a porcilor inseamna ceva, inseamna comunicare. Noi chiar spunem ceva cand grohaim. Puteti spune asta si despre grohaielile lui Serban Nicolae? Am ascultat filmul de sute de ori si nu am gasit nici macar un micron de materie cenusie.

6. Porcii nu sunt soferi de interlopi, nu au fost si nu vor fi vreodata! Avem si noi standardele noastre.

Asa ca, va rugam, comparati-l cu orice altceva, cu un fund de vierme, cu o murdarie de pe pantof, cu un fund de gaina. Dar nu cu noi! Multumim si, avand in vedere cele de mai sus, nu, mai bine, de Craciun, in loc de porc, sacrificati un Serban Nicolae?”

PAGINI DE FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

De Silviu Iliuta–cronicipebune

Cica e oferta la carti, de Sarbatori, tine cateva zile. Ambele carti la 49 de lei. Las link aici:

https://bookzone.ro/produs/pachet-silviuiliuta-semn/

Fragment din  carte :  Patul fecioarei era cel de sus, dean supra Alionei, o basarabeancă zdravănă de 0.12 tone.

-Crezi că au adormit? o întreb.

-Carmen, da. Dar Aliona nu, că încă nu a început să vorbească în rusește.

Am început să ne sărutăm în liniște printre sforăiturile lui Carmen.

Iar eu, mi-am trimis mâinile în expediție pe corpul ei.

Pfoai, ce excursii! Ce ținuturi noi am descoperit în noaptea aia! Zone tropicale umede, munți și dealuri pe unde nu mai călcase picior de bărbat.

Apoi podișul, unde fusese cândva o junglă amazoniană. Și pe care nici măcar Soarele nu-l văzuse până acum.

Nu mai știam nici cum mă cheamă, eram transpus tot în Manualul de Geografie al Ameliei.

I-am dezbrăcat bikini roz pe care îi văzuse toată Politehnica și am început să explorez cu grijă Marele Canion din Slobozia.

-Mai ușor cu mâna, Tăntălăule, ca îmi vine să gem, îmi șoptește la ureche.

-Bine, gemi!

-Nu pot, Aliona e trează. În pana mea!

Așa că mi-am chemat mâinile din expeditie și m-am mulțumit cu sărutări.

-Trebuie să îmi zici ceva trist, m-am încins prea rău și vreau să îmi treacă până adoarme, îmi zice.

-Mâine am predare la corporație. După ce facem dragoste, mă duc să termin câteva grafice.

-Nu așa de trist, Iubire, că îmi trece de tot.

Aliona aia era de comă! Trebuia să îi pun ceva în apă ca să adoarmă! Mă gândeam să bat pe la ușile căminului, să dau șpagă cuiva și să o mut acolo.

-Uşide becu’! Uşide becu’! urlă Aliona.

-Gata, doarme bestia? o întreb pe Amy.

-Nu încă, asta e în basarabeană. Îi intră lumina de la felinar

în ochi.”

 

„A venit elvetianul la noi la tara, de Craciun.

Şi l-am parcat în camera cea mai bună, cea de oaspeţi, cu salteaua de dormit aruncată direct pe laviţă şi cu sticle de băutură străine pe post de bibelouri în vitrine. Agăţată de un cui este o candelă care arde mereu, în memoria bunicului, iar pe perete te izbeşte o mare poză cu el. Era la o terasă la Neptun, prin anii ’70, singura dată când bunicul meu a ajuns să vadă marea. „Am făcut plajă șapte zile din șapte! Nimeni nu a mai prins atâtea zile frumoase la rând!“ se mândrea el.

Multe pagini din revista „Magazin Istoric“ pe pereţi, cu tot felul de domnitori. Aceasta fiind camera cea bună, nu a fost decorată cu poze din ziare de doi lei, ci au folosit hârtie lucioasă.

– It’s so exotic! Who is this?

Îmi arată altarul cu poze de pe pereţi.

– El e bunicu’, el e Cuza, aici e un verişor care a căzut din căruţă acum treizeci de ani, în stânga e Ştefan cel Mare, aici o avem pe bunica, atunci când era mică, Mihai Viteazul, fata de la pagina 5.

– Toţi rude?

– În ţara asta all are rude! ALL rude here! Mai puţin curva de la pagina 5! ţipă unchiul.”

#cronicileunuibarbat

The post Revolta! appeared first on Cronici pe bune.

A murit tatal lui Rahan.

 

 

Nu stiam o boaba de franceza.

Era prin ‘85 – dar poate fi si ‘86 – si jucam fotbal la batator. Mai precis, incercam sa marcam goluri printre bara din stanga si covorul din dreapta.

Il vad si acum venind. Un pusti, cu un zambet mare si tamp pe figura, s-a apropiat de fotbalisti avand o revista in mana. Nu mai tin minte de unde o avea, dar cred ca o adusese tatal sau de pe afara. Coperta era colorata, cu un barbat musculos desenat pe ea, si un vulcan care erupea in spate. O tin minte si acum. N-am cum s-o uit.

Iar atunci am facut un lucru pe care nu l-am mai facut niciodata: ne-am oprit din a juca fotbal pentru a ne holba la revista. Ca sa intelegeti cat era de important: noi renuntam la fotbal doar dupa ce parintii ne strigau de la geam pana raguseau.

Atunci, in vara aceea, fost prima data cand am vazut o revista Rahan.

Tribul lui disparuse din cauza vulcanului, iar casele fusesera distruse. De aici incepea povestea lui. La primul numar pe care l-am vazut, ne-am multumit sa ne uitam la poze si sa intelegem cat putem. Dar de la al doilea, am importat-o pe Ileana, o fata care statea la doua statii de tramvai distanta, dar care stia franceaza.

Numar dupa numar, am stat la batator, pe scara blocului, prin spalatorie sau pe banca, in parculetul unde s-a construit acum o biserica. Numar dupa numar, Ileana ne traducea, iar noi traiam povestea lui. Puternic si justitiar, pentru multi dintre noi, astia mai purii, Rahan a fost primul erou. Asa cum in filme, a fost Winnetou.

André Chéret, cel care l-a creat impreuna cu Roger Lecureux pe Rahan, a murit azi, la vârsta de 82 de ani.

Multumim! Fara tine, copilaria noastra ar fi fost mult, mult mai saraca.

The post A murit tatal lui Rahan. appeared first on Cronici pe bune.

Suntem ultima generatie pe Pamant.

Suntem ultima generatie pe Pamant, nu va mai faceti iluzii!

Eram azi la o cafea si la masa mea, in cafeneaua plin de langa corporatii, s-au asezat o fata frumusica si iubitul ei. Pana in 30 de ani amandoi.

Mai intai, au comandat. El i-a zis fetei ca e “lame” sa isi ia Fanta, ca din asta beau toti fraierii, asa ca a sfatuit-o spre un frozen rahatuccino d’ala cu extra flavour. Pe care ea nu l-a luat, iar el si-a dat ochii peste cap si si-a dus mana la frunte, de m-a dus cu gandul la domnisoarele alea de pension din filmele vechi, cand le spuneau prietenele ca vine ofiterul in vizita, iar ele se udau toate pe corset.

Apoi el a inceput sa ii bage vrajeala, povestindu-i despre un magazin de haine care a bagat nu stiu ce tricou smecher si scump care e “un must”. Si-a aranjat parul de sub palariuta de hipster si i-a zis ca daca nu il duce azi la magazin “o sa ai shame pe public”. Tipa, finuta, a baut din fanta ei lame si i-a aranjat iubitului bluza, apoi s-au tras intr-un selfie. Plangacioasul mic a ascuns Fanta pe durata pozei.

Cred ca fetele ii aleg pentru ca dau bine in poza. Mai creste contul de Insta daca ai un iubit la moda si e frumos sa fii o pereche cool la un festival la care bei smoothie care nu e lame. Dar pana la urma ajung cu astia in pat, iar acolo e imposibil, dar imposibil pentru o fata/femeie sa poata avea coitus cu asa un specimen. Doar daca se gandeste la Mamoa sau la Brad in timpul actului, altfel n-ai cum! Da’ nici asa, pentru ca sigur geme ca un motan si omoara romantismul. N-ai cum! E imposibil!

Cred ca orice fata care umbla cu un hipsteras din asta cu basini in cap viseaza pe ascuns la o tranta cu baiatu’ lame de la spalatorie, cu care o sa si fuga in lume dupa ce ii trece hipstereala.

Silvica, e groasa! Daca fetele mele vin cu doi ca asta la usa, ii trimit in dormitor sa numerele cremele de fata ale nevestei, unde o sa ii si gasesc fericiti peste doua zile, ungandu-se pe fata si pe umeri unu’ pe altul.

Lasati virusii si prostiile! Asta e sfarsitul! De azi cre’ ca imi beau cafeaua acasa, lame fiind.

The post Suntem ultima generatie pe Pamant. appeared first on Cronici pe bune.

Romanii isi dau palme si alunga Coronavirusul.

 

 

Nu exista, n-a existat si nu va exista o afavere mai buna decat aceea in care faci bani de pe urma fraierilor.

Gandti-va la sute de tamaduitori de pe afara care fac sali pline, pun doua proiectii pe un ecran, se uita in ochii oamenilor si ii usureaza de cateva milioane. Ganditi-va la aia care  o ard in conferinte la care le spun oamenilor cum sa aiba succes, cum fiecare dintre ei e unic si independent (desi in sala sunt 1000 de unici si independenti care fac ce zice ala).

Baiatul asta a inventat acupunctura fara ace si o tehnica de alungare a fricii. Iata filmul in care ii invata pe sarmani cum sa nu se teama de Coronavirus:

Mor de curiozitate sa aflu cat au platit sarmanii oameni sa isi dea palme ca fraierii si sa isi alunge teama de Coronavirus.

Eu am tot respectul pentru omul ala, ba! N-as fi in stare niciodata sa le iau banii si sa raman asa serios. Trebuie talent pentru asta.

Abia astept sa apara unu’ care merge pe apa-se gaseste trucul pe net, se pun niste platforme de plexi- iar astia sa il ia drept al doilea Mesia! Ori unul care il invie din morti pe prietenul sau, un actor mort de foame. Asta ar umple Sala Palatului de Craciun, facandu-l pe Banica sa planga in varba de ciuda, iar actorul ar deveni al doilea Lazar.

E bine ca exista astia, ma!

Ei sunt urmatorii mari miliardari ai Romaniei. La cati prosti sunt, apreciez ca in curand vor umple Arena Nationala, la 100 de euro biletu’. Da’ daca ii pui sa cumpere o carte de 15 lei, se vaita ca e scumpa!

 

 

 

The post Romanii isi dau palme si alunga Coronavirusul. appeared first on Cronici pe bune.

Intr-o zi, prostii vor fi majoritari.

 

 

Daca nu cumva ziua aia a venit deja si nu ne dam noi seama:

De teama de a nu fi vaccinati fortat, baietii astia care se dau ortodocsi, dar de fapt sunt niste incuiati notorii, cauta solutii. Pentru ce? Pai in cazul in care cineva i-ar vaccina fortat, frate! Ce sa faca ei atunci?

Asa ca o ard ca smecherii cu niste argila, tifon si picaturi de “grepfruit” si anuleaza efectul vaccinului!

Bai baieti, exista si o solutie impotriva prostiei, pe lumea asta: CARTI. Asa se cheama. Iei dimineata, pe stomacu gol, cate o pagina sau doua, iar seara inchizi Facebook vreo doua ore si bagi pe nemestecate vreo 50 de pagini. O da vezi ca dupa o vreme o sa vrei sa iesi singur din grupurile de Facebook de tampiti si o sa iti doresti cu ardoare sa afli cum de ai fost atat de prost incat sa asculti toate sfaturile aberante ale unor guru de Facebook ce se dau ortodocsi.

Amin, like and share!

The post Intr-o zi, prostii vor fi majoritari. appeared first on Cronici pe bune.

Romanii stiu exact care e treaba cu 5D si Coronavirus.

 

 

S-a viralizat in cascada un articol, scris de un dac liber, in care explica el cum Coronavirus a aparut din cauza faptului ca la Wuhan a fost lansata tehnologia 5G, iar aceasta produce “rupturi in ADN”. Si am vazut distribuit articolul asta de sute de oameni, nu asa!

Mi-l imaginez pe dacul asta liber, cum sta el copacel in garsoniera sa din Berceni si scrie ceva ce abia inteleg geneticienii aia smecheri de prin SUA, Elvetia, Canada, Israel si care mai sunt.

Asta mic, dacul, cu puterea mintii sale de absolvent de 12 clase la un liceu cu profil Mecanica, ca mai mult nu pare a fi studiat dupa cum scrie, ii rupe pe toti!

Mai traduce stramb niste chestii de pe site-urile conspirationiste de pe afara, apoi ataseaza cateva poze despre corporatiile imperialiste care stiau ca va veni virusul.

De unde stiau? Pai la Olimpiade, la deschidere, deja existau, bre, niste figurine, baloane, treburi care semanau cu virusul! Ce nu e clar?

Vedeti, ma, de aia scoala romaneasca de sculeri-matriteri naste nu numai jurnalisti, ci si geneticieni de mare clasa specializati si in tehnologie 5G! Baiatu’ asta cu stie ceva ce mii de specialisti nu au putut afla. E un geniu!

Care ati mai fost pe la Liceul de Chimie nr. 5 sau la seralul din Baicoi, vedeti ca va cauta astia de la NASA sa va recruteze! Nu mai stati, ma, sa scrieti articole pe net! Mergeti la ei si faceti bani!

Cat despre cei care distribuie, atat am de zis: OMG!

The post Romanii stiu exact care e treaba cu 5D si Coronavirus. appeared first on Cronici pe bune.

Extraterestrii ne salveaza de vaccin!

 

 

Aho, aho, ia mai manati, fratilor!

Fac si eu apel la civilizatiile superioare extraterestre: daca tot trimit aici reprezentanti sa ne salveze de vaccinuri sa imi aduca si mie ceva in drum, ca m-a rugat nevasta-mea sa fac cumparaturi. Niste paine extraterestra ar fi buna, dar nu din aia de pe Marte, ca e rosie si se prinde ca nu am cumparat-o eu. Astept si de la cei din galaxia MX 58 sa imi aspiratorul ala universal care sa reduca poluarea, iar la final le-o dau pe Firea la pachet. Daca tot veniti, baieti, aduceti si cateva sute de parlamentari sa ii lasati pe aici, va dam la schimb niste paraziti de pe la noi. Ii puteti pune la treaba, nu e problema!

Daca le dati impresia ca pot fura, ii puteti angaja si la Spatii Verzi! Sau Spatii Rosii sau ce aveti voi pe acolo.

Hai sa traiti si ne vedem pe Pamant cand cu legea asta cu vaccinatii!

Fac cinste cu un ROR, daca e.

 

 

The post Extraterestrii ne salveaza de vaccin! appeared first on Cronici pe bune.

De la bloc. (124)

 

 

Absolut memorabil!

Anunt scris de Luigi Enrique, fost Ion Eric, emigrat vreo doua saptamani in Italia si Spania. „Capisco? Comprendo? Nu mai robare, ma, parabolica, mascaltzonilor!”

2016 i.e.n. Inca nu se inventase scrierea in limba romana.

 Cine? Spuneti! Ca acum chiar ne-ati facut curiosi.

Incredibil! Nu mai poate fura omul linistit un ghiveci ca Big Brother il filmeaza!

S-a apucat Viorica Dancila sa puna anunturi pe la Guvern.

Mi se pare absolut revoltator! O femeie face cel putin cat zece barbati!

FOLLOW SI LIKE PE  FACEBOOK: Silviu Iliuta–cronicipebune

Toate trei volumele SE POT ACHIZITIONA NUMAI DE AICI. SAU FURA DE LA PRIETENI.  Diverse variante de pachete pentru volumele 1, 2, 3: PE ACEST LINK

Fragment CARTE: „Prima amintire fericită a fost cu o felie de pâine cu unt. Ţin minte că într-o dimineaţă am găsit pe ea o feliuţă de salam care avea în componenţă urme de carne. După ce m-am uitat la ea circumspect, am dedus: dacă mama mi-a lăsat-o, înseamnă că e comestibilă. Era prima dată când am simțit gustul cărnii. Am scuipat-o. Îmi era frică. Apoi am vomat. Eram convins că în gura mea e o pulpă de câine sau o coadă de pisică. Sau diavolul. Dacă nu apucau să mănânce carne, tot ce puteau face oamenii era să inventeze povești despre ea. Pentru mine, poveștile despre diavoli, marțieni, despre Japonia, erau la fel de credibile ca și acelea despre carne. Toate vorbeau despre lucruri inaccesibile, necunoscute și foarte îndepărtate. Auzisem că există pe undeva, dar nu aveam nicio certitudine. Îţi spun: au fost ani buni în care m-as fi speriat la fel de rău dacă aș fi întâlnit un japonez pe stradă sau dacă aș fi văzut o bucată de carne în ciorbă. Îmi amintesc cum câte un copil din vecini venea urlând în fața blocului, ca în filmele lui Fellini: -Se dă ceva la Complex! Se dă ceva la Complex! Habar nu aveam ce se dă și când. Poate carne, ouă, portocale. Tot ce știam era că urma să vină, de undeva din lungul străzii, o mașină cu ceva de mâncare. Arareori apucam să cumpăr banane verzi. Le înveleam în ziare și le puneam pe șifonier, apoi așteptam zile în șir să se coacă. Le pândeam noaptea să nu dispară. Un copil nebun din vecini avusese proasta idee să îmi spună că maimuţele le fură când te aştepţi mai puţin. Poate că ţi se pare greu de crezut, dar până pe la 7-8 ani am fost convins că bananele nu cresc în bananieri, ci pe șifonierele din Africa. Nu neg….”

[image error]

The post De la bloc. (124) appeared first on Cronici pe bune.

Fetelor, nu luati teapa!

 

 

 













Stiu ca fiecare face ce vrea cu chipul ei, cu buzele si cu toate cele. Stiu ca nu ar trebui sa fie treaba mea, dar am vazut azi o fata frumusica, fosta frumusica, mutilata din proprie vointa prin atasarea unei pompe de desfundat ieftine, in jurul gurii.





N-o sa inteleg niciodata cum de suportati bombardamentul ala de intepaturi de viespi bete, care-si depun in buzele voastre saci de acid, de ajung sarmanele buze sa para atacate de vreo boala exotica care afecteaza in special maimutele cu fund rosu. Nu inteleg cum de un om poate, prin propria vointa, sa isi tranforme buzele intr-un colac de salvare cu galme prin care pana si sunetele ies mutilate si ne dau impresia ca sunteti usor fonfanite si usor mai mult intarziate.





De ce, fetelor?! De ce? Ba, nu va mai mutilati! Pur si simplu nu e frumos, buzele alea le plac doar pestilor pentru care idealul de frumusete e o pitzi in egari cu bluza de leopard si par tapat, avand biroul pe centura. Daca pe aia ii vreti, e perfect! Daca vreti sa nu aratati ca niste mutilate monosilabice opriti-va acum!





Doamne, de ce ai inventat acidul ala de buze? Ceva e gresit aici.





Silviu Iliuta





 





 

The post Fetelor, nu luati teapa! appeared first on Cronici pe bune.

Daca tata ar fi fost colaborator al Securitatii, m-ar fi durut drept in c..

 

 

Daca tata ar fi fost colaborator al Securitatii, m-ar durea drept in cur!

N-a fost, dar daca… A fost tamplar si n-avea de gand sa ajunga nici macar sef de atelier pentru ca ii placea prea mult sa lucreze cu lemnul. Acum are o pensie exorbitanta de la stat. Dar daca ar fi fost colaborator, nu mi-a fi pasat. Azi as fi fost acelasi om, cam spurcat la gura uneori, incapatanat si plin de defecte.

Nicio hartie pe care ar fi semnat-o tata acum 40 de ani nu m-ar fi facut sa fiu altfel sau sa imi fie rusine de el. Asa cum nici fetelor mele nu ar trebui sa le pese in viitor ca tatal lor scria tampenii prin carti sau pe net, prin 2020, si chiar a folosit cuvantul “cur” in aceasta postare. Eu sunt prin oras, una e la calculator, alta invata. Ce treaba au ele cu ce scriu eu acum, de ce ar trebui sa sufere vreodata daca eu as face greseli?

Sa fii colaborator al Securitatii insemna nimic. Daca voiai sa ajungi sef de raion pe la un magazin din Urziceni, era posibil sa vina baietii, sa iti dea un nume de cod, Gigel, si sa te puna sa semnezi “ca torni elementele dusmanoase, clientii suspecti si strainii” sau o prostie de genul.

Unii au fost rai, chiar au turnat, altii au fost absolut inofensivi. Cei mai multi dintre ei! Semnau pentru a putea ocupa functii sau a fi lasati sa iasa din tara sa isi viziteze neamurile. Pentru astia care nu fac diferenta: colaboraror NU este egal cu securist.

Altfel, mi se pare foarte tare si asumat gestul de azi al lui Voiculescu. Asa as fi facut si eu, in situatia asta. Cel putin asa sper. Asumat si sincer. Vazand declaratia lui Vlad, cum ca tatal sau a fost colaborator, m-am enervat inca o data la gandul ca s-a retras si va trebui sa il votez pe alunecosul Nicusor.

The post Daca tata ar fi fost colaborator al Securitatii, m-ar fi durut drept in c.. appeared first on Cronici pe bune.