Splendore Quotes

“,, -Te iubesc, Guido.
Te iubesc, întotdeauna după o muie. Era una din sentinţele lui Knut.”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“,,Acum el e un simplu idol așezat în fața ta. Asta face dragostea când iese din trup și se așează pe rafturile cele mai înalte. Știi că nimic din ce te înconjoară nu va rămâne, trupurile vor fi praf și oase ca ale animalelor pe care le găsești pe câmpie, albe, curățate de ploaie. Ce s-a ales de cadavrul mamei tale după toți anii ăștia? De abia îți mai aduci aminte de bunicii tăi, dar nu mai știi nimic mai departe de ei, despre trupurile care au lucrat în albia secolelor pentru a ajunge la al tău. Ești totul pentru tine însuți, dar nu ești nimic pentru viață".”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“,,Găteam pentru mine. Minunate prânzuri hipercalorice, și întotdeauna un pahar de vin. Beam mai puțin, dar alegeam mai bine, savuram, sorbeam atent la intensitate și aromă înainte de a înghiți. Gura este primul și ultimul sertar al plăcerii. E ușor, într-o viață rămasă fără niciun plan de viitor, să vivisecționezi, să desfaci ceea ce rămâne în bucățele tot mai mici. Fusesem întotdeauna nevrotic și grăbit în absorbirea oricărei plăceri, fantazam, prelungeam așteptarea, apoi mă grăbeam în manieră violentă, deseori dureros. Și cunoșteam atât de bine gustul dezamăgirii. Acum descopeream o altă regulă a vieții.”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“Ce simt? Nimic, cred, doar o șoaptă călduță a buzelor, ultima rază e criptată. Fragilă mitomanie a oricărei vieți care se îngroapă. Cuvintele tac, răsturnate. Ar trebui să mă întorc în punctul în care a început viața mea, a căzut zăvorul și s-a deschis ușa. În vara frumuseții. Văd un buchet de mimoze, asta văd în cameră, unde ultimele lucruri se plimbă-ncoace și-ncolo isterice ca niște femei care trebuie să plece. Știi cum sunt numite mimozele, băiete? Floarea care se rușinează. Sunt de bun augur pentru cine pornește într-o călătorie. Acum coboară în apă, botează albastrul. Dar tu să nu te rușinezi de călătorie. Viața, crede-mă, nu e un mănunchi de speranțe pierdute, o mirositoare broderie de mimoze, viața urlă și călărește în neîncetata ei splendoare".”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“La vita, credimi, non è un fascio di speranze perdute, un puzzolente ricamo di mimose, la vita raglia e cavalca nel suo incessante splendore.”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“Кой от нас щеше да издържи в живота? Морето се блъскаше под прозореца и повтаряше неспирно печалния зов на приключилата ваканция, когато всяко нещо сякаш се сбогува с теб и ти напомня, че никога вече няма да бъдеш такъв, заобиколен от тези човешки скулптури, с това чувство в сърцето.”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“Mar ni ženska zemlja, luna, hiša? In ni moškega, tudi največje barabe, največjega ženomrzca in samca, ki ni vsaj enkrat v življenju začutil želje, da bi pokleknil pred žensko. Za ves trud, ki ga opravlja v veliki mreži življenja.”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“Čakal bom ladje, sedel bom v katerem izmed bifejev ob pristanišču, na z apnom pobeljenem dvorišču, z uzom in mezeji in piškoti iz medu in mandljev z medom in mandlji pred sabo ... vdihaval bom te sladke vonjave. In čakal. Sedel bom na modrem stolu in čakal. Gledal bom menjavanje letnih časov na nebu z odprto knjigo na srcu. Ob morju se nebo hitro spreminja. Življenje se zgosti pred temi široko odprtimi vrati.”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“Nobenega razkritja ni v očeh, vidim njegovo smrt in njegov prah, ki se sprijema v grudice in nato znova postaja njegovo telo. Torej je res, umrl je. Da me ne bi nikoli več ljubil. In razumem boj, ki ga je sprejemal, sam, tisto noč in vse življenje. Narobe sva storila, da nisva umrla na začetku.”
― Margaret Mazzantinini, Splendore

“Roke imam na mizi, ne premikam se več, ne dotikam se več čopa, ničesar več ne počnem, ni časa, ni volje za pretiravanje. Vse je že tu. In vem, da tudi njemu ni tako dobro, kot se zdi, da obstaja nekaj, česar mi ne pove med tolikimi stvarmi, ki mi jih pripoveduje s svojimi komaj malce zabuhlimi očmi, z več podočnjaki kot nekoč, zaznamovanimi z rahlimi gubicami, ki mu tako lepo pristojijo, gubicami njegovih nasmehov, vseh nasmehov ob vseh priložnostih daleč od mene, od tod. Nepotrebnih.”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“Kako žalosten je lov na poražene živali.”
― Margaret Mazzantini, Splendore

“ortofrutticolo”
― Margaret Mazzantini, Splendore