Îndreptar pătimaş II Quotes

“Destinul e-o amînare continuă a sinuciderii.”
― Emil Cioran, Îndreptar pătimaş II

“Din ce-ai trăit, ce reţii? Bucuriile şi durerile fără nume - dar cărora le-ai găsit unul. Viaţa nu ţine decât durata fiorurilor noastre. În afară de ele, ea-i pulbere vitală. Ce vezi, ridică la rangul de vedenie; ce auzi, la nivelul muzicii. Căci: în sine, nimic nu este. Vibraţiile noastre constituiesc lumea; destinderile simţurilor, pauzele ei.”
― Emil Cioran, Îndreptar pătimaş II

“Din tot ce-i fugar - şi nimic nu-i altfel - culege prin senzaţii esenţe şi intensităţi. Unde să cauţi realul? N-ai unde. Doar în gama emoţiilor. Ce nu se ridică la ele e ca şi cum n-ar fi. Un univers neutru e mai absent decât unul fictiv.”
― Emil Cioran, Îndreptar pătimaş II

“A trăi: a te specializa în eroare. A râde de adevărurile sigure ale sfârșirii, a nu lua in seamă absolutul, a transforma moartea în glumă şi-n întâmplare nesfârșitul. Nu poţi respira decât în afundurile iluziei.”
― Emil Cioran, Îndreptar pătimaş II

“«Creşteţi şi vă înmulţiţi» - poruncă într-un univers de slugi, deschise spre patima orizontală şi incapabile de voluptăţi fără tăvăliri.”
― Emil Cioran, Îndreptar pătimaş II

“…Adesea mi-am simţit sufletul alături de trup. Adesea l-am simţit departe, adesea fără rost şi fără căpătâi. Şi cum l-aş fi urmat, în înălţări subite, smuls din aşternutul inimii? Nu-i rostul lui să rătăcească în albiile simţurilor? Ce-l împinge atunci spre întinderi, în care nu pot să-l urmez? Oamenii îl au, dispun de el, el e al lor. Numai eu rămân sub mine… Lasă-ţi sufletul fără pază; cum o ia razna spre cer! Direcţia lui firească e o vitregie. Prin ce mreji îl voi lega de pământ? De-ar prinde furtunile lui patima lucrurilor ce trec şi, înfrânându-l, să-i pun cătuşele trupului! Ajunge o clipă de neseamă şi-n focuri se sloboade spre alte lumi. De unde să vină văpaia subită ce-l surghiuneşte-n meleaguri cereşti, în timp ce rămâi victimă lâng-un corp în părăsiri?”
― Emil Cioran, Îndreptar pătimaş II

“Nu cu sfială şi cu răbdare ne vom înstăpîni în ce-a scăpat strămoşului fatal. Cuget de foc ne trebuie - şi ascuţind arme şi nebunii, heruvimii ostili se vor topi de para sufletului nostru.”
― Emil Cioran, Îndreptar pătimaş II