Maitreyi / Nuntă în cer Quotes

“Pentru că revelația unirii desăvîrșite aceasta e: te regăsești pe tine în clipa cînd te pierzi (...) De fapt, cunoașterea desăvîrșită a trupului Ileanei nu-mi revela ceva pe care îl posedam, ceva care îmi aparținea, ci îmi revela propria mea ființă, făptura mea minunată, perfectă și liberă. În clipele acelea fulgerate, un mare Om – cosmic și viu – creștea din taina și cu trupul Ileanei.”
― Mircea Eliade, Maitreyi / Nuntă în cer

“Sunt lucruri pe care nu le spune nimeni, dar pentru mine condiția de scriitor are cîteva aspecte de-a dreptul penibile. Nu știu cum s-or petrece lucrurile în alte țări, dar la noi oamenii încă nu au învățat cum să vorbească și cum să se poarte cu un scriitor. Îl confundă întotdeauna cu autorul cărților sale și-l chinuie flatîndu-l sau amintindu-l necontenit că «el» a scris cutare roman, a creat cutare femeie sau a formulat cutare aforism. Lucrul acesta mi se pare de-a dreptul înfiorător; ca și cum, în fața unui chirurg, ai fi obligat să vorbești exclusiv de operații și să-i amintești necontenit că a scăpat de la moarte pe cutare domnișoară. Sau ai chema la masă pe un tenor și ai vorbi tot timpul de operă, iar la desert l-ai ruga să-ți cînte ariile lui favorite, fluierîndu-le tu înainte, ca să i le amintești...”
― Mircea Eliade, Maitreyi / Nuntă în cer

“Ar fi înspăimîntător să crezi că din tot acest cosmos atît de armonios, desăvîrșit și egal cu sine, numai viața omului se petrece la întîmplare, numai destinul lui n-are nici un sens... Mă întreb, bunăoară, dacă nu cumva în ziua cînd am început să iubesc nu s-a întîmplat «ceva» lîngă mine, ceva pe care eu nu l-am văzut sau pe care nu l-am înțeles și prin ignorarea căruia m-am abandonat, fără luciditate, cu totul iresponsabil, întîmplărilor. Te trezești că ai «devenit» ceva, aproape fără să-ți mai amintești începuturile acestei transformări.”
― Mircea Eliade, Maitreyi / Nuntă în cer

“Începu să-mi explice inelul. Va fi lucrat după ceremonialul căsătoriei indiene - din fier și aur - ca doi șerpi încolăciți, unul întunecat și altul galben, cel dintîi reprezentînd virilitatea, celălalt feminitatea. Piatra o alesese ea dintr-o grămadă întregă, adunată din strămoși și păstrată în sipetul doamnei Sen. N-avea nici un preț, și nimeni nu putea spune că a furat-o luînd-o fără știrea mamei. De altfel mai erau multe altele la fel, acolo, în sipetul cu bijuterii.”
― Mircea Eliade, Maitreyi / Nuntă în cer