Goodreads helps you follow your favorite authors. Be the first to learn about new releases!
Start by following Mircea Eliade.

Mircea Eliade Mircea Eliade > Quotes


Mircea Eliade quotes Showing 1-30 of 155

“Toţi suntem trişti, spunea el. Nu se vede întotdeauna, dar toţi oamenii sunt trişti.”
Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene
“Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârşit şi egal cu sine, numai viaţa omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens.”
Mircea Eliade, Nuntă în cer
“Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubeşti.”
Mircea Eliade, La ţigănci & Pe strada Mîntuleasa The Gypsy / Mîntuleasa Street
“Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi "opinia publică", numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura.”
Mircea Eliade, Huliganii
“As long as you have not grasped that you have to die to grow, you are a troubled guest on the dark earth".”
Mircea Eliade
“Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim...”
Mircea Eliade
“Dacă omul va uita cu desăvârşire că există moarte, că există un sfârşit, riscăm să ne întoarcem la maimuţe. Explicaţia este simplă: omul activ, omul creator, este excitat mai ales de ideea că într-o zi se va termina totul, că va avea un sfârşit, o odihnă definitivă. Cultivă la maximum conştiinţa acestui sfârşit, şi vei obţine de la oameni cele mai extraordinare eforturi. Cine ştie asta incontinuu este în stare să ridice munţii, este în stare de cele mai crâncene libertăţi, de cele mai curajoase acte.”
Mircea Eliade, Huliganii
“And I realize how useless wails are and how gratuitous melancholy is.”
Mircea Eliade, Le Roman de l'adolescent myope
“Nu poţi iubi niciodată doi oameni în acelaşi timp. Iubeşti pe rând, când pe unul, când pe altul.”
Mircea Eliade, Noaptea de Sinziene vol. 2
“Asta n-o vor înțelege ei niciodată: că nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții.”
Mircea Eliade, Întoarcerea din rai
“Mă întreb, bunăoară, dacă nu cumva în ziua când am început să iubesc nu s-a întâmplat ceva lângă mine, ceva pe care eu nu l-am văzut sau pe care nu l-am înțeles și prin ignorarea căruia m-am abandonat, fără luciditate, cu totul iresponsabil, întâmplărilor. Te trezesti că ai devenit ceva, aproape fără să-ți mai amintești începuturile acestei transformări.”
Mircea Eliade, Nuntă în cer
“Camaraderia între un bărbat şi o femeie tânără este posibilă numai dacă amândoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amândoi iubesc. Altminteri este o simplă tovărăşie mai mult sau mai puţin insipidă, foarte puţin interesantă sufleteşte, sau o etapă preliminarie unei legături tot atât de puţin interesante. Iar prietenia între un bărbat şi o femeie tânără este de asemenea un mare cuvânt, cu majusculă, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare dintre ei o poartă altei persoane. Tovărăşiile acelea agreabile şi impure pe care le numim prietenii se rezumă de cele mai multe ori la vizite frecvente, la oarecare confidenţe şi la o caldă familiaritate. Mai sus nu răzbat.”
Mircea Eliade, Nuntă în cer
“Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează.”
Mircea Eliade
“S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi...”
Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene
“Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri, n-am ştiut să sacrific totul pentru un sâmbure de adevăr sau de viaţă, de aceea m-am lovit de toate pragurile şi m-au dus valurile cum au vrut.”
Mircea Eliade, Maitreyi
“Nu puteam crede că sunt și eu asemenea celorlalte mii de muritori nefericiți, care iubesc și uită, și mor fără să socotească nimic etern, nimic definitiv.”
Mircea Eliade, Maitreyi
“It was lunar symbolism that enabled man to relate and connect such heterogeneous things as: birth, becoming, death, and ressurection; the waters, plants, woman, fecundity, and immortality; the cosmic darkness, prenatal existence, and life after death, followed by the rebirth of the lunar type ("light coming out of darkness"); weaving, the symbol of the "thread of life," fate, temporality, and death; and yet others. In general most of the ideas of cycle, dualism, polarity, opposition, conflict, but also of reconciliation of contraries, of coincidentia oppositorum, were either discovered or clarified by virtue of lunar symbolism. We may even speak of a metaphysics of the moon, in the sense of a consistent system of "truths" relating to the mode of being peculiar to living creatures, to everything in the cosmos that shares in life, that is, in becoming, growth and waning, death and ressurrection.”
Mircea Eliade, The Sacred and the Profane: The Nature of Religion
“Nu te cunosc, nu ştiu cine eşti, nu ştiu ce faci. Nu pot avea secrete faţă de dumneata. N-am spus asta la nimeni, dar d-tale ţi-o pot spune: totul depinde de Timp. Dacă nu rezolvi problema asta chiar acum, cât eşti tânără, te prinde viaţa şi te macină pe dinlăuntru, şi într-o zi te trezeşti bătrână, iar în ziua următoare te trezeşti pe patul de moarte, şi atunci e prea târziu ca să mai încerci ceva. Trebuie să cauţi asta acum, cât eşti tânără. Asta e o problemă de tinereţe...
Ce trebuie să caut? îl întrebase Ileana.
Să scapi de Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul d-tale: ţi se fac din toate părţile semne, încrede-te în semne. Urmăreşte-le...”
Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene
“The primitive magician, the medicine man or shaman is not only a sick man, he is above all, a sick man who has been cured, who has succeeded in curing himself.”
Mircea Eliade, Shamanism: Archaic Techniques of Ecstasy
“Light does not come from light, but from darkness.”
Mircea Eliade
“Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei.”
Mircea Eliade, Nuntă în cer
“Vă e teamă de consecinţele grave ale actelor dumneavoastră şi atunci inventaţi o morală sau o filosofie prin care vă puteţi dispensa de ele.”
Mircea Eliade, Huliganii
“Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfârșit, totul se uită sau se poate uita.”
Mircea Eliade, Maitreyi
“A non-religious man today ignores what he considers sacred but, in the structure of his consciousness, could not be without the ideas of being and the meaningful. He may consider these purely human aspects of the structure of consciousness. What we see today is that man considers himself to have nothing sacred, no god; but still his life has a meaning, because without it he could not live; he would be in chaos. He looks for being and does not immediately call it being, but meaning or goals; he behaves in his existence as if he had a kind of center. He is going somewhere, he is doing something. We do not see anything religious here; we just see man behaving as a human being. But as a historian of religion, I am not certain that there is nothing religious here…
I cannot consider exclusively what that man tells me when he consciously says, ‘I don’t believe in God; I believe in history,’ and so on. For example, I do not think that Jean-Paul Sartre gives all of himself in his philosophy, because I know that Sartre sleeps and dreams and likes music and goes to the theater. And in the theater he gets into a temporal dimension in which he no longer lives his ‘moment historique.’ There he lives in quite another dimension. We live in another dimension when we listen to Bach. Another experience of time is given in drama. We spend two hours at a play, and yet the time represented in the play occupies years and years. We also dream. This is the complete man. I cannot cut this complete man off and believe someone immediately when he consciously says that he is not a religious man. I think that unconsciously, this man still behaves as the ‘homo religiosus,’ has some source of value and meaning, some images, is nourished by his unconscious, by the imaginary universe of the poems he reads, of the plays he sees; he still lives in different universes. I cannot limit his universe to that purely self-conscious, rationalistic universe which he pretends to inhabit, since that universe is not human.”
Mircea Eliade
“to have solely one thought, but it to be capable to destroy the universe.”
Mircea Eliade
“Bucureştiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgosteşti, să nu-ţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se stinge cu atâta melancolie...”
Mircea Eliade, Nuntă în cer
“Dar iubirea aceasta ar putea să-mi revele ceva. Poate te-am întâlnit şi m-am îndrăgostit de d-ta ca să mă înveţi ceva. Învaţă-mă, atunci! Spune-mi de ce mi-ai apărut în cale. Nu te-am întâlnit aşa, din întâmplare, doar ca să flirtez cu d-ta; nu-mi place să flirtez. Nu mi-am înşelat niciodată soţia. Dar am simţit, întâlnindu-te, că mi s-a făcut un semn.”
Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene
“Nu ne putem împotrivi acestui destin. Dar avem măcar datoria să protestăm împotriva lui. Şi, eu cel puţin, nu am alt mijloc de a protesta decât refuzând să fiu confiscat, macerat şi terorizat de acest destin. Dacă va fi să mor azi, mâine sau într-o lună - am să mor. Dar am să mor, cel puţin, mândru că n-am renunţat la demnitatea mea umană, la libertatea mea. Istoria mă va omorî, dar nu va omorî un sclav - ci un om liber, care a ştiut să-şi smulgă măcar o frântură din viaţa lui teroarei istoriei.”
Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene
“Mă leg pe tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan, și a nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea, și cum îți sunt ție razele, așa va fi trupul lui mie. Mă leg în fața ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, și tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minți, maica mea. Dacă mă simți aproape, cum te simt eu acum, și cu mâna și cu inelul, întărește-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viață de rod și de joc să-i dau. Să fie viața noastră ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrățișarea noastră ca cea dintâi zi a monsoon-ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Și cum tu niciodată nu obosești, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, și tu, maică, mi l-ai adus aproape.”
Mircea Eliade, Maitreyi
tags: love
“...cineva care știe a iubi cu adevărat poate experimenta voluptatea oricât de neînsemnată ar fi atingerea trupului celuilalt. Îi explicasem atunci că, pentru mine, posesiunea e mult mai neînțeleasă și mai complicată decât se pare. E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeți sau să-l cucerești. Mai mult ne închipuim că posedăm decât posedăm.”
Mircea Eliade, Maitreyi

« previous 1 3 4 5 6

All Quotes | Add A Quote
Play The 'Guess That Quote' Game

Maitreyi Maitreyi
13,432 ratings
Nuntă în cer Nuntă în cer
5,681 ratings
The Sacred and the Profane: The Nature of Religion The Sacred and the Profane
5,629 ratings
Open Preview