Scrisori către cei de-acasă Quotes

“Studiile nu servesc la nimic. Liceul înseamnă timp pierdut. E mai important să ştii o meserie decît să ai o diplomă, în toate ţările, chiar şi aici. Un pantofar cîştigă mai mult decît un scriitor. Prejudecăţile vechi trebuiesc depăşite. Ţi-am scris probabil că Precis de decomposition(tratat de descompunere) va apărea într-o colecţie de cărţi de buzunar, aşa încît voi putea fi citit de toţi tîmpiţii.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Nu sunt anticreştin, eu reproşez creştinismului că nu e indeajuns de profund ca budismul. Am ales între Cer şi Nirvana.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Paris, 18 dec. 1957 Mamă dragă, Gîndurile mele merg spre voi toţi în momentul acesta de nesfîrşită durere. Aşa a voit soarta, ca să nu pot revedea pe tata şi să nu pot fi alături de voi în clipele marii despărţiri, întristarea mea ar fi insuportabilă dacă nu m-aş gîndi că pentru el e poate mai bine că a scăpat de amărăciunile vieţii, de umilinţe şi de boli, precum şi de toate suferinţele morale de care îmi vorbea în fiece scrisoare. Scrieţi-mi, pe dată ce veţi putea, cum s-a săvîrşit din viaţă şi dacă a trecut prin mari dureri fizice. De asemenea, unde a fost înmormîntat.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Dacă mă apucam să scriu franţuzeşte de cînd am venit în Franţa, azi aveam un nume şi alte posibilităţi; oricum ar fi, am reuşit să învăţ să scriu cu uşurinţă; uneori îmi pare mai greu să scriu în româneşte... Parisul a devenit un centru de români; eu nu-i caut şi fac tot posibilul să-i evit; după urma lor nu pot avea decît neplăceri; umblă de dimineaţa pînă seara de la unul la altul purtînd vorbe şi făcîndu-şi iluzii. Spectacolul unei colonii în străinătate e întotdeauna deprimant.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Din filozof de nopţi albe ajungi o curvă a azurului. Cam asta e tranziţia mea — în condiţiile fericirii intră, în primul rînd, marea şi femeia. Şi apoi nihilismul. Cînd nu crezi în nimic, în umbra sanilor şi în alinările marine încerci iresponsabilitatea lui Dumnezeu înainte de creaţie. Intinderile şi îmbrăţişările mi-au descoperit dulceaţa nimicului. Imaginează-ţi un budism senzual.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Am primit azi scrisoarea cu fotografia tatii. In cea mică, l-am găsit aproape neschimbat, doar puţin îmbătrînit; în cealaltă, luată în catedrală, l-am regăsit cu greu, căci trăsăturile exprimă seninătatea teribilă a veşniciei. Mă gîndesc cît de cumplite trebuie să fie zilele fără el.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Nu v-am scris mai devreme că s-a înfiinţat aici un premiu de 50 000 fr. pentru manuscrisul cel mai bun în franţuzeşte scris de un străin. M-am prezentat şi eu, într-o doară. Comisia e compusă din cei mai mari scriitori francezi. Manuscrisul meu a făcut mare impresie, a fost găsit cel mai interesant dintr-o sută cîte au fost prezentate. Hotărîrea nu se va lua decît la sfîrşirul lui Martie. Un membru al Academiei franceze, care face parte din comisie, m-a chemat la el şi mi-a spus că va vota pentru mine. Cu toate acestea eu nu sper să am premiul, fiindcă unii membri din comisie susţin că am o concepţie prea pesimistă despre viaţă şi că deci ar fi riscant să mi se dea o recompensă oficială. Oricum ar fi, eu mi-am atins scopul: editorul, aflînd despre vîlva ce-a făcut-o manuscrisul, 1-a dat imediat la publicare. E tot ce aşteptam. Casa de editură la care voi apare e cea mai importantă din Franţa. în tot cazul vă voi ţine în curent despre mersul treburilor. într-un anumit fel am avut noroc că n-am fost publicat cum trebuia acum doi ani: între timp am putut să îndrept mult calitatea textului.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Dragă Relu, epoca pe care-o trăim e suficient s-o priveşti ca spectator pentru a trage concluzii pentru toate vremurile. Eu am devenit imun la orice, la fostele credinţe şi la orice credinţă viitoare. Mai cred poate în inteligenţă şi-n focul de artificii al spiritului. „Realitate" nu există decît în suferinţă, dar moartea o anulează şi pe ea, aşa încît în cele din urmă nimic n-are nicio consistenţă. Eu citesc foarte mult, în special Shakespeare şi marii poeţi englezi. în afară de muzică şi poezie, totul e minciună sau vulgaritate. Nu ştiu dacă pe acolo găseşti cărţi. Ţi-aş trimite ceva, dar pe poştă nu se poate încă. Pe dată ceva fi posibil, o să fac să-ţi parvină. Dintre prietenii de la Bucureşti mi-e dor de Ţuţea. L-ai mai văzut?”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Cînd mă gîndesc că voi împlini 35 de ani în cîteva luni, mă apucă disperarea; îmbătrînim cu toţii iremediabil şi fără scăpare.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Mama a fost o fiinţă admirabilă. Asta pentru noi e o consolare. Scrie-mi cît ai cheltuit cu înmormîntarea. Natural, voi contribui şi eu. Căci viaţa pămînteanului este umbră şi vis. Mi-aduc aminte de cuvintele astea pline de înţelepciune care se rostesc, cred, la parastas. Ele spun totul.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Universul este o cenuşă în prefacere al cărei rost nu-l înţelege nimeni.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Uneori îmi pare direct comic că am putut să scriu Schimbarea la faţă; — nu mă mai interesează; în afară de poezie, metafizică şi mistică nimic n-are nici o valoare. Orice participare la frămîntări temporale e timp pierdut şi risipire inutilă. Lucrurile acestea le-am priceput prea tîrziu din păcate, dar mă consolez de a le fi priceput măcar acum. Un om, dacă vrea să păstreze o demnitate spirituală oarecare, trebuie să uite calitatea lui de contemporan. Ce departe eram acum de ştiam acestea la 20 de ani.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Nu trebuie să iei lucrurile prea în serios. A ne face sînge rău din orice: asta e o specialitate a familiei noastre. Cea mai mare nenorocire în viaţă e să te ataşezi de oameni. Budismul, care te învaţă cum să te detaşezi, îmi pare cea mai adevărată, cea mai profundă religie.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Ce idee la Nuţu să-şi cumpere televizor! Asta e iadul. Alt sfat: nu citi în pat. Eu m-am obişnuit să fac o plimbare în fiecare seară, cu un ceas înainte de culcare. In sfîrşit: ia cît mai puţine somnifere. Eu am abuzat de ele la tinereţe şi ăsta a fost dezastrul vieţii mele.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Pentru a scăpa de prea multe gînduri îngrozitoare eu văd multă lume, căci de-aş sta tot timpul singur, nu ştiu ce s-ar alege de mine.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Scrisoarea teribil de scurtă ce mi-aţi trimis-o m-a făcut să bănuiesc multe lucruri. Poate ar fi mai bine să nu-mi ascundeţi nimic decît să mă lăsaţi să-mi închipui cine ştie ce calamităţi în plus. Nu trebuie să vă lăsaţi copleşiţi. Din moment ce aveţi credinţa în Dumnezeu, adică singura mîngîiere valabilă ce există sub soare, mi se pare că sunteţi destul de înarmaţi pentru a suporta orice nefericire. Drama cea mare în viaţă e lipsa de orice credinţă... Pînă la un anumit punct e drama vieţii mele, deşi poate nu sunt în fond atît de necredincios pe cît par.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Cu sănătatea n-am de ce să mă plîng. Am ajuns şi eu în viaţă, după multe revolte inutile, să mă resemnez, să nu mai iau parte la lucruri şi evenimente, să le privesc.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Pe românii de la Paris evit cît pot să-i văd: în genere sunt intriganţi şi răspîndesc zvonuri false. In plus, nu sunt de nici un folos penici un plan”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Perspectiva unei catedre la reîntoarcere nu mă încîntă deloc:am uitat că sunt de meserie profesor şi apoi n-aş putea sămai pun suflet într-o carieră anostă şi stupidă. Va fi pentrumine o hotărîre dramatică să reîncep o viaţă care n-a intratnici în calculul şi nici în iluziile mele. De aceea, nu ştiu cînd o
voi reîncepe.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă

“Avînd şansa de-a nu fi practicat vreodată o meserie şi nicide-a fi lucrat la cărţi serioase, am avut de-a lungul anilorenorm de mult timp: o favoare rezervată, în principiu,cerşetorilor şi femeilor. Cerşetori sînt tot mai mulţi, însă einu-şi dau osteneala să scrie; cît despre femei, în zilelenoastre ele se duc la serviciu, la birou — infern idiotizant.”
― Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă