Taccuino di Talamanca Quotes

“Oamenii la care ne gîndim dintr-o dată, fără motiv aparent, sînt cei care ne-au flatat ori ne-au umilit într-un moment sau altul al existenţei noastre. Sînt singurii de care ne amintim după ani, chiar şi atunci cînd au dispărut de tot din orizontul nostru.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Cîştigăm în planul conştiinţei ceea ce pierdem în planul existenţei.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Nu mă pot concentra asupra nici unui lucru, pentru că totul mă plictiseşte, totul mă îndeamnă să mă risipesc. In schimb, m-am interesat de-o mulţime de lucruri, dar de niciunul pînă la capăt, cu excepţia plictisului, poate...”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Există idei care au oarece greutate doar dacă avem bunul-gust de a nu le aprofunda; de îndată ce vrem să intrăm în detalii, să le explicăm, să le justificăm, ele se năruie şi îşi dezvăluie neantul.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Borges spune cu destulă dreptate că Pascal se interesează mai puţin de Dumnezeu, cît de combaterea celor care-l tăgăduiesc. In fond, Pascal avea temperament de polemist. Toată opera lui e un atac mai mult sau mai puţin deghizat. (Este si motivul pentru care-mi place atît de mult.)”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Mi-am amintit ieri un moment capital şi foarte dureros din adolescenţă; iubeam în taină o fată din Sibiu, Cela Schiau, care avea vreo 15 ani; eu aveam 16. Pentru nimic în lume n-aş fi îndrăz¬nit să-i vorbesc; familiile noastre se cunoşteau; aş fi avut ocazii să mă apropii de ea. Era însă peste puterile mele. Timp de doi ani, am trăit chinurile infernului, într-o zi, în împrejurimile Sibiului, în plină pădure, unde mă aflam cu fratele meu, o zăresc pe această fată împreună cu un coleg de şcoală, cel mai antipatic dintre toţi. Pentru mine, a fost o lovitură aproape insuportabilă. Chiar şi acum mă doare. Incepînd din clipa aceea, am hotărît că trebuie să pun punct acestei istorii, că e nedemn de mine să încasez „trădarea". Am început să mă detaşez de fată, s-o dispreţuiesc şi în cele din urmă s-o urăsc. Imi amintesc că în momentul în care tînăra „pereche" trecea, eu citeam ceva din Shakespeare. Aş da foarte mult să ştiu care piesă. Imposibil să-mi amintesc. Dar acest moment mi-a decis „cariera", întreg viitorul. Au urmat ani de totală singurătate. Şi am devenit cel care trebuia să devin.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Doar copiii şi nebunii ştiu să nu mintă.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“In mijlocul unor peisaje prea frumoase, ne simţim întreaga putreziciune şi ne este lehamite de cadavrul pe care-1 tîrîm după noi.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“A asculta vîntul ne dispensează de poezie, este poezie.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Gripat. Am rămas în pat toată ziua. Revenirea unor vechi obsesii, a sentimentului că pentru mine nimic nu e posibil. Oriunde mă duc, bolile mele mă însoţesc. E datul capital al existenţei mele. S-ar spune chiar că aceste boli mă precedă, că pregătesc terenul ca să pot fi nefericit fără dificultate, fără obstacole. Chiar şi în Paradis de m-aş duce, fenomenul s-ar repeta ineluctabil.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Funcţia Cuvîntului în cosmogonii. Dumnezeu vorbeşte iar lucrurile se fac. Este o viziune literară a universului, pe care numai omul o putea concepe. Ne-ar plăcea să cunoaştem divagaţiile cosmogonice ale unei creaturi mute.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Sculîndu-mă din pat în toiul nopţii, primul meu gînd a fost să mă arunc în mare din înaltul falezei. Dar noaptea era perfectă, ireproşabilă; pur şi simplu m-a făcut fericit.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Sunt un obsedat care se risipeşte, care îşi iroseşte şi îşi spulberă obsesiile.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Emptiness is consciousness itself.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“Wherever I go, my evils accompany me. That is the capital gift of my existence.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“By the moon, I suddenly realized how much I was tied to this beautiful and damned universe.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“Să faci două zile de drum ca sa fugi de Paris, şi să regăseşti radioul, tranzistorul etc, tot ce detestai cînd ai plecat.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Astă-noapte m-am gîndit la doi colegi de liceu, de origine ţărănească, extrem de săraci: unul a devenit popă de ţară, celălalt a făcut şcoala militară. Or mai fi trăind ? Habar n-am. Ceea ce m-a făcut să mă gîndesc la ei este un lucru inexplicabil care mă frapase încă din timpul şcolii: amîndoi ştiau totul fără să înveţe. Erau la fel de buni la toate materiile, înţelegeau din prima orice detaliu ştiinţific şi îşi aminteau perfect toate fleacurile pe care le puteau debita profesorii. Erau nu mai puţin dotaţi pentru limbi, deşi niciunul din ei nu avea nici cel mai mic talent literar. Talentele lor erau de domeniul cunoaşterii: tot ce putea fi ştiut, ştiau fără niciun efort, îi invidiam, eu care nu eram capabil decît de divagaţii literare. Gîndindu-te la ei, ai fi tentat să dezgropi teoria reminiscenţei: s-ar spune că-şi aminteau tot ce ştiau, de vreme ce nimic nu-i costa nici cel mai mic efort. Napoleon, care-a purtat 60 de bătălii, a spus că la ultima dintre ele nu ştia despre arta războiului mai multe decît la prima. Era şi cazul colegilor mei... în prima zi cînd au intrat în clasă, veniţi din satul lor, ştiau tot ce era de ştiut, adică trebuia doar să li se amintească ce purtau în ei; să înveţe însă, în sensul propriu al cuvîntului, nu, la asta nu s-ar fi înjosit niciodată.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Fiind tot anul în vacanţă, cînd vine vacanţa propriu-zisă realizez mai bine decît de obicei vidul în care trăiesc: e vidul la pătrat, cel de care sîntem conştienţi în orice moment, vidul oficial al existenţei mele.”
― Emil Cioran, Taccuino di Talamanca: Ibiza

“Perhaps it was in order to be saved, that Adam did what he did. He feared his ruin, the happiness.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“Nobody has the right to say what he really thinks of an author unless they admire his work.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“(I’ve lived too long as a parasite of my moods.)”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“Having genius means to digest influences while losing all footprint and trace of them.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“If there’s one thing I really distinguish in myself, it’s my unlimited ability for getting tired of everything.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“I promise myself, once back in Paris, to write every day at least a page about anything, if only to keep my spirit on alert.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“Those moments where we have a terrible desire to be alone, because we are confident that, face to face with ourselves, we will be able to find and express strange, unique things, unheard; and then disappointment as great as our hopes, when one is alone at last and nothing comes out of that loneliness as expected.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“Lying down, I close my eyes.  I see an abyss that opens vertiginously, like an endless pit that deepens, looking into a kind of uncontrollable water, which widens itself with hallucinatory speed, and I’m dragged into this movement; delirium of simplest cosmogony, a birth-giving abyss indefinitely itself.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“My first thought when jumping out of bed in the middle of the night was going to throw myself into the sea from the cliff top.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“The heat brings to the surface all my weaknesses.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca

“I have not met any enjoyment I have not had to expiate one way or another.”
― E M Cioran, Notebook from Talamanca