Moromeții I Quotes

“Cerul era larg şi lumea fără margini, dar viaţa omului se învârtea înăuntrul unei curţi ca într-o închisoare. Adânc şi luminos era cerul, dar aici jos era o casă împrejmuită cu gard şi sufletul omului se chinuia aici, întunecat şi orb.”
― Marin Preda, Moromeții I

“Nimeni n-are drept asupra a nimic, decât asupra muncii braţelor sau a minţii lui.”
― Marin Preda, Moromeții I

“Oamenii fac lucruri care dacă nu ar fi proști nu i-ar putea sili nimeni să le facă”
― Marin Preda, Moromeții I

“- Ei, acuma ce-ai rămas cu capul între urechi?! se miră Moromete, călcând încet printre crăcile salcîmului. Desfă caii şi bagă-i în grajd...”
― Marin Preda, Moromeții I

“Cineva îl întrebase odată în glumă de ce vorbește singur și Moromete îi răspunse serios că asta e din pricina că n-are cu cine discuta, cu sensul că nimeni nu merită să-i asculte gândurile.”
― Marin Preda, Moromeții I

“Nu cumva timpul era undeva același? Nu cumva trecerea lui era egală și dacă o dată te ocrotea fărămițând primejdia, când te credeai scăpat îți distrugea de asemenea speranțele clădite peste legea lui?”
― Marin Preda, Moromeții I

“Pe cer, luna răsărise după ploaie și fiindcă nici dimineață și nici noapte nu era, semăna cu un soare mort, ciuntit și rece.”
― Marin Preda, Moromeții I