Tudor

“Il n'y a rien d'insignifiant, et il n'y a rien d'important. Tout se vaut pourvu seulement que je puisse échapper à ELLE d'une façcon ou d'une autre, pourvu que je ne la voie pas, cette terrible vie.”
― Lev Tolstoi, War and Peace

“Poezia lui e singura dramă întru totul sinceră, pe care de la Eminescu literatura noastră (aşi fi vrut să evit acest cuvînt) o cuprinde. E încă o tristeţe viscerală. Dacă ar fi o atitudine în faţa vieţii, ar avea prestaţia stenică şi bărbătească a luptei. Dacă ar fi o renunţare, ar avea durerosul orgoliu al sacrificiului. Dar nu este nici una, nici alta. E valul obscur, elementar şi implacabil al destinului său. Omul nu poate fi nici victorios, nici înfrînt, nici răzvrătit, nici supus. Se supune cineva legii gravitaţiei? Nu. Trăieşte în necesitatea ei stringentă, aşa cum trăieşte o piesă de oţel într-un angrenaj imens: inconştient şi necesar.”
― Mihail Sebastian

“La tradition biblique rapporte que la félicité du premier homme avant la chute avait pour condition l'absence du travail, l'oisivité. L'homme déchu a conservé le gout de l'oisivité, mais la malédiction pèse sur l'homme non pas seulement parce que nous devons gagner notre pain à la sueur de notre front mais parce que, en vertu de notre nature, nous ne pouvons être à la fois oisifs et en paix. Une voix mystérieuse nous dit qu'il est coupable d'être oisif. Si l'homme pouvait se trouver dans une situation où tout en demeurant oisif il sentirait qu'il est utile et remplie son devoir, il retrouverait une des conditions de la félicité originelle.”
― Lev Tolstoi, War and Peace

“În acest capitol am vorbit numai de masă, de mielușeii întemnițați nu se știe pentru ce. Însă vom avea prilejul în carte să vorbim și despre aceia care și în perioada contemporană au rămas autentici deținuți politici. Vera Rîbakova, studentă social-democrată, în liberate VISA la închisoarea din Suzdal: numai acolo, credea ea, se va întâlni cu tovarășii mai vârstnici (în libertate nu mai rămăsese niciunul) și va putea să-și modeleze concepțiile. Ekaterina Olițkaia, adeptă a partidului socialist revoluționar, în 1924, considera că nu este demnă să fie băgată la înschisoare, căci prin închisoare au trecut cei mai buni fii ai Rusiei, iar ea este încă tânără și n-a făcut încă nimic pentru Rusia. Dar și libertatea o izgonea dinlăuntrul ei. Astfel, amândouă s-au dus la închisoare cu mândrie și bucurie.”
― Alexandr Soljenitsin