Tudor > Tudor's Quotes

“The limits of my language means the limits of my world.”
― Ludwig Wittgenstein

“Mă îndoiesc că toată filozofia lumii va reuşi să desfiinţeze sclavia: cel mult i se va schimba numele. Pot să-mi închipui forme de servitute mai rele decât ale noastre pentru că sunt mai înşelătoare: fie că s-ar reuşi transformarea oamenilor în maşini stupide şi mulţumite care se cred libere în vreme ce-s aservite, fie că li s-ar dezvolta, eliminând răgazurile şi plăcerile omeneşti, o poftă de lucru tot atât de furioasă ca pasiunea pentru război la neamurile barbare. Acestei servituţi a spiritului sau a imaginaţiei oamenilor îi prefer de departe starea de sclavie reală.”
― Marguerite Yourcenar

“Cet univers, où Emmqnuel et Antoine m'ont intrduite d'autorité; et presque malgré moi d'abord, avait Paris pour planète et l'art pour soleil.”
― Marta Bibescu

“à ce propos, cher ami, cela me rappelle qu'il y a déjà longtemps que nous devrions être brouillés. Vous avez depassé infiniment le temps maximum que j'octroie à mes amitiés. Brouillons nous vite. Votre, Marcel Proust (Au bal avec Marcel Proust)”
― Marta Bibescu

“Car, le chagrin, pour Marcel Proust, est le lieu geographique ou nous allons nous retrouver.”
― Marta Bibescu

“On ne perd jamaid ceuc qu'on aime en celui qu'on ne peut perdre" c'est à dire en soi même:
Quel remède magique, quel filtre composait-il, dans la nuit de sa chrysalide, pourt défaire la mort? Ne se cache-t-il pas à ses amies pour les mieux voir?”
― Marta Bibescu

“Uneori sentimentul principal al celui arestat este acela de ușurare și chiar de... bucurie, mai cu seamă în timpul epidemiilor de arestare: când în jur sunt ridicați pe capete oameni ca și tine, și după tine n-au venit încă, amână mereu, iar această epuizare, aceste chinuri sunt mai rele decât orice arestare, și nu doar pentru un suflet slab. Vasili Vlasov, un comunist neînfricat (...) care a refuzat să fugă, cum îl sfătuiau subalternii lui fără de partid, ajunsese la capătul puterilor din cauză că întreaga conducere a raionului Kadâi a fost arestată (1937), doar pe el încă nu-l luau. El nu putea să primească lovitura decât direct, în față, - aprimit-o și s-a liniștit, iar în primele zile după arestare s-a simțit extraordinar. - Părintele Irakli, preot, a plecat în 1934 la Alma-Ata să-i viziteze pe credincioșii deportați. În vremea asta, la locuința lui din Moscova au venit de trei ori să-l aresteze. Când s-a întors, enoriașele l-au întâmpinat la gară și nu l-au lăsat să se ducă acasă. Opt ani de zile l-au ascuns, mutându-l dintr-o locuință în alta. Această viață de om hăituit l-a istovit într-atât, încât în anul 1942, când totuși l-au arestat, a mulțumit bucuros lui Dumnezeu.”
― Alexandr Soljenitsin

“În acest capitol am vorbit numai de masă, de mielușeii întemnițați nu se știe pentru ce. Însă vom avea prilejul în carte să vorbim și despre aceia care și în perioada contemporană au rămas autentici deținuți politici. Vera Rîbakova, studentă social-democrată, în liberate VISA la închisoarea din Suzdal: numai acolo, credea ea, se va întâlni cu tovarășii mai vârstnici (în libertate nu mai rămăsese niciunul) și va putea să-și modeleze concepțiile. Ekaterina Olițkaia, adeptă a partidului socialist revoluționar, în 1924, considera că nu este demnă să fie băgată la înschisoare, căci prin închisoare au trecut cei mai buni fii ai Rusiei, iar ea este încă tânără și n-a făcut încă nimic pentru Rusia. Dar și libertatea o izgonea dinlăuntrul ei. Astfel, amândouă s-au dus la închisoare cu mândrie și bucurie.”
― Alexandr Soljenitsin

“Poezia lui e singura dramă întru totul sinceră, pe care de la Eminescu literatura noastră (aşi fi vrut să evit acest cuvînt) o cuprinde. E încă o tristeţe viscerală. Dacă ar fi o atitudine în faţa vieţii, ar avea prestaţia stenică şi bărbătească a luptei. Dacă ar fi o renunţare, ar avea durerosul orgoliu al sacrificiului. Dar nu este nici una, nici alta. E valul obscur, elementar şi implacabil al destinului său. Omul nu poate fi nici victorios, nici înfrînt, nici răzvrătit, nici supus. Se supune cineva legii gravitaţiei? Nu. Trăieşte în necesitatea ei stringentă, aşa cum trăieşte o piesă de oţel într-un angrenaj imens: inconştient şi necesar.”
― Mihail Sebastian

“Bien entendu, cette fidelité aux impressions premières, et purement physiques, retrouvées à chaque fois auprès de mes amies, ne concernait pas que les traits de leur visage puisque on a vu que j'étais aussi sensible à leur voix, plus troublante peut-être, (car elle n'offre pas seulement les mêmes surfaces singulières et sensuelles que lui, elle fait partie de l'abîme inaccessible qui donne le vertige des baisers sans espoir) leur voix pareille au son unique d'un petit instrument où chacune se mettait tout entière et qui n'était qu'à elle.”
― Marcel Proust, In the Shadow of Young Girls in Flower

“Quelles bizarreries ne trouve-t-on pas dans une ville, qund on sait se promener et regarder? La ville fourmille de monstres innocents. - Seigneur, mon Dieu! vous, le Créateur, vous, le Maître; vous qui avez fait la Loit et la Liberté; vous, le souverain qui laissez faire; vous, le juge qui pardonnez; vous qui êtes plein de motifs et de causes, et qui avez peut-être mis dans mon esprit le goût de l'horreur pour convertir mon coeur, comme la guérison au bout d'une lame; Seigneur, ayez pitié, ayez pitié des fous et des folles! Ô Créateur! peut-il exister des monstres aux yeux de Celui-là seul qui sait pourquoi ils existent,comment ils se sont faits et comment ils auraient pu ne pas se faire?”
― Charles Baudelaire

“I keep telling you: it's the mystery that endures. Not the explanation”
― Neil Gaiman, The Sandman #40: The Parliament of Rooks

“Il n'y a rien d'insignifiant, et il n'y a rien d'important. Tout se vaut pourvu seulement que je puisse échapper à ELLE d'une façcon ou d'une autre, pourvu que je ne la voie pas, cette terrible vie.”
― Lev Tolstoi, War and Peace

“La tradition biblique rapporte que la félicité du premier homme avant la chute avait pour condition l'absence du travail, l'oisivité. L'homme déchu a conservé le gout de l'oisivité, mais la malédiction pèse sur l'homme non pas seulement parce que nous devons gagner notre pain à la sueur de notre front mais parce que, en vertu de notre nature, nous ne pouvons être à la fois oisifs et en paix. Une voix mystérieuse nous dit qu'il est coupable d'être oisif. Si l'homme pouvait se trouver dans une situation où tout en demeurant oisif il sentirait qu'il est utile et remplie son devoir, il retrouverait une des conditions de la félicité originelle.”
― Lev Tolstoi, War and Peace

“Men are so quick to blame the gods: they say
that we devise their misery. But they
themselves- in their depravity- design
grief greater than the griefs that fate assigns.”
― Homer, The Odyssey