“„Cât am fost mică, în familia noastră tata era expertul absolut în alegerea pepenilor, numai el îi cumpăra. Știa să examineze vrejul, să apese la capete să nu fie moale, știa să bată cu degetul în ei și să descifreze cum sună și de cele mai multe ori îi nimerea, chiar erau de zahăr, cum spunea el. Dar apoi s-au schimbat pepenii, acum sunt toți mutanți, și ăia din magazin și ăia de pe marginea drumului, și nu se mai pricepe nimeni la ei.
Dacă nu poți să te pricepi la pepeni, cum poți să te pricepi la oameni?”
―
Lavinia Braniște,
Mă găsești când vrei