“Am lunecat. M-am poticnit, strivind
Sub tălpi o floare ori o cochilie,
Ori poate mi-am strivit fără să simt
Inima mea, în piept ascunsă, vie...
N-am să mai spun ce am greșit și cînd...
Vreau soarele-amintirile să-mi spele...
Un egoism îngrozitor de strîmt
M-a coborît în ochii lumii mele.”
―
Nicolae Labiş,
Albatrosul ucis