Găina Cucurigu

Deschid ochii. Înjur. Iar întîrzii. Mă spăl, mă-mbrac, fumez. Beau cafea în timp ce mă încalţ. Pe hol, mă opresc în dreptul oglinzii, îmi dau jos geaca şi îmi întorc puloverul pe faţă. Proaste pulovere se mai fac astăzi. Abia îţi dai seama cînd le-ai luat pe dos. Închid televizorul, ştirile, undeva e război. Plec din casă. Dezgheţ în zece minute – mi se pare o eternitate – parbrizul. Îmi îngheaţă degetele. Înjur. Urc în maşină, pornesc. La prima intersecţie i se face milă unui bun samaritean şi mă lasă să intru în coloana de pe strada mare.

Alte multe intersecţii. Înaintăm ca parameciul. Apoi o intersecţie nasoală, cea mai cea, în care ai doar 12 secunde pe semafor ca să treci. Altfel, aştepţi 70. Aş vrea să-l găsesc şi să-l bat pe cel care s-a gîndit că aşa merge treaba bine. N-am prins niciodată verde din prima. Mă apropii agitat. E totuşi verde, 10-9-8… Canci! Pe partea din dreapta vin doi copii care cerşesc. N-am nimic cu ei, dar nici nu le dau nimic. Am eu o teorie: aşa îi încurajez pe părinţii lor – i-am şi văzut odată – să-i trimită şi mîine la cerşit. Capătă impresia că aşa merge treaba bine.

Cînd se face din nou verde, pe partea din stînga, alergînd printre maşini, apare un nefericit care dă haotic din mîini. Are burtă mare din burete, labe greoaie ca de raţă şi cap cu creastă bleagă, roşie. E îmbrăcat în costum de găină, împarte pliante. Ezit între a coborî să bat găina aia idioată şi a încerca să prind totuşi verde tura asta. Fuge înspre mine, lipăind pe asflat cu labele uriaşe, în blochează drumul. Îi arăt înfuriat înspre semafor, cobor geamul şi vreau să-i urlu: „Uită-te, găină cretină, din cauza ta nu mai pot să trec”. N-apuc să-i zic nimic, pentru că ea zbiară entuziast, întinzîndu-mi un pliant: „Cuuu-cu-riii-guuuu!”. Deci e cocoş, apuc să mai gîndesc, cît îi zăresc ochii de fiinţă umană, ţintuindu-mă prin găurile măştii. Destulă neatenţie şi se izbeşte de un biciclist, care se strecoară printre maşini, pe lateral. Îl dărîmă. Biciclistul se ridică, se scutură, îşi verifică lanţul şi îl înjură din rărunchi: „Dă-te-n pizda mă-tii de găină!”. Cocoşul se retrage cumva speriat pe trotuar, strîngînd ruşinat pliantele la piept.

Mi se face milă de el. N-aş mai vrea să-l bat. N-aş mai vrea să-l bat nici pe ăla care s-a gîndit că ai timp să parcurgi intersecţia în doar 12 secunde. Pînă să treacă roşu, izbucnesc în rîs. O nouă zi minunată începe pe pămînt.