Patru povești pentru copii de Oscar Wilde | Recenzii
Zilele trecute am descoperit 5 volume cu povestirile lui Oscar Wilde, reeditate la editura Cartier. Nu mi-am putut lua gândul de la ele, mai ales că eram în căutarea unei ediții frumoase din Prințul fericit, și le-am achiziționat de pe Libris. Din păcate, unul dintre volume – Remarcabila rachetă – nu era disponibil, dar îl voi adăuga și pe el la colecție cu prima ocazie.
Prințul fericitPrivighetoarea și trandafirulUriașul egoistPrietenul devotatGânduri finale despre povestirile lui Oscar WildePrințul fericit
Triști trebuie să fie cei care nu au citit poveștile pentru copii ale lui Oscar Wilde până în prezent. Eu le-am parcurs în copilărie într-un volum care purta chiar denumirea celei mai cunoscute dintre ele – Prințul fericit. Cu atât mai mare a fost impactul pe care l-am avut acum, recitind povestea la vârstă adultă.
O statuie din centrul orașului și o rândunică fac pereche pentru a aduce ceva bucurie cetățenilor. Ca orice lucru bine făcut, actul lor vine cu un preț. Oscar Wilde ne vorbește aici atât despre sacrificiu, cât și despre datoria karmică, într-un fel. Statuia obișnuia să fie un prinț real, care nu avea voie să fie trist – de unde și numele său; totodată, el nu avea voie să știe ce se petrece în spatele zidurilor palatului său. Odată metamorfozat în statuie, devine martorul tuturor tristeților din jur. Ce decide el să facă din acest nou rol? Și care este perspectiva corectă asupra raportului dintre estetică și utilitate?
Ca orice mare artist, Oscar Wilde ne spune multe folosind puține cuvinte și, mai de fiecare dată, ne face să plângem neputincioși nu atât în fața geniului său incontestabil, cât în fața durerii și iubirii din care este formată însăși viața.
Privighetoarea și trandafirul
Păstrând tematica păsărilor, Oscar Wilde ne aduce în prim-plan o privighetoare, de această dată. Trăsătura sa principală este faptul că își dorește cu ardoare să creadă în romantism, în existența dragostei adevărate. Din acest motiv, se apropie de un tânăr student aflat în suferință din cauza unei femei pe care o dorește.
Pasărea trebuie să se supună unui teribil sacrificiu pentru ca iubirea studentului să poată căpăta formă. Cântecele ei spun toată noaptea povești despre iubire, pentru ca în zori băiatul să poată mulțumi hazardului pentru cadoul primit – trandafirul roșu. Reușește el să își împlinească dragostea? Ce se va alege de sacrificiul acestei păsări cântătoare?
Recunosc că sensul mai profund al acestei îmi scapă; simt că încă nu am dobândit suficiente cunoștințe pentru a-l înțelege pe deplin pe Wilde, chiar dacă aceste fabule par a transmite mesaje evidente, la o primă lectură. Se menționează raportul dintre iubire și cunoaștere, ceea ce poate însemna inclusiv schimbarea gândirii la nivel de mase. În orice caz, Privighetoarea și trandafirul este o poveste sfâșietoare, ce trebuie neapărat citită – atât de copii, dar mai ales de adulți.
Uriașul egoist
În Uriașul egoist, păsările se multiplică și lasă loc copiilor să fie personajele principale. Uriașul, plecat de acasă timp de șapte ani, avea o grădină minunată, unde cei mici veneau să se joace după școală. Atunci când se întoarce, îi gonește pe toți, spunând că vrea să se joace singur în propria grădină. Absența copiilor îl conduce ulterior la o superbă revelație, care îi schimbă percepția asupra frumuseții…
Ce e mai frumos în natură decât natura umană? Cel puțin, astfel gândim noi, oamenii. Bineînțeles că Oscar Wilde nu ne lasă nici în această povestire să ne tragem sufletul; încă un final care îți frânge inima, încă un twist ingenios realizat de unul dintre cei mai mari autori al tuturor timpurilor. Poveștile pentru copii ale lui Wilde nu seamănă cu nimic altceva, nici cu basmele fraților Grimm, nici cu legendele din Antichitate, tocmai pentru că au un substrat puternic filosofic.
Eu m-am regăsit aici cu simțul proprietății, dorința de intimitate absolută și am rămas cu ideea că, totuși, atunci când împarți nu riști întotdeauna să pierzi ceva, dimpotrivă. Pentru a-ți da seama de realitate, trebuie să iei mereu în considerare semnalele naturii și să fii atent la aparițiile divine care se manifestă…
Prietenul devotat
Mi-aș dori să îmi pot elimina Prietenul devotat din minte pentru că a încheiat în mod tulburător acest cvartet pentru mine. La fiecare poveste în parte m-am mirat de sensibilitatea profundă a lui Oscar Wilde și patosul ce reiese dintre pagini, dar niciuna nu a lovit parcă atât de „aproape de casă” precum aceasta.
În termeni moderni, am spune că este vorba despre „people pleasing”. Hans este un bărbat care nu are prea multe, dar își iubește grădina și semenii. Morarul este „prietenul său devotat”, care folosește o retorică în retrograd pentru a justifica modurile în care îl folosește, fără a oferi vreodată ceva în schimb. Hans are parte de un destin tragic din cauza spiritului său naiv.
Pe tot parcursul lecturii am tot sperat că ceva se va schimba, că Hans va spune măcar o dată „nu”. A fost chinuitor să dau paginile și să descopăr morala acestei povestiri, odată cu șobolanul-de-apă, căruia i se povestește la rândul său despre Hans. Aceasta este poate cea mai profundă și întunecată dintre povestirile lui Wilde, întrucât nu există nici măcar un bob de fericire în ea…
Gânduri finale despre povestirile lui Oscar Wilde
Firește că mi-a luat foarte puțin timp să parcurg cele patru cărți; am admirat ilustrațiile Ancăi și m-am bucurat de calitatea produsului final. Chiar există un raport calitate-preț foarte bun în cazul acestor volume. Cred că favorita mea rămâne totuși Privighetoarea și trandafirul, pentru referințele la cultură și filosofie în raport cu măreția iubirii și a suferinței pe care o provoacă. Încă de mică m-a fascinat această idee de sacrificiu în numele iubirii, dar povestea pare mai degrabă a pleda în defavoarea sa. Mai ales în cazul primelor două povestiri, m-am gândit la lucrurile care se întâmplă fără știința noastră, ajutorul pe care îl primim „din senin” și pentru care-i mulțumim universului. Mi se pare deosebit de frumos că Oscar s-a gândit la posibilitatea existenței unor mici ființe care participă la înfăptuirea miracolelor. 
Articolul Patru povești pentru copii de Oscar Wilde | Recenzii apare prima dată în Cristina Boncea .
