Trușcu Zgâșcă

se îndopă atât de mult la prânz, încât trupul lui umplu toată sufrageria. Până și colțurile. "Hait!", zise el când se trezi cu nasul strivit de fereastră. Nu se simțea deloc bine. Masa îi apăsa pieptul și-l împiedica să respire, ficusul îl gâdila la subsoară, televizorul îi intrase-n cur, iar canapeaua i se proptise-n ceafă. Simți în rinichiul stâng vibrația soneriei de la ușă. Se răsuci cât putu de repede până ajunse cu fața la intrarea în apartament. "Intră, e descuiat!", zise el.  Ciumpel Fleoarță deschise ușa, privi distrat în jur, apoi își șterse pantofii pe limba lui Trușcu Zgâșcă și pătrunse în faringe. Până să se dezmeticească, alunecă pe esofag și căzu în stomac. Se auzi un pleoscăit, urmat de un sfârâit, și gata, Ciumpel Fleoarță se dizolvase în sucul gastric fără să știe ce i se întâmplase. Te pui cu stomacul? Păi nu te pui.