Pozițiile

celor prezenți la summit erau substanțial diferite. Domnul Ponci se așezase pe scaunul aflat în capul mesei și se uita în telefon, la fotografiile făcute cu puțin timp înainte. Formel Țușcă stătea în picioare și se zgâia pe fereastră la doi câini îmbârligați. Sprijinit cu dosul de pervaz, Trușcu Zgîșcă se scobea în nas și făcea biluțe, pe care le lipea de peretele opus cu câte un bobârnac. Frusinel asculta în căști primul album Cannibal Corpse și bâțâia din cap. Hoituț Stârvașcu moțăia pe scaunul de lângă Domnul Ponci, cu bărbia proptită în piept. Întins pe podea, Joaquin Phoenix se întreba fără încetare cum de ajunsese acolo de pe patul de masaj al lui Jade. Chiar în mijlocul încăperii, Limpezița se trăgea de lobul urechii stângi, încercând să-i atragă atenția lui Joaquin. Bromuț Mulțumeacă își dăduse masca jos și își sufla nasul în ea. Așezat în genunchi, cu fața la peretele pe care Trușcu Zgîșcă încropea, muc cu muc, imaginea unei galaxii spiralate, Ifosel Sfîrșilă-Rapan mormăia o rugăciune. Sintagma "dă Doamne!" se repeta în exces.