Ciumpel Fleoarță

privea în adâncul castronului de supă de mai bine de două ore. O vântură din nou cu lingura. Cine n-a vânturat supa cu lingura, n-a trăit. Firele de fidea se prelinseră înapoi în castron. Ca niște viermi. Parcă și avea fiecare propria voință. Roșul zemii nu era cel al sângelui, dar asta-i sugera lui Ciumpel Fleoarță. Nu contează ce vezi, contează ce impresie îți lasă ceea ce vezi. Cineva ciocăni în calorifer. "Hai sictir! Hai sictir!", cârăi coțofana Niculina. Liftul urcă, se opri la etajul de deasupra, apoi coborî imediat. După câteva minute, o auzi pe Goguța Străhaeț alergând prin casă. Duduia tavanul. Se făcu liniște. O prinsese Gâlmuț în cele din urmă. N-ai unde să scapi în apartamentele astea.