Garaplecuț

nu-l salută pe Bileață atunci când îl întâlni la lift. Ba chiar se strecură înaintea lui în cabină când se deschiseră ușile. Îl și înghionti, discret. Fostele lor neveste nu se agreaseră. Deloc. Bileață nu zise nimic, dar ținu minte. Garaplecuț avea mai multe lucruri decât Bileață și credea că Bileață ar fi trebuit să-l salute. Bileață știa mai multe lucruri decât Garaplecuț și credea că Garaplecuț ar fi trebuit să-l salute. Despre cine cui ar fi trebuit să-i dea întâietate nici nu mai vorbim. Când cabina liftului ajunse la parter, Bileață plecă în treaba lui. Garaplecuț nu. Urcă din nou în lift, se întoarse în apartament și luă de lângă ușă levierul pus acolo pentru musafirii nepoftiți. Ajuns iarăși la parter, forță cu levierul cutia de scrisori a lui Bileață și scuipă în mod repetat înăuntru. Flegme verzui. Melcii de dimineață. Garaplecuț era fumător.