Când își potrivi fesele

pe scaun, Năucel Buimácea se simți mai bine. Atât de bine cât se poate simți un bărbat cu ochii vineți și mândria căpăcită. În apartamentul de alături, soțul Duamnei Cicilica spărgea farfurii. Sau castroane, nu se auzea prea bine. "Asta-i viața", repetă Năucel Buimácea pipăindu-și unul dintre cucuie. Era răspunsul lui la orice problemă, necaz sau suferință. Fusese răspunsul lui când îi reproșase nevasta că nu plătise factura la gaze și caloriferele erau reci. După ce-l snopise în bătaie, își aruncase câteva haine în valiză și plecase. "Să ai o zi bună", îi urase el femeii înainte să audă ușa de la intrare trântindu-se. Apoi se așezase pe scaun.